Plângere contravenţională. Sentința nr. 1137/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1137/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 1137/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA
CIVIL
SENTINTA CIVILĂ Nr. 1137/2015
Ședința publică de la 09 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. V.
Grefier M. M. D.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petentul S. L. și pe intimatul I.P.J.M. P. REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, procedând la verificarea competenței potrivit art. 131 NCPC, constată că Judecătoria Sighișoara este competentă general și material potrivit art.31 din OG 2/2001, să soluționeze prezenta cauză.
Se constată că materialul probator a fost comunicat petentului.
Instanța admite proba cu înscrisuri solicitată de către petent, proba cu înscrisuri și înregistrarea video-radar și fotografii solicitată de către intimat.
S-a procedat la vizionarea CD-ului întocmindu-se proces verbal in acest sens, acesta fiind consemnat separat și atașat la dosar.
Constând suficiente actele aflate la dosar, instanța închide procedura probatorie și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
P. plângerea înregistrată la această instanță sub nr._ /2013 petentul S. L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ M., anularea procesului verbal . nr._ încheiat la 19.06.2015, a punctelor de penalizare, exonerarea de la plata amenzii de 390 RON și de la măsura reținerii permisului de conducere pe o durată de 30 de zile, restituirea sumei de 195 lei reprezentând ½ din amendă, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor aplicate cu cea a avertismentului.
În motivarea plângerii petentul a susținut că la data 19.06.2015, circula regulamentar pe . în timpul serviciului, fiind angajat la firma de curierat rapid CARGUS, cu autoturismul marca Peugeot nr._ . A fost oprit din trafic de un agent al Poliției Sighișoara, care după ce l-a legitimat, i-a comunicat faptul că nu a acordat prioritate pe trecerea de pietoni unui pieton angajat regulamentar în traversare, fără să specifice la momentul respectiv exact locul și partea din care pietonul respectiv ar fi fost angajat în traversarea străzii, dar spunându-i că există probă video în acest sens, probă pe care nu o avea în posesie invitându-l la sediul Politiei Sighișoara în aceeași seara la ora 20.30.
S-a prezentat seara la sediul poliției, a comunicat agentului de poliție că nu este de acord cu cele susținute de el, pentru că a trecut în dreptul mai multor treceri de pietoni și nu era niciunul angajat in traversare și dacă a fost atunci acesta s-a aflat într-un unghi mort, unde nu putea vedea și dacă l-ar fi văzut i-ar fi acordat prioritate, având în vedere faptul că cunoaște regulamentul și meseria sa, fiind de curierat "rapid, astfel fiind tot timpul implicat în trafic. Acesta este și motivul pentru care a semnat ,seara când a fost invitat la sediul poliției procesul verbal, cu această mențiune pe care o repetă, faptul că pietonul se afla, dacă se afla pe trecerea de pietoni sau urma să treacă .-un unghi mort de unde el nu l-a putut vedea pentru a opri, fapt consemnat de agentul de poliție la rubrica obiecțiuni din procesul verbal de contravenție, obiecțiunile sale fată de starea de fapt
Este adevărat că în apropierea imediată a trecerii de pietoni în dreptul căreia a trecut, era oprit un autoturism care acoperea toată vizibilitatea către trotuar, motiv pentru care nu avea nicio posibilitate reală de a se asigura, iar pe de altă parte, este posibil să fi intrat dinspre trotuar vreun pieton peste marcajul pietonal în ideea de a avea vizibilitate peste autoturismul care staționa și a se putea asigura în mod corespunzător înainte de a porni în traversarea propriu zisă.
Dacă o astfel de situație este cea pentru care a fost sancționat, atunci nu poate fi tras la răspundere cât timp agenții de poliție rutieră au permis staționarea autoturismului în dreptul trecerii de pietoni, fără a lua vreo măsură față de acesta, încurcând astfel posibilitatea de asigurare corespunzătoare a pietonilor pe de o parte și reducând vizibilitatea șoferilor în vederea acordării priorității de trecere pietonilor, pe de altă parte.
Este conducător auto de mulți ani, niciodată nu a avut probleme privind circulația pe drumurile publice, totdeauna este foarte atent la ceilalți participanți la trafic indiferent că sunt autovehicule sau pietoni. Conduce autoturismul într-un mod preventiv, respectând regulamentele privind circulația pe drumurile publice, fiind vorba și de faptul că este șofer pe o mașină de curierat rapid, câștigându-și existența cu această slujbă.
Pretinsa faptă a fost sancționată prin procesul-verbal mai sus precizat, cu amendă în sumă de 390 lei, 4 puncte amendă precum și cu suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
De asemenea, în cuprinsul plângerii petentul a făcut referire la art. 180 alin. 1 din HG 1391/2009, art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002, art. 1, 16 alin. 1 teza a III a din OG 2/2001.
La plângerea formulată petentul a anexat chitanța . nr. 3792/29.06.2015 privind achitarea taxei judiciare de timbru, copia adeverinței eliberată la 23.06.2015 de Biroul Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Sighișoara, copia procesului verbal . nr._/19.06.2015, copia cărții sale de identitate.
Intimatul a comunicat materialul probator care a stat la baza întocmirii procesului verbal (f.16-23).
P. întâmpinarea formulată (f.24,25), intimatul a solicitat respingerea plângerii pentru următoarele considerente:
Procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 și 17 din OG 2/2001, nefiind afectat de vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucura de prezumția de veridicitate până la proba contrarie, ori petentul nu a propus niciun mijloc de probă care sa dovedească o situație contrară cele reținute în procesul verbal. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care și cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate prin procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Conform art. 249 C.pr.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o și dovedească, iar petentul nu a dovedit faptul că la data și ora menționate în procesul verbal nu a săvârșit contravenția pentru care a fost legal si temeinic sancționat. Susținerile petentului în apărare nu sunt de natură să atragă anularea procesului verbal. Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură a atrage anularea procesului verbal.
Conform prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, in măsura in care statul respecta limite rezonabile, având in vedere importanta scopului urmărit, dar si respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v.Franta, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal.
În cuprinsul răspunsului la întâmpinare petentul a arătat următoarele:
In imagini se observă cum un autoturism de culoare alba,a parcurs o zonă de drum, autoturismul depășind fără probleme o trecere de pietoni. Înainte de pătrunderea în zona trecerii de pietoni a autoturismului condus de el, un autoturism de culoare maro avansează mult în intersecție dinspre . neregulamentar, blocând vizibilitatea asupra începutului trecerii de pietoni. Un alt autoturism este parcat neregulamentar la 50 de cm. de trecerea de pietoni pe partea dreaptă a sensului meu de mers (stânga în filmare), îngreunând și acesta vizibilitatea asupra trecerii de pietoni. Din cauza nemijlocită a circulației și a parcărilor neregulamentare din centrul orașului, pe care le poate numi aproape haotice, vizibilitatea conducătorilor auto asupra elementelor de pericol (treceri de pietoni, intersecții) este mult îngreunată;
Se observă în imagini că o persoană de sex feminin se angajează foarte grăbită în traversare după ce autoturismul alb, condus de el, parcursese sectorul de drum pe care se află trecerea de pietoni. În momentul în care el, conducând autoturismul alb, a parcurs zona, pe trecerea de pietoni nu se afla nicio persoană angajată în traversarea părții carosabile. Nu avea cum să prevadă, cu 10-15 secunde înainte de a ajunge la trecerea de pietoni, faptul că după ce va trece de trecerea de pietoni...cineva, se va angaja în traversare, iar un echipaj de poliție va susține că o persoană care se afla în spatele autoturismului său, se afla de fapt în fața acestuia...;
Filmarea prezentată de IPJ M. contrazice cele susținute în procesul verbal de contravenție. Nu avea cum să acorde prioritate unui pieton care se află în lateral, spatele mașinii pe care o conducea, decât dacă rula cu spatele. Iar el rulam cu fața.
Solicită să se constate că înscrisul depus de IJP M. cu titlu de "raportul agentului de circulație” Nu poate fi reținut ca material probator, deoarece nu există nicio prevedere legală care să confere raportului
polițistului forță probantă. Cu respect solicită ca instanța să nu admită respectivul înscris ca material probator.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Ozturk contra Germaniei din 21 februarie 1984 s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificată în dreptul intern ca fiind contravenție, trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent, și România a fost condamnată de CEDO în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României, publicată pe site-ul oficial al CEDO).
Solicită ca instanța să concluzioneze că acuzația adusă lui este o acuzație penală în sensul Convenției, beneficiind de prezumția de nevinovăție, în scopul protecției sale față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei revine organului constatator și nu acestuia. Fiind vorba de o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a-l informa în cel mai scurt timp posibil asupra naturii și cauzei acuzației aduse și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Din probele aflate la dosarul cauzei instanța reține următoarele:
P. procesul verbal . nr._/19.06.2015, petentul S. L. a fost sancționat cu amendă de 390 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h din HG 1391/2006, reținându-se că în ziua de 19.06.2015, ora 18:06, a condus autoturismul Peugeot cu nr._ pe . din Sighișoara din direcția . la trecerea de pietoni marcată și semnalizată în dreptul intersecției cu . a acordat prioritate legală de trecere a pietonului angajat în traversarea drumului public din dreapta pe sensul său de mers.
Sub aspectul mențiunilor obligatorii pe care trebuia să le cuprindă sub sancțiunea nulității, în raport de prevederile art. 17 din OG 2/2001, procesul verbal contestat este în afara oricărei critici.
Relativ la fondul cauzei, instanța va analiza plângerea petentului din perspectiva aplicabilității dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, sub aspectul garanțiilor procesuale recunoscute acuzatului în materie penală.
Începând cu cauza Ozturk c/a Germaniei din 1984 și continuând cu cauzele Telfner c/a Austriei, A. c/a României ș.a., în urma subsumării noțiunii de contravenție, celei mai largi de „acuzație” din materia penală, Curtea a sintetizat criteriile pentru stabilirea apartenenței la materia penală a faptei sancționate drept contravenție.
Curtea a hotărât că sancțiunea aplicată petentului are caracter preventiv și sancționator și, în consecință, devin incidente dispozițiile art. 6 din Convenție privitoare la prezumția de nevinovăție.
Sarcina probei stării de fapt din procesul verbal contestat aparține organului din care face parte agentul constatator, petentul trebuind să aducă probe doar în măsura în care din probatoriul administrat la cererea organului constatator ar rezulta vinovăția petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În cauză intimatul a probat starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.
Astfel, conform celor consemnate în procesul verbal încheiat la 02.10.2015 cu ocazia vizionării în ședință publică a CD-ului s-au observat pe înregistrare următoarele: la minutul 18:07:47 apar autoturismele cu nr._, nr._, care intră în intersecție și virează la dreapta. La minutul 18:07:54 se vede că după ce autoturismul cu nr._ trece de trecerea de pietoni din dreptul intersecției, un pieton se angajează în traversare și un alt autoturism de culoare albă se vede circulând pe . și apropiindu-se de trecerea de pietoni. Vizionând mai departe înregistrarea la minutul 18:07:56 se vede nr. de înmatriculare al acestui autoturism, și anume_ .
Rezultă fără dubiu că pietonul s-a angajat în traversare înainte ca petentul, aflat la volanul autoturismului cu nr._ să ajungă la trecere, prin urmare avea obligația legală să acorde pietonului prioritate de trecere. Pe înregistrare se vede foarte clar că din poziția în care se afla, petentul îl putea observa pe acest pieton, nefiindu-i blocată vizibilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va respinge plângerea petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. L. domiciliat în Albești, ., jud. M. în contradictoriu cu intimatul IPJ M..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Sighișoara
Pronunțată în ședință publică, 09.10.2015
Președinte, D. V. | ||
Grefier, M. M. D. |
Red. D.V. dact. MDM
6 exempl/20.10.2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 788/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 1266/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA → |
|---|
