Obligaţie de a face. Sentința nr. 4419/2016. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4419/2016 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 16-05-2016 în dosarul nr. 4419/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDSLA:2016:001._
ROMANIA
Judecătoria SLATINA
Mun. Slatina, ., județul O.
Telefon: 0249/_
Fax: 0249/_
E-mail:_
DOSAR NR._
SENTINȚA NR. 4419
Ședința publică din data de 16.05.2016
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. C. M.
GREFIER: I. C.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect „obligația de a face„ formulată de reclamantul S. L. C. –CNP_, cu domiciliul în . Vitănești, ., jud. O. în contradictoriu cu pârâtul N. M. –CNP_, cu domiciliul în Curtea de Argeș, ., jud. Argeș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamant apărătorul ales al acestuia, avocat B. L. N., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slatina, invocă de pârât prin întâmpinarea depusă la filele 15-18 din dosar, cu privire la care apărătorul reclamantului solicită respingerea arătând că contractul de vânzare - cumpărare ce face obiectul litigiului a fost încheiat în Slatina, iar reclamantul are domiciliul pe raza județului O..
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slatina.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 21.12.2015 sub nr._, reclamantul S. L. C. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul N. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să radieze autoturismul marca OPEL ASTRA cu nr. de înmatriculare OT-O^WTN, . OZU47900, nr. de identificare WOL000058P3012474 de pe numele reclamantului și să înregistreze autoturismul marca OPEL ASTRA cu datele de identificare mai sus arătate pe numele său, precum și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată aferente soluționării cauzei.
În motivarea cererii arată că în fapt, a vândut pârâtului autoturismul mai sus menționat, potrivit contractului de vânzare cumpărare pe care îl va atașa.
Precizează că în ultima perioadă de timp fiind plecat în străinătate la muncă, primește periodic amenzi de la Poliția de Circulație, de la CNADNR pentru rovinietă și mai grav este faptul că m fost căutat de organele de poliție acasă pentru că s-au furat mai multe bunuri cu autoturismul pe care l-a vândut pârâtului, iar organele de poliție l-au căutat, crezând că ar fi participat la acest furt în C..
Arată că deși l-a căutat acasă, i-a solicitat să se prezinte la poliția rutieră pentru a trece acest autoturismul pe numele său, acesta a refuzat.
Datorită acestei situații și refuzului nejustificat al pârâtului, reclamantul are grave prejudicii materiale și morale, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dovedirea motivelor invocate înțelege să se folosească de probele cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului. A atașat în copii conforme cu originalul act de identitate contract vânzare cumpărare pentru autoturismul OPEL ASTRA cu datele de identificare mai sus menționate, chitanță nr. 1342/03.12.2015, proces verbal de constatare a contravenției nr._/25.11.2015.
În drept, invocă dispoz. art. 1528 N.c.p.civ.
Pârâtul N. M., în conformitate cu art. 205 alin. (1) Codul de procedura civilă, a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamantul S. L. C. și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată pentru următoarele motive:
1. Invocă, în principal excepția de necompetentă teritorială a instanței de judecată:
In conformitate cu prevederile art. 107 alin.(l) Cod de Procedură Civilă: " Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
De asemenea conform art. 108 Noul Cod de Procedură Civilă: "Cazul pârâtului cu domiciliul sau sediul necunoscut.
Dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție se află reședința sau reprezentanța acestuia, iar dacă nu are nici reședința ori reprezentanța cunoscută, la instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, sediul, reședința ori reprezentanța, după caz."
În cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 108 Noul Cod de Procedură Civilă, reclamantul cunoscând domiciliul pârâtului precizându-1 în cererea de chemare în judecată, în aceste condiții cererea de chemare în judecată este greșit îndreptată către instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul.
În concluzie, în conformitate cu art. 248 Cod de Procedură Civilă solicită admiterea excepției invocate și să trimiterea cauzei la instanța competentă.
În fapt, arată că la data de 16.01.2016 a primit cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. L. C., prin care acesta cere instanței de judecată obligarea sa la înregistrarea autoturismului marca OPEL ASTRA cu număr de înmatriculare_ pe numele său și radierea de pe numele reclamantului.
In dovedirea celor susținute în cererea de chemare în judecată acesta a depus un contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.11.2011 între S. L. C. în calitate de vânzător și N. M. în calitate de cumpărător, obiectul contractului fiind vehiculul marca OPEL ASTRA nr. de identificare WOL000058P3012474, . 0ZU47900, cu număr de înmatriculare_ .
Precizează faptul că nu a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu reclamantul.
Declară faptul că nu a încheiat acest contract de vânzare-cumpărare depus de către reclamant alături de cererea de chemare în judecată, semnătura cumpărătorului nu reprezintă semnătura sa, nu cunoaște acest înscris și nu este semnat de către el.
Astfel înțelege să denunțe ca fals acest înscris sub semnătură privată de care se folosește reclamantul în susținerea pretențiilor sale.
Potrivit art. 301 alin. (1) Noul Cod de Procedură Civilă:
„Recunoașterea sau contestarea înscrisului sub semnătura privata
(1) Acela căruia i se opune un înscris sub semnătura privata este dator
fie sa recunoască, fie sa conteste scrierea ori semnătura. "
Art. 302 Obligația de verificare a înscrisului
„Când una dintre persoanele menționate la art. 301 contesta scrierea sau semnătura ori declara ca nu le cunoaște, instanța va proceda la verificarea înscrisului prin:
1. compararea scrierii si semnăturii de pe înscris cu scrierea si semnătura din alte înscrisuri necontestate;
2. expertiza;
3. orice alte mijloace de proba admise de lege. "
"Art. 303: (1) Judecătorul, după compararea înscrisului cu scrierea sau semnătura făcuta in fata sa ori, daca este cazul, si cu alte înscrisuri, se poate lamuri asupra înscrisului.
(2) Daca insa, din compararea scrierilor, judecătorul nu este lămurit, va ordona ca verificarea sa se facă prin expertiza, obligând părțile sau alte persoane sa depună de indata inscrisuri de comparație. "
În dovedirea celor susținute înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, expertiza de specialitate si orice alte probe pertinente, în conformitate cu dispozițiile art. 302 și art. 303 Noul Cod de procedură civilă privind procedura de verificare a înscrisului denunțat ca fals.
În drept, întemeiază cererea pe dispozițiile art. 205 alin. (1) Noul Cod de Procedura Civila, art. 107 si art. 108 Noul Cod de Procedură Civilă, art.301, art.302 și art.303 Noul Cod de Procedură Civilă.
In dovedirea celor susținute înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba cu martori, expertiza de specialitate și orice alte probe pertinente, concludente și utile ar rezulta în urma dezbaterilor.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, arătând:
1 - În ceea ce privește excepția invocată de către pârât prin întâmpinare, ce face referire la excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei, în conformitate cu prevederile art. 107 alin, 1 C.civ. vă solicită a fi respinsă, dat fiind faptul că contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant în calitate de vânzător și pârât în calitate de cumpărător, a fost încheiat pe raza județului O., drept pentru care nu poate fi invocată excepția de necompetență teritorială. Mai mult decât atât, reclamantul are domiciliul pe raza județului O., conform cărții de identitate depusă la dosarul cauzei.
2.-Cu privire la motivele invocate de către pârât prin întâmpinare, solicită a fi respinse, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, și probele ce vor fi administrate în acest sens.
Pârâtul nu poate nega faptul că nu a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare între acesta în calitate de cumpărător și reclamant în calitate vânzător, dat fiind faptul că există un contract de vânzare cumpărare, încheiat la data de 18.11._, în acest sens și în care sunt trecute datele personale ale pârâtului.
Totodată, arată că deși l-a căutat pe pârât pentru a-i solicita să se prezinte la poliția rutieră pentru a-și înscrie autoturismul pe numele său, acesta a refuzat acest lucru.
În dovedirea celor susținute, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul luat pârâtului și proba cu martorul S. E. NICUȘOR cu domiciliul în comuna Sârbii Măgura, ., jud. O..
Analizând excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 6 dosar) între părțile litigante a fost încheiată o convenție în data de 28.11.2011 prin care reclamantul a înstrăinat pârâtului un autoturism marca Opel Astra, cu numărul de înmatriculare_ pentru un preț de 500 euro.
Locul încheierii convenției dintre părți a fost în Slatina, jud. O..
Pentru a putea învesti instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată, este necesară determinarea competenței materiale și teritoriale. Mai întâi se stabilește competența materială, iar ulterior cea teritorială. Determinarea competenței teritoriale este necesară pentru a stabili care instanță de judecată trebuie sesizată, deoarece competența este limitată numai la o anumită circumscripție teritorială.
Din analiza NC.pr.civ. se poate observa că există 3 tipuri de competență teritorială, și anume:
– competența teritorială de drept comun;
– competența teritorială alternativă (facultativă);
– competența teritorială exclusivă (excepțională).
Potrivit atât NC.pr.civ., cât și VC.pr.civ. de la 1865, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța domiciliului sau sediului pârâtului, aceasta fiind regula, cu excepția cazului în care legea nu prevede altfel. În cazul în care domiciliul sau sediul pârâtului nu sunt cunoscute de către reclamant, atunci cererea poate fi introdusă la instanța în a cărei circumscripție se află reședința sau reprezentanța acestuia, iar dacă nici acestea nu sunt cunoscute, cererea va fi introdusă la instanța domiciliului, sediului, reședinței sau reprezentanței pârâtului.
Așadar, legea prevede faptul că de vreme ce reclamantul este cel care declanșează procesul civil, acesta trebuie să se deplaseze la instanța în circumscripția căreia domiciliază pârâtul, iar nu invers.
Dacă pârâtul este o entitate fără personalitate juridică, reclamantul se poate adresa instanței competente pentru persoana căreia, potrivit înțelegerii dintre membri, i s-a încredințat conducerea sau administrarea acesteia. În cazul în care o asemenea persoană nu există, cererea va putea fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre membrii entității respective.
Nu întotdeauna reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciulul sau sediul pârâtului. În cazurile prevăzute de lege, pot fi deopotrivă competente mai multe instanțe, de exemplu:
– cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali;
– în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate, locul unde s-a produs riscul asigurat;
– art. 109 din NCPC prevede faptul că în cazul în care persoana juridică are dezmembrăminte, atunci cererea poate fi introdusă și la instanța locului unde ea are respectivul dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta;
– în ipoteza în care pârâtă este o persoana juridică de drept public (stat, autoritate și instituție centrală sau locală), cererea poate fi adresată instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.
Se observă, așadar, o derogare de la regula conform căreia, cererea de chemare în judecată este adresată instanței de la domiciliul/sediul pârâtului.
Conform art. 113 NC.pr.civ., în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe: instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.
Astfel, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, însă odată făcută această alegere, el nu mai poate reveni.
În speța de față nu sunt incidente dispoz. art. 113 alin. 1 pct. 3 NC.pr.civ., invocat indirect de către reclamant prin răspunsul la întâmpinare, având în vedere că în speță obiectul dosarului dedus judecății nu se circumscrie executării, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, ci este reprezentat de obligația de a face în sarcina pârâtului de a proceda la radierea autoturismului de pe numele reclamantului și înregistrarea pe numele pârâtului.
Obligația de a face reprezintă îndatorirea debitorului unui raport juridic da a săvârși anumite fapte, acțiuni, lucrări sau servicii. Obligația de a face poate fi instantanee, când se execută dintr-o dată, printr-un singur fapt, act, etc. (de ex. restituirea unui bun împrumutat) sau poate fi succesivă, când se execută în timp, printr-o acțiune continuă sau prin mai multe acțiuni repetate (de ex. prestarea unei munci, întreținerea unei persoane).
Potrivit Deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata în recurs în interesul legii, actiunile patrimoniale sunt cele care au un continut economic în timp ce, cele nepatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, fara continut economic. Dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justitie transfera caracterul sau patrimonial sau nepatrimonial litigiului însusi si astfel procesul va putea fi evaluabil în bani ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substantial dedus judecatii intra un drept patrimonial, real sau de creanta.
În considerentele Deciziei nr.32/2008 nu este enumerata si obligatia de a face, însa, enumerarea instantei este exemplificativa, decizia având o aplicare mai larga decât strict limitele în care instanta suprema a fost sesizata. De fapt, decizia prevede, cu caracter imperativ, obligativitatea instanțelor de a stabili natura patrimonială sau nepatrimonială a oricărui litigiu si de a determina competenta prin raportare la art. 107 NC.pr.civ.
Obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie obligației de „a face”, referindu-se la îndatorirea debitorului unui raport juridic de a săvârși anumite fapte juridice, respectiv a pârâtului din proces de a proceda la efectuarea demersurilor administrative privind evidențierea pe numele său a proprietății autoturismului cumpărat de la reclamant.
În speță, raportat la obiectul pretențiilor deduse judecății -”obligație de a face”, cerere neevaluabilă în bani -, instanța reține că cererea trebuia formulată la domiciliul pârâtului, nefiind incident niciunul dintre cazurile de competență alternativă de care se prevalează reclamantul.
Astfel fiind, va fi admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare și va fi declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș, jud. Argeș, unde pârâtul are domiciliul, iar aceasta se află, conform HG nr. 337/1993, în raza de competență a acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul S. L. C. –CNP_, cu domiciliul în . Vitănești, ., jud. O. în contradictoriu cu pârâtul N. M. –CNP_, cu domiciliul în Curtea de Argeș, ., jud. Argeș, în favoarea Judecătoriei Curtea de Argeș, jud. Argeș.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.05.2016.
P., GREFIER,
L.-C. M. I. C.
Red. LCM
Tehnored. LCM/IM
4 ex./25.05.2016
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 4113/2016.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
