Pretenţii. Sentința nr. 4613/2016. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4613/2016 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 19-05-2016 în dosarul nr. 4613/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDSLA:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SLATINA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4613
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.05.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. O.
GREFIER ȘEDINȚĂ: R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „pretenții„formulată de reclamanta B. V. domiciliata in Chitila, ., ., ., in contradictoriu cu paratul M. E., domiciliat in com. Leleasca, ., având reședința in Pitești, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publica nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței ca la data de 13.05.2016, s-a depus la dosar de către reclamanta, cerere prin care solicita judecata in lipsa si amânarea cauzei, pentru lipsa schiței anexe la raportul de expertiză, iar la data de 17.05.2016 s-a depus la dosar de către expert schița anexă la raportul de expertiză, după care,
Instanța, având in vedere dispozițiile art. 156 alin. 1 C.pr.civ., constatând că amânarea cauzei poate fi dispusă doar în cazuri temeinic justificate și reținând dispozițiile art. 129 alin. 1 C.pr.civ., potrivit cu care părțile au îndatorirea să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, respinge cererea de amânare a cauzei, formulată de reclamantă, întrucât acesta a avut posibilitatea de a observa la dosar schița anexă la raportul de expertiză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și o retine spre solutionare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 19.03.2009, reclamanta B. V. a chemat în judecată pe pârâtul M. E., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea a 30 pomi (majoritatea salcâmi), cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, la data de 26.04.2006, pârâtul, împreuna cu sora si mama sa, au dărâmat gardul despărțitor dintre proprietățile părților si un salcâm bătrân de 35 de ani ce aparținea reclamantei.
A mai arătat că, deși a anunțat politia si echipa de cadastru din cadrul primăriei, care au întocmit la fata locului un proces verbal, după plecarea acestora, pârâtul si-a continuat activitatea ilicită si a tăiat toți pomii, afirmând ca se afla pe proprietatea sa.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 – art. 999 si art. 1000 Cod civil.
În scop probator, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu si expertiza.
S-au depus la dosar in xerocopie un set de înscrisuri.
La data de 22.04.2009, reclamanta a depus note scrise arătând ca fapta paratului a fost premeditata, intre ea si parat mai existând si alte cauze pe rolul instanței.
La data de 12.05.2009, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat a hotărârii penale in civil, respectiv decizia penala nr. 38/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul O. in dosarul nr._, reclamanta adresându-se anterior instanței penale pentru aceleași fapte, in final fiind respins recursul acesteia si menținută ordonanța parchetului de neîncepere a urmăririi penale, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.
A mai arătat că si in situația in care instanța nu ar tine cont de excepție, cererea reclamantei este prematur introdusa, fiind necesara mai intai o acțiune in grănițuire pentru stabilirea liniei de hotar si a proprietarului terenului pe care se aflau salcâmii.
A mai solicitat cheltuieli de judecata.
Prin încheierea din 18.05.2009, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat pentru considerentele reținute in respectiva încheiere, iar prin încheierea din 15.06.2009 a respins ca neîntemeiată si excepția prematuritatii cererii.
La data de 26.05.2009, reclamanta a depus din nou note scrise, arătând care au fost cauzele si obiectul acestora aflate pe rolul instanțelor intre ea si parat.
La data de 16.09.2009, pârâtul a depus note scrise arătând ca reclamanta este cea care a dărâmat gardul inițial, astfel ca el a început sa construiască unul nou, iar la venirea politiei si a comisiei din primărie s-a stabilit ca pomii se aflau pe proprietatea paratului, majoritatea fiind uscați
In scop probatoriu, a fost audiat martorul Isfan I., propus de reclamanta si s-a dispus efectuarea unei expertize in specialitatea topografie si o expertiza specialitatea agricultura, rapoartele fiind atașate la dosar.
Prin încheierea din 22.02.2010 instanța a dispus suspendarea cauzei pana la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/311/2009, având ca obiect acțiune in revendicare si grănițuire.
Prin sentința civilă nr.4012/18.05.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamanta B. V. în contradictoriu cu pârâtul M. E., ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel recurenta reclamantă B. V., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și, pe fond, admiterea acțiunii.
Prin decizia nr. 196/08.10.2015, Tribunalul O. a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr.4012/18.05.2015 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, pe care a casat-o, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru refacerea raportului de expertiză tehnică în specialitatea agricultură.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 12.11.2015 sub nr._ .
Conformându-se deciziei de casare, instanța a dispus refacerea raportului de expertiză tehnică în specialitatea agricultură, raportul de expertiză fiind întocmit și depus la dosar de către expert C. C. (f. 45-49, 68).
Analizând prezenta acțiune în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța constată și reține următoarele:
Prin prezentul demers judiciar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii unui număr de 30 de pomi, majoritatea salcâmi, despre care a pretins că au fost tăiați de către pârât de pe terenul proprietatea reclamantei.
În ceea ce privește susținerile reclamantei, cu privire la linia care desparte proprietățile părților, instanța constată că prin sentința civilă nr. 987/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._/311/2009, instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere principal formulat de reclamantă împotriva pârâtului, privind revendicarea suprafeței de 331 mp, precum și capătul de cerere principal privind pe aceleași părți, având ca obiect obligarea pârâtului la demolarea gardului despărțitor ca neîntemeiată și, admițându-se cererea având ca obiect grănițuire, instanța a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamantei și terenul pârâtului pe amplasamentul dat de punctele 26-27-35-36-40-43-49, pe direcția est-vest, cu următoarele dimensiuni: între punctele 26 și 27 o distanță de 9,9 m, între punctele 27 și 35 o distanță de 29,33 m, între punctele 35 și 36 o distanță de 12,08 m, între punctele 36 și 40 o distanță de 30,22 m, între punctele 40 și 43 o distanță de 49,39 m și între punctele 43 și 49 o distanță de 55,42 m.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că, deși reclamanta a susținut că pârâtul i-a ocupat in luna aprilie 2006 suprafața de 311 mp prin schimbarea semnelor de hotar si a tăiat mai mulți arbori aflați in apropierea liniei de hotar, din analizarea probelor testimoniale si cu interogatoriu nu rezultă elemente care sa sprijine afirmațiile părții reclamante privind ocuparea terenului de către pârât.
În plus, instanța a constatat că expertul a precizat ca ambele părți dețin mai puțin teren decât in fapt, nefiind identificate semne vizibile de hotar care sa conducă in mod cert la concluzia că vechiul amplasament al părților a fost cel pretins de reclamanta, concluzionându-se că nici un element din dosar cu confirmă teza reclamantei, fapt pentru care s-a apreciat ca linia de hotar dintre terenurile părților este cea determinata in raportul de expertiza de la dosar, fiind stabilită linia de hotar potrivit traseului indicat de expert prin schița întocmită.
Coroborând răspunsurile pârâtului la interogatoriu cu declarația martorului Isfan I. audiat în cauză și cu concluziile raportului de expertiză refăcut la dosar de către expert C. C., instanța reține că în anul 2006, la solicitarea pârâtului, martorul a scos trei arbori de pe proprietatea pârâtului, arbori aflați la aproximativ 4 m distanță de limita de hotar dintre proprietățile părților. Această situație de fapt a fost de altfel recunoscută la interogatoriu de către pârât, iar conform raportului de expertiză de la dosar au fost identificate un număr de 18 cioate de salcâmi, tăiați de la suprafața pământului, copaci din care ar fi rezultat un volum de masă lemnoasă de aprox. 1 mc., ce nu putea fi folosită ca lemn pentru construcții.
Potrivit schiței anexă la raportul de expertiză, pe linia de hotar au fost identificate un număr de 8 cioate, iar pe proprietatea pârâtului – 10 cioate, însă acest fapt nu este suficient pentru a confirma susținerile reclamantei, cu referire la pretinsa săvârșire de către pârât a faptei ilicite, constând în tăierea a 30 de arbori de pe proprietatea reclamantei.
Astfel, de principiu, potrivit art. 998 -999 C.Civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat să-l repare, răspunderea civilă delictuală fiind atrasă nu doar pentru prejudiciul cauzat prin fapta săvârșită cu intenție, ci și în situația prejudiciului produs prin neglijență sau imprudență.
Așadar, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea mai multor condiții, respectiv existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu patrimonial, existența vinovăției celui ce îi este imputabilă vătămarea și implicit a legăturii de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și prejudiciul patrimonial produs.
Verificând îndeplinirea cumulativă a condițiilor de mai sus, referitor la existența faptei ilicite imputată pârâtului, constând în tăierea unor arbori aflați pe proprietatea reclamantei, instanța reține că aceasta nu a fost dovedită prin probele administrate în cauză.
Ori, nedovedirea pretențiilor de către partea care a formulat cererea, văzând obligația ce-i incumbă potrivit art. 1669 C.civ, permite instanței de judecată să soluționeze cauza pronunțând o soluție legală în raport de dovezile administrate, întrucât rolul activ al instanței, prevăzut și în art. 129 C.pr.civ, nu trebuie confundat cu obligația părții de a dovedi pretențiile din cererea dedusă judecății.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 4 C.pr.civ, judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare, având îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Cu toate acestea, judecătorul nu se substituie obligației părților în producerea probelor, prevăzută de art. 1669 C.civ,., în speță reclamanta nefăcând proba faptei ilicite imputate pârâtului, condiție necesară pentru atragerea răspunderii delictuale.
În ceea ce privește susținerile reclamantei, invocate pentru prima oară în recurs, cu privire la incidența dispozițiilor art. 609 C.civ., instanța constată că prin aceasta s-a urmărit schimbarea cauzei acțiunii introductive, în cuprinsul căreia s-au invocat dispozițiile art. 998-999 C.civ., prin raportare la situația de fapt constând în săvârșirea de către pârât a faptei ilicite de a tăia un număr de 30 de arbori de pe proprietatea reclamantei. Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 132 C.pr.civ., fiind depășită cu mult prima zi de înfățișare pentru modificarea cererii de chemare în judecată, instanța urmează să înlăture ca neîntemeiate alegațiile reclamantei, pe temeiul art. art. 609 C.civ.
Față de considerentele de mai sus, reținând că în raport de dispozițiile precitate,părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să-și probeze pretențiile și apărările, în speță reclamanta nereușind să-și probeze pretențiile, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată prezenta acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanta B. V. domiciliata in Chitila, ., ., ., in contradictoriu cu paratul M. E., domiciliat in com. Leleasca, ., având reședința in Pitești, ., ., ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
C. O.R. M.
Red.O.C./Tehnored.P.C
4ex/4 pag.
15.06.2016
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 4648/2016.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4726/2016. Judecătoria... → |
|---|
