Evacuare. Sentința nr. 410/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 410/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 410/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 410
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.
Grefier D. C.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta R. N. și pe pârâtul R. I., având ca obiect ordonanță președințială atribuire beneficiu locuință, evacuare, ș.a.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu ocazia pronunțării, nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 aprilie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17 aprilie 2015, când s-a pronunțat prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul acestei instanțe, aleatoriu în sistem informatic, sub nr. de dosar nr._ la data de 10 februarie 2015, reclamanta R. N., în contradictoriu cu pârâtul R. I., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să i se atribuie provizoriu, beneficiul folosinței locuinței conjugale și să se dispună evacuarea provizorie a pârâtului din . în Sighișoara, ., jud. M., evidențiat în CF 9508 Sighișoara, nr. top 3495/27/2, până la rămânerea definitivă a ..10.2014 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul_, să se dispună ca executarea să se facă fără somație și fără trecerea vreunui termen, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin ..10.2014 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul_ s-a dispus desfacerea căsătoriei părților din vina ambilor soți, s-a stabilit locuința minorului R. D. la reclamantă și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, exercitarea autorității părintești față de minor de către ambii părinți, precum și atribuirea beneficiului locuinței conjugale reclamantului și evacuarea pârâtului din locuința comună până la soluționarea definitivă a partajului bunurilor comune. S-a mai arătat că după pronunțarea sentinței de divorț pârâtul a continuat să aibă un comportament agresiv, cu frecvente amenințări și jigniri, pe fondul unui consum exagerat de alcool, creând zilnic o situație tensionată și improprie locuirii în același apartament, lipsind pe reclamantă și minor de liniștea unei vieți normale. S-a mai învederat de către reclamantă că locuința este bun comun, fiind formată din 2 camere și dependințe, că prin sentința de divorț s-a dispus atribuirea beneficiului locuinței în favoarea reclamantei și evacuarea pârâtului până la partajarea bunurilor comune, sentința fiind atacată cu apel de către pârât, astfel că aceasta nu produce efecte cu privire la folosința locuinței, astfel încât reclamanta a fost nevoită să ceară instituirea măsurii vremelnice privind folosința locuinței conform prevederilor art. 919 C. pr. civilă.
Cererea reclamantei a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 919 raportate la prevederile art. 969 C. pr. civilă și art. 451 și următoarele C. pr. civilă.
La cererea reclamantei au fost atașate: chitanță de plată a taxei judiciare de timbru, Împuternicire avocațială, Chitanța privind onorariul avocațial, ..10.2014 pronunțată în dosarul_ al judecătoriei Sighișoara și extras CF9508 Sighișoara(f. 2-9 din dosar).
La data de 26 februarie 2015, pârâtul R. I. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nelegală și neîntemeiată a cererii reclamantei de atribuire a locuinței și evacuarea sa, cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 451, art. 453 C. pr. civilă.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că prin ..10.2014 a Judecătoriei Sighișoara s-a dispus desfacerea căsătoriei părților din vina ambilor soți, constatându-se culpa ambilor în destrămarea relațiilor de familie, că provocat face scandal, că reclamanta îl jignește cu un limbaj vulgar, că aceasta este cheltuitoare și nu dă socoteala de cheltuirea banilor comuni, că nu îl educă corespunzător pe minorul R. D., care și el are un limbaj necorespunzător față de tatăl său. S-a mai arătat că este adevărat că s-a atribuit folosința locuinței reclamantei și s-a dispus evacuarea sa până la partaj, însă art. 624 C. civil prevede că în cazul în care unul dintre soți este evacuat, acesta trebuie să fie ajutat cu o indemnizație pentru a suporta cheltuielile instalării într-o altă locuință și întrucât instanța nu a stabilit această indemnizație, hotărârea de divorț a fost atacată cu apel, de drept fiind suspendate și efectele sentinței până la soluționarea apelului. Pârâtul a mai arătat că între timp s-a angajat în țară și locuiește în continuare în locuința comună, unde a avut o contribuție mult mai mare la achiziționarea și modernizarea locuinței, că prezența sa lângă minor este necesară și utilă întrucât reclamanta îl neglijează în mod constant, cheltuie banii, nu gătește, iar pârâtul este ajutat cu bani de către tatăl și fratele său. S-a mai arătat de către pârât că nu mai consumă alcool întrucât este bolnav, astfel că nu mai provoacă scandaluri, ca urmare nu este dovedită urgența cererii, astfel că solicită respingerea acesteia.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205, art. 207, art. 996, art. 451-453 Cpr. Civilă, art. 553, art. 324, C. civil și art. 315, art. 316 C. pr. civilă.
S-au atașat întâmpinării: Împuternicire avocațială și Extrase de cont(f. 20-25 din dosar).
La cererea reclamantei, în cauză a fost audiată martora B. E.(f. 48 din dosar).
În legătură cu cauza supusă judecății se constată și se rețin următoarele de către instanță:
După cum se reglementează prin dispozițiile art. 324 alin. 1 NCC, la desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei, și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți.
În conformitate cu prevederile alin. 4 al art. 324 NCC, prevederile alin. 1-3 ale art. 324 NCC se aplică în mod similar și în cazul în care bunul este proprietatea comună a celor doi soți, atribuirea beneficiului locuinței conjugale producând efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj.
Dispozițiile art. 919 NCPC, se referă la posibilitatea instanței de a putea lua, pe tot timpul procesului de divorț, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 996 alin. 1 NCPC, instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În speță, se constată că prin ..11.2014 a Judecătoriei Sighișoara, căsătoria părților s-a desfăcut din vina ambilor soți, iar exercitarea autorității părintești cu privire la minorul R. R. D., s-a dispus să se realizeze în comun, de către ambii părinți, rezultând că este la fel de culpabilă în ce privește crearea și întreținerea unei situații conflictuale în familie. De asemenea a rezultat că această situație nu este permanentă, ci doar ocazională, nu este provocată de el, nu este de o amploare sau gravitate care să pună în pericol viața, integritatea corporală sau sănătatea reclamantei și minorului.
Martora audiată, de asemenea nu a confirmat prin declarația sa starea de fapt relevată în cuprinsul acțiunii cu privire la conduita pârâtului.
De către instanță s-a dispus efectuarea unei adrese la Poliția Municipiului Sighișoara, răspunsul la această adresă regăsindu-se la fila 43 din dosar, din cuprinsul acestuia rezultând că în cursul anului 2014 și până la data de 7 aprilie 2015 nu au fost înregistrate sesizări de natură contravențională sau penală privind pe R. N. și R. I., nu a fost reclamată intervenția SNUUAU 112, iar aceștia nu au fost sancționați contravențional în această perioadă.
Tot la dispoziția instanței, în cauză s-a întocmit anchetă socială la domiciliul părților,aceasta regăsindu-se file 42 din dosar, dar care rezultă că a fost întocmită pe baza celor declarate de către părți, iar nu și din culegerea altor informații de către asistenții sociali, în îndeplinirea obligațiilor ce le revin conform art. 39 din Legea 272/2004.
De altfel, aceștia din urmă, dacă ar fi constatat realitatea celor susținute de către reclamantă și minor, față de conduita pârâtului, ca și împrejurarea că acestea ar împieta asupra situației minorului, ar fi avut obligația ca, în baza prevederilor art. 41 din Legea 272/2004, să sesizeze Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului în vederea luării măsurilor prevăzute de lege.
De asemenea și reclamanta ar fi avut posibilitatea, conform dispozițiilor art. 26 din Legea 25/2012, să sesizeze instanța de judecată în vederea emiterii unui ordin de protecție prin care să se fi putut lua și măsura evacuării temporare a pârâtului din locuință, ori aceasta nu a uzat de această posibilitate procedurală.
În consecință, toate acestea conduc la concluzia că starea de fapt existentă în raporturile dintre părți nu are un caracter grav, iminent, că motivele invocate de către reclamantă nu au putut fi probate, și, în aceste condiții nu se justifică urgența unei asemenea cereri de ordonanță președințială.
Nu s-a dovedit intervenirea unei conduite de o asemenea anvergură și violență din partea pârâtului, astfel încât să pună în pericol viața, integritatea fizică sau psihică a reclamantei și a minorului, din probe rezultând însă că, între părți există în mod firesc o anumită situație tensionată cauzată de pronunțarea divorțului, discuțiile fiind în principal purtate în legătură cu contribuția mai mare pe care o reclamă pârâtul la dobândirea bunurilor comune, care nu prezintă o asemenea gravitate încât să reclame evacuarea pârâtului din locuință, cu atât mai mult cu cât spațiul locativ existent permite conviețuirea în condiții civilizate a părților.
Potrivit art. 37 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, în consecință, părinților deopotrivă le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților, cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și dezvoltării copiilor, părinții fiind obligați să le asigure copiilor locuință, precum și condițiile necesare pentru creștere, educare, învățătură și pregătire profesională.
În speță nu s-a dovedit că prezența pârâtului în locuința proprietatea comună ar primejdui dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a minorului iar evacuarea ar fi singura posibilitate pentru a se remedia această situație.
Mai mult, pârâtul s-a străduit să asigure premisele unei conviețuiri normale, urmând tratament pentru etilism și angajându-se la un nou loc de muncă.
Pârâtul nu a dovedit în cauză cu înscrisuri efectuarea vreunei cheltuieli, astfel că cererea acestuia având ca obiect acordarea de cheltuieli de judecată urmează să fie respinsă, nefiind aplicabile dispozițiile art. 453 C. pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de ordonanță președințială a reclamantei R. N. în contradictoriu cu pârâtul R. I. – amândoi cu domiciliul în Sighișoara, ., ., pentru atribuire beneficiu folosință locuință conjugală, evacuare, ș.a.
Respinge ca nefondată cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Provizorie și executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată azi, 17.04.2015, în ședință publică.
Președinte, L. M. | ||
Grefier, D. C. |
Red. L.M./tehnored.D.C.
4 exemplare/ 17 Aprilie 2015
| ← Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 298/2015.... | Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 878/2015.... → |
|---|
