Plângere contravenţională. Sentința nr. 425/2016. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 425/2016 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 425/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SLATINA
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 425
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. F. G.
GREFIER: C. P.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect „plângere contravențională„ formulată de petentul Ț. F. (CNP_), cu domiciliul în Slatina, ., jud. O., în contradictoriu cu intimatul I. O., cu sediul în Slatina, jud. O..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.131 Cod proc civila, verificându-și competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei de fată, conform dispozitiilor art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2001.
Apreciind probele solicitate de către parti prin cererea de chemare în judecată, respectiv întâmpinare, ca fiind pertinente, concludente si utile, putând duce la soluționarea cauzei, in temeiul art. 255 si art. 258 N.C.Pr.Civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri. Totodata, respinge proba testimoniala cu martorul indicat in cererea de chemare in judecata, solicitata de catre petent, avand in vedere motivele de nulitate invocate, care nu pot fi probate prin administrarea acestei probe iar din conținutul raportului si al fisei de interventie la eveniment, nu rezulta ca acest martor s-ar fi aflat la fata locului si cunoaste cele mentionate in cuprinsul procesului verbal de contraventie, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare asupra fondului.
JUDECĂTORIA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._, petentul Ț. F. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/09.09.2015 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean O. și exonerarea de plata a amenzii aplicate.
In subsidiar petentul a solicitat înlocuirea sanctiunii amenzii cu avertisment.
In motivarea plângerii petentul a arătat că prin procesul verbal mai sus menționat, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei.
Petentul sustine că nu se face vinovat de fapta reținută de agentul constatator în procesul verbal, deoarece el a fost cel agresat atât verbal cât și fizic de persoanele care au anunțat poliția, fiind nevoit să meargă în acea seară la Spitalul Județean de Urgență Slatina pentru a i se acorda îngrijiri medicale.
Petentul consideră că procesul verbal este lovit de nulitate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de formă ale acestuia, deoarece conf. art. 16 coroborat cu art. 28 alin. 1 din OG 2/2001 -agentul constatator nu a menționat în procesul verbal că pot achita din cuantumul amenzii aplicate în 48 de ore.
Al doilea motiv de nulitate este acela că agentul constatator trebuia să menționeze în procesul verbal numele și datele de identificare ale unui martor prezent, deoarece procesul verbal nu este semnat de reclamant, conform art 19 alin. 1 din OG 2/2001.
În drept, au fost invocate disp. art. 16, 19, 28 din OG 2/2001.
In sustinere petentul a depus la dosar copia procesului verbal contestat și copie act de identitate.
Intimatul I.P.J.O., legal citat, a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
In motivarea întâmpinării intimata a arătat că actul de sanctionare este temeinic și legal întocmit iar acest act face dovada deplină a situatiei de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Procesul verbal de contraventie respectă întocmai conditiile de fond și formă impuse de O.G.2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sanctiunea aplicată este proportională cu gravitatea faptei săvârșite.
Potrivit art.269 alin. 1 codul de procedură civilă conform cărora, " înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consințământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției constituie un înscris autentic.
In conformitate cu prevederile art.270 alin 1 Cod de procedură civilă „înscrisul autentic face deplina dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii".
Prin urmare, procesul verbal de constatare și sanctionare a contraventiilor reprezintă un înscris autentic ce se bucură de prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate până la proba contrară ce revine celui care contestă înscrisul respectiv.
În conformitate cu dispozițiile art. 249 Codul de procedură Civilă „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege".
În conformitate cu prevederile art. 411, alin.l, pct. 2 din Codul de procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
Intimatul I.P.J.O. a înaintat relațiile solicitate de instantă. ( f. 10-13)
In cursul cercetării judecatoresti a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând întregul material probator administrat în cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție PF nr._/09.09.2015, contestat, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 2 alin.1 lit. b din Lg. 61/1991 respectiv faptul că la data de 09.09.2015, orele 19.50, aflându-se la domiciliul său din mun. Slartina, ., jud. O., i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare soției sale Ț. E., după ce, în prealabil, a fost avertizat de organele de poliție să nu mai adreseze cuvinte jignitoare.
Potrivit art. 2 alin.1 lit. b din Lg. 61/1991, constituie contravenție săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G.2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia proceselor-verbale.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Nu pot fi reținute, în acest sens, ca și motiv de nulitate absolută, aspectele menționate de petent cu privire la lipsa consemnării unui martor asistent, având în vedere că prevederile art. 19 din O.G. 2/2001 nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și exprese.
Astfel, fiind vorba despre o condiție de formă intrinsecă a actului, nulitatea pentru acest motiv poate interveni numai în condițiile art. 175 Cod Procedură civilă, respectiv în măsura în care s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului, vătămare ce nu se prezumă fiind vorba despre a nulitate virtuală.
Având în vedere că în cauză petentul nu a invocat o asemenea vătămare generată de lipsa semnăturii martorului asistent, nu se poate reține nulitatea procesului verbal pentru acest motiv.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Din procesul verbal de contravenție instanța constată că petentului i-a fost adus la cunoștință ca va fi sancționat contravențional, iar înscrisul a fost completat cu respectarea prevederilor OG 2/2001.
Față de beneficiul prezumției de nevinovăție, este de observat ca, potrivit jurisprudentei Curții Europene a Drepturilor Omului, cât privește controversa legată de valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea lui probatorie nu trebuie exclusă.
In raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logica sa le fie recunoscut statelor parte la Convemtie dreptul de a investi organe administrative cu competenta de sanctionare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko imp. Slovaciei), fiind conforma Conventiei procedura de aplicare si executare a unei sanctiuni contraventionale pe baza unui act necontestat in fata instantei, avand implicit si valoare, iar in momentul formularii unei contestatii judiciare impotriva unui alt act de acelasi gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia sa contravina Convenției.
Concordant, în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, dar acestea nu trebuie sa depășească limite rezonabile.
Pe de altă parte, prin hotărârea din 23 noiembrie 2006 a Marii Camere, pronunțată în cauza Iussila imp. Finlandei, Curtea evidentiaza existenta unor distinctii între „infracțiuni”, ca nucleu dur al dreptului penal și restul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, cu mențiunea ca garanțiile procesual-penale recunoscute de art. 6 din Convenție nu se vor aplica în cazul „faptelor penale”, altele decât infracțiunile, cu toată strictețea”.
Pe cale de consecință instanța apreciază că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt constatat de către agentul constatator-intrumentator si consemnata în cuprinsul acestuia, atâta vreme cât cel sancționat nu produce nicio proba nu produce nicio proba in dovedirea unei situatii contrare ; instanta nu poate aprecia ca un proces verbal de contraventie întocmit pe baza unor situații constatate de un agent al autorității publice, investit de lege cu comtența de a constata contravențiile respective, nu mai prezintă nicio relevanță probatorie odata formulată plângerea contravențională și că acesta se impune a fi desființat exclusiv în considerarea prezumției de nevinovăție a contravenientului în condițiile unei atitudini pasive din partea acestuia.
În aceste circumstanțe, instanța retine că prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, instituită de legea română, nu a fost răsturnată prin proba contrara de către reclamant, probele administrate-înscrisurile atașate- indicând ca acesta a adresat injurii, cuvinte și expresii jignitoare soției sale.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actelor sancționatoare dar nu a făcut acest lucru, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că faptele au fost descrise în mod corect de către agentul constatator.
Ca atare, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a proceselor verbale, instanța constată așadar că forța probantă a acestora nu a fost înlăturată, ele bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea lor.
Având in vedere criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, raportat la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită – petentul i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare soției sale Ț. E., după ce, în prealabil, a fost avertizat de organele de poliție să nu mai adreseze cuvinte jignitoare – precum și faptul că reclamantul nu a recunoscut faptele comise, instanța apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale nu poate fi atins prin aplicarea avertismentului, neexistând condițiile reținerii unor circumstanțele legale aplicării unei astfel de măsuri.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petentul Ț. F., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/09.09.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Ț. F., CNP_), cu domiciliul în Slatina, ., jud. O., în contradictoriu cu intimatul I. O., cu sediul in Slatina, jud. O., având ca obiect procesul verbal de contravenție . nr._/09.09.2015 .
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Slatina.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.01.2016.
Președinte, Grefier,
A. F. G. C. P.
red:A.F.G.
Tehnored.P.C
4ex/28.01.2016
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 459/2016. Judecătoria SLATINA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 419/2016.... → |
|---|
