Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 337/2016. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 337/2016 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 337/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SLATINA JUD. O.
SENTINȚA NR. 337
Ședința publică din data de 15.01.2016
Instanță constituită din:
PREȘEDINTE: M. V. D.
GREFIER: E. N.
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile avand ca obiect “acțiune în răspundere delictuală” formulată de reclamanta C. A. MEȘTEȘUGARILOR - SLATINA, M. E., nr. 38, J. O., în contradictoriu cu pârâta C. I. - SLATINA, C. VODA, nr. 2, ., J. O..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pârâta personal și asistată de avocat C. M., lipsă reclamanta fiind reprezentată de avocat P. N..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în baza art. 219 alin.1 C.proc.civ, procedează la identificarea pârâtei C. I., care se identifică cu CNP_.
Instanța, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Slatina, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Apărătorul pârâtei, având cuvântul, solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Slatina, având în vedere că se solicită atragerea răspunderii civile a pârâtei pentru perioada în care a desfășurat activitate în baza unei convenții de muncă.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Slatina, motivat de faptul că prezenta cauză are ca obiect angajarea răspunderii delictuale a pârâtei și nu derivata dintr-un litigiu de muncă. Acest fapt rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv Actul de constatare a nulității Convenției individuale de muncă din 10.03.2014, încheiat la data de 28.04.2014, prin care pârâta recunoaște că s-a încheiat ilicit convenția de muncă, recunoaștere care vizează nulitatea convenției de muncă, fiind expres precizat acest fapt și cunoscut fiind modul cum se produc efectele acestei nulități, la modul că se produc retroactiv. În condițiile în care pârâta a recunoscut că în această perioadă a funcționat cu o convenție de muncă pe care și-a încheiat-o propriu și a recunoscut ilicitatea acesteia, consideră că speța se află într-un litigiu obișnuit, delictual, motiv pentru care solicită respingerea excepției de necompetență materială a Judecătoriei Slatina.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 13.07.2015, sub nr._, reclamanta C. A. Meșteșugarilor a solicitat instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, in contradictoriu cu pârâta C. I., sa dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 29.656 lei, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a ocupării ilegale a funcției de președinte al Cooperativei A. Mestesugarilor, în perioada 12.02._14, obligarea la plata cheltuielilor de judecata aferente soluționării cauzei.
In fapt arata ca prin Hotărârea Adunării Generale nr. 1 din 12.02.2014, anulata prin Sentința ivila nr. 552/21.10.2014 a Tribunalului O., parata a fost numita președinte al Cooperativei A. Meșteșugarilor.
In perioada 12.02._14 parata, ilegal a ocupat postul de Președinte al Cooperativei A. Meșteșugarilor, iar prin Sentința civila nr. 552/21.10.2014 a Tribunalului O. s-a dispus Anularea Hotărârii Adunării Generale nr. 1 din 12.02.2014, partile fiind puse in situația anterioara. In aceasta perioada, parata a semnat Conventia Individuala de munca nr. 353, în situația în care nu era reprezentantul legal al Cooperativei A. Meșteșugarilor, iar in 28.04.2014, s-a semnat Actul de constatare nulității convenției.
Prin Actul de constatare a nulității Convenției individuale de munca nr. 53/10.03.2014, încheiat la data de 28.04.2014, pârâta a recunoscut încheierea ilicita a convenției si a ocupării funcției pe perioada 12.02._14, potrivit art. 236 cod civil si art. 15 Codul Muncii.
In condițiile art. 57 din Codul Muncii si a celor expuse in Actul de constatare a nulitatii CIM 353/10.03.2014, incheiat la data de 28.04.2014, parata ramane obligata la plata prejudiciului cauzat reclamantei pentru perioada cât a reprezentat ilegal societatea.
In aceste condiții si ca urmare a clauzelor acesteia din urma, toate actele făcute în numele Cooperativei A. Meșteșugarilor, prin Cimpeanu I. si in defavoarea reclamantei, vor fi suportate de Cimpeanu I., conform art. 1349 Cod civil.
In condițiile in care dreptul pe care si l-a conferit parata prin semnarea Convenției nr. 353 este abuziv, constata si prin sentințe judecătorești (Anularea Hotărârii Adunării Generale nr. 1 din 12.02.2014) considera ca se afla în fata aplicarii dispozițiilor art. 1353 teza a 2-a Cod civil.
Prejudiciul cauzat este compus din: 6000 lei reprezentând cheltuieli de judecata, conform Deciziei nr. 268/08.04.2015 a Curții de Apel C., 2860 lei. reprezentând cheltuieli de judecata conform încheierii din 02.04.2014 a Curții de Apel C.. in dosar nr._, 3356 lei. reprezentând cheltuieli de judecata conform Deciziei nr. 180 din 14.04.2014 a Curții de Apel C. in dosar nr._, 12.440 lei, onorariu avocat V. Găina, 5000 lei onorariu avocat R. I..
Având în vedere faptul ca parata, a deținut ilegal, având cunoștința de acest lucru, o funcție prin care a dispus cheltuieli care au prejudiciat C. A. Meșteșugarilor, considera ca sunt indreptatiti a solicita ca aceasta sa suporte repararea prejudiciului, reprezentând cheltuieli efectuate neproductiv, fara un rezultat pozitiv in favoarea reclamantei.
In drept, invoca dispozițiile art. 1349,1353 Cod Civil.
In dovedire, a depus inscrisuri (f. 7-71).
Legal citata, parata a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției necompetentei materiale a Judecătoriei Slatina de a soluționa prezenta cauza, respingerea cererii formulate de către reclamanta, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, în legătura cu aceasta exceptie, considera ca Judecătoria Slatina nu este competenta a soluționa prezenta cauza, ci Tribunalul O., avand în vedere ca se solicita atragerea răspunderii civile a paratiei pentru perioada in care a desfășurat activitate în cadrul societății reclamante, în baza unei convenții de munca.
In ceea ce privește fondul cauzei, arata ca angajarea răspunderii civile delictuale implica îndeplinirea cumulativa a patru conditii in savarsirea unei fapte ilicite, cauzarea unui prejudiciu, vinovatia si legătura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Prima condiție o constituie deci, savarsirea unei fapte ilicite. Fapta ilicita ca element al răspunderii civile delictuale reprezintă orice fapta prin care, incalcandu-i-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. Ceea ce interesează atunci când se analizează fapta ilicita ca element al răspunderii civile delictuale este obiectivarea, manifestarea exterioara a unei atitudini de conștientizare si voința a unei persoane, manifestare prin care s-a introdus in contextul relațiilor sociale un factor nepermis ce a încălcat norma dreptului obiectiv si a adus un prejudiciu dreptului subiectiv. Caracterul ilicit decurge, în mod obiectiv, din aceasta încălcare.
Pentru a analiza caracterul illicit al faptelor pretinse de către reclamanta, respectiv efectuarea unor cheltuieli, trebuie avute in vedere mai multe aspecte. Prin decizia nr.28/1.11.2013, este numita parata locțiitor al președintelui pe perioada cat aceasta este plecata in concediu de maternitate, acordandu-i-se totodată retribuția de 15% pentru conducere. Trebuie menționat ca, prin decizia nr.21/28.05.2009, parata a primit dreptul de a avea semnătura a doua a in cadrul cooperativei, decizie care nu a fost revocata sau anulata. Conținutul acestor doua decizii trebuie reținut, având în vedere faptul ca reclamanta invoca în apărare actul de constatare a nulității convenției individuale de munca din data de 28.04.2014, motivul fiind faptul ca pârâta a semnat Convenția de munca nr.353/10.03.2014, atât in calitate de angajator, cat si in calitate de angajat.
Revenind la posibilitatea încheierii unor acte legale de către parata, in perioada 12.02._14, trebuie menționat faptul ca, la data de 6.01.2014, parata a primit decizia nr.l, prin care era instiintata sa depună dosarul de pensie pentru limita de varsta. In aceasta decizie se precizează ca parata va desfășura aceeași activitate, de contabil, in cadrul cooperativei, în baza aceleiași convenții de munca, pana la sosirea deciziei de pensionare, decizia nr.l fiind semnata de către președintele P. F..
Rezulta deci ca, la data de 12.02.2014, data Adunării Generale in cadrul căreia a fost revocata președinta si a fost aleasa in calitate de președinte parata, aceasta era un membru cooperator aflat in activitate, care putea fi ales in calitate de presedinte. De menționat ca legea nu distinge între membii care sunt activi si cei care sunt pensionari in situația posibilității de a fi aleși presedinte, iar unde legea nu distinge nu trebuie sa distingem nici noi.
In urma alegerii in calitate de președinte in data de 12.02.2014 si a Hotărârii nr.l din aceasta data, conform legislatiei, la data de 13.02.2014, s-a incheiat contractul de administratie (în termen de 10 zile) si s-a depus la Registrul Comerțului pentru înregistrare (în termenul de 15 zile de la data Adunarii), conform actelor pe care le anexează. Rezulta deci, ca parata îndeplinea, în mod legal, calitatea de președinte, începand cu data de 12.02.2014.
La data de 28.02.2014, parata a primit o informare din partea Compartimentului Resurse Umane privind necesitatea actualizării si modificării convenției de munca a paratei, în urma căreia se incheie Convenția individuala de munca nr.353/10.03.2014, care este semnata de către parata atât la angajat, cat si la reprezentant al angajatorului in baza Deciziei nr. 21/28.05.2009 si a calității sale de președinte. Menționeaza ca decizia de pensionare nu fusese primita inca, aceasta fiind primita la data de 17.03.2014.
Actul de constatare a nulității convenției individuale de munca nr.353/10.03.2014, in situația in care instanța il va considera ca act ce produce efecte juridice, prevede că: "de la data încheierii prezentului act de constatare a nulității (28.04.2014), conventia individuala de munca nr.353/10.03.2014, nu isi mai produce efectele juridice", ceea ce inseamna ca pana la data de 28.04.2014 si-a produs în mod legal efectele, toate actele încheiate în baza acesteia fiind valabile.
Mai mult, asa cum a aratat, prin Decizia nr. 1/6.01.2014 se stabilise ca parata isi va desfășura in continuare activitatea de contabil, in cadrul societății, pana la comunicarea deciziei de pensionare, care a avut loc la data de 17.03.2014. Rezulta deci că, în toata perioada invocata de către reclamanta, parata a desfășurat o activitate in baza unei convenții de munca si a Hotărârii Adunării Generale nr. 1/12.02.2014 si a încheiat actele în baza funcției pe care o îndeplinea.
Mai mult decât atat, chiar in condițiile in care s-au făcut anumite cheltuieli, acestea au avut aprobarea Consiliului de Administrație si au fost vizate de către contabilul sef care este cel care supraveghează legalitatea cheltuielilor in cadrul controlului preventiv si care putea sa se opună la eliberarea sumelor de bani, daca aceasta activitate contravenea legii.
Daca se au în vedere consemnările din cadrul deciziei prin care se declara nula convenția de munca a paratei, contabilul sef a semnat ca avea cunostinta de nelegalitatea deciziei nr 353, chiar din data întocmirii acesteia, adica din data de 10.03.2014. In aceste condiții contabilul sef se face vinovat de eventualul prejudiciu, deoarece acesta nu putea sa elibereze anumite sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor nelegale.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este necesar ca prin fapta ilicita sa se creeze un prejudiciu, care consta in rezultat, în efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o alta persoana.
A arătat ca plățile efectuate s-au făcut de către parata, care avea calitatea de președinte si pentru apărarea intereselor reclamantei.
Pentru ca răspunderea civila delictuala a celui care a cauzat un prejudiciu sa fie angajata este necesar ca autorul sa fi acționat cu vinovăție, care reprezintă atitudinea psihica pe care autorul a avut-o în momentul săvârșirii faptei ilicite, fata de fapta si fata de urmările acesteia.
Parata nu poate avea nici cea mai mica culpa în producerea unui eventual prejudiciu reclamantei, deoarece a acționat în calitate de președinte ales prin Hotărârea Adunării Generale nr.l/12.02.2014. În cadrul acestei Adunări s-a hotărât revocarea președintei si alegerea altui presedinte; era voința membrilor cooperatori exprimata cu prilejul Adunării si de aceea nu se poate retine culpa paratei care a făcut anumite cheltuieli tocmai pentru apărarea intereselor reclamantei, deci a membrilor cooperatori care hotărâseră revocarea președintei. De altfel, totalul cheltuielilor este de 27.656 lei si nu 29.6561ei, asa cum se menționează in cererea introductiva.
In drept, invoca dispozițiile art 205 C.proc. civila.
In contraproba, a depus înscrisuri (f. 80-90).
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției formulate și admiterea cererii, așa cum a fost formulată.
Analizand actele dosarului sub aspectul exceptiei invocate, absolute si dilatorii, instanta retine urmatoarele:
Sunt incidente mai multe dispoziții legale din Codul Muncii, în care se reglementează răspunderea patrimonială.
„Cap. III Răspunderea patrimonială (…) Art. 254 - (1) Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. (2) Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului. (3) În situația în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina și în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare și evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părților, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării. (4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părților, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Art. 255 - (1) Când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei. (2) Dacă măsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinată, răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și, atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar (…).
Art. 258 - (1) În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator și cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcționar public, reținerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituție ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de către angajatorul păgubit. (2) Dacă persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de muncă ori ca funcționar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale, în condițiile Codului de procedură civilă”.
În cauza de față, având în vedere raporturile juridice dintre părți, se apreciază că sunt aplicabile dispozițiile mai sus-citate. De asemenea, valabilitatea și efectele Actului de constatare a nulității Convenției individuale de muncă din 10.03.2014, încheiat la data de 28.04.2014, urmează a fi apreciate prin raportare la dispozițiile speciale din Codul Muncii, întrucât sunt contestate și efectele acestui ultim act. Se reține că este invocata de către pârâtă chiar și răspunderea patrimoniala a mai multor salariați, în sensul prev. art. 255 Codul Muncii, fiind făcute referiri și la activitatea și răspunderea contabilului-șef al unității, pentru prejudiciul creat.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că raportat la prev. art. 269 din Codul Muncii și art. 95 alin. 1 NCPC, se stabilește competență tribunalului de soluționare în fond a litigiilor de natura celui dedus judecății.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 132 alin. 3 N.C.p.c., rap. la a art. 269 din Codul Muncii și art. 95 alin. 1 NCPC, apreciază că excepția analizată este întemeiată, urmează să o admită și să dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei către Tribunalul O., spre competentă solutionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite exceptia necompetenței materiale a Judecătoriei Slatina, invocată prin întâmpinare.
Declină cauza formulată de reclamanta C. A. MEȘTEȘUGARILOR - SLATINA, M. E., nr. 38, J. O., în contradictoriu cu pârâta C. I. - SLATINA, C. VODA, nr. 2, ., J. O., spre competenta soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului O..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. V. D. E. N.
Red. DM/Tehnored. I.M.
4ex./26.01.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 1527/2016.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 335/2016. Judecătoria... → |
|---|
