Plângere contravenţională. Sentința nr. 4962/2016. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4962/2016 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 24-05-2016 în dosarul nr. 4962/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDSLA:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
CIVIL
Sentința civilă nr. 4962
Ședința publică din data de 24. mai 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: V. M. – V.
Grefier: D. M. – D.
Pe rol se afla soluționarea cauzei civile având ca obiect “ plângere contravențională - PV. .; NR._/06.03.2015” formulata de reclamantul S. F. – cnp - S., ., nr. 2, ., J. O., în contradictoriu cu paratul P. S. - POLIȚIA L. S. - S.,, J. O..
La apelul nominal, făcut în ședința publica, a raspuns petentul, intimata fiind reprezentata de consilier juridic C. E..
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care invederează ca este prim termen de judecată.
Consilier juridic C. E., pentru intimata, depune delegație de reprezentare.
Instanta in conformitate cu dispozițiile art. 131 alin 1 coroborat cu art. 94 alin. 4 din Noul Cod de Procedura Civila raportat la art. 32 alin. 1 din OG 2/2001 pune în discuție și stabilește competenta materiala și teritoriala de soluționare a cauzei in favoarea Judecatoriei S., fata de locul savârșirii prezumtivei fapte contravenționale.
Instanta in temeiul principiului contradictorialitatii reglementat de art. 14 Noul Cod de Procedura Civila, pune in discutie durata procesului, in conformitate cu art. 238 alin. 1 Noul Cod de Procedura Civila.
Petentul lasă la aprecierea instantei.
Consilier juridic C. E., pentru intimata, precizeaza un termen.
In temeiul art. 238 alin. 1 Noul Cod de Procedura Civila conform caruia: „La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, judecătorul, după ascultarea părților, va estima durata necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și previzibil. Durata astfel estimată va fi consemnată în încheiere. ”, instanta estimeaza durata procesului la o luna, fata de probatoriul ce urmeaza a fi administrat in cauza.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau exceptii de invocat instanta acorda cuvantul pentru propunere de probe.
Petentul solicita incuviințarea probei cu inscrisuri, in cadrul careia arata ca dovada o face chiar cu mențiunile din cuprinsul actului de identitate, relative la actualul sau domiciliu, la adresa la care i-a fost comunicat procesul verbal de contraventie nemailocuind de peste 30 de ani, locuind in S., ., nr. 2, ., jud. O..
La interpelarea instantei, reprezentantul intimatei arata ca procesul verbal de contraventie a fost comunicat cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire și in urma restituirii plicului de corespondența, s-a procedat la afișarea procesul verbal de contraventie, astfel incat, intimata a facut diligente și nu a stat in pasivitate, astfel incat sa se poata invoca o prescriptie a executării sancțiunii contravenționale, care sancționeaza pasivitatea organului constatator, ceea ce nu este cazul speței de față.
Nemafiind alte cereri prealabile de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, instanta acorda cuvantul in dezbateri asupra fondului cauzei.
Petentul solicita admiterea plangerii și anularea procesului verbal de contraventie.
Consilier juridic C. E., pentru intimata solicita respingerea acțiunii și menținerea procesul verbal de contraventie ca legal și temeinic.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 244 din codul de procedură civilă, declară cercetarea judecătorească încheiată.
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, în conformitate cu dispozițiile art. 392 din codul de procedură civilă, instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Instanța, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 din codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecatoriei S. sub nr.1352/ 24 februarie 2016, petentul S. F. a solicitat în contradictoriu cu intimata Politia Locala S. anularea procesului verbal . nr._/06 martie 2015.
În motivarea plângerii, petentul a aratat ca prin procesul verbal contestat s-a aplicat amenda contraventionala pentru faptul ca a parcat neregulamentar.
Petentul arata ca procesul verbal a fost nelegal comunicat avand in vedere faptul ca procedura de afisare a fost gresita. Arata ca nu mai are adresa la locuinta unde a fost comunicat procesul verbal.
Invedereaza ca trebuia facuta comunicarea procesului verbal in termen de cel mult doua luni de la data aplicarii sanctiunii. Considera ca executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul verbal nu a fost comunicat contravenientului in termen de doua luni de la data aplicarii sanctiunii, aflaând de existenta sanctiunii de la organ fiscal.
La dosarul cauzei au fost depuse în dovedire in copie, urmatoarele acte: procesul verbal de contraventie contestat – fila 5, adresa de inaintare act contraventional, la cerere- fila 4, proces verbal de afisare – fila 6, decizie de impunere, copie CI+ viza– fila 3.
Intimata a depus întâmpinare, prin care, in esenta, a invederat ca actul este legal si temeinic emis, iar procedura de afisare legal indeplinita. Intimata a depus la dosar: dovada de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției, proces verbal de afisare act contraventional.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Referitor la formularea plângerii contraventionale in termen, instanta retine:.
In esență, dată a comunicării actului contravențional contestat este data învederată de petent, respectiv 24 februarie 2016, care rezulta si din Adresa Primăriei S. nr._/ 24 februarie 2016 prin care i se inainteaza acestuia actul contraventional contestat, sens în care apreciază plângerea contravențională ca fiind făcută în termenul legal, aceasta fiind depusa la registratura in data de 24 februarie 2016. Data de mentionata in procesul verbal de afisare- 20 martie 2015- fila 17 nu poate fi considerata data de comunicare a procesului verbal, avand in vedere ca la acea data petentul avea un alt domiciliu- fila 3, motiv pentru care aceasta nu avea cum, in mod obiectiv, sa ia cunostinta de procesul verbal contestat.
Prin Procesul-verbal de constatare a contravenției OT nr._/ 06 martie 2015 petentul a fost sancționata contravențional cu amendă în cuantum de 487,5lei, constatându-se că, la data de 06 martie 2015, in calitate de conducator al autovehiculului cu nr. de inmatriculare_, a stationat neregulamentar pe drumurile publice din S., Jud O.- Prelungirea Primăverii.
Fapta a fost retinuta ca si contraventie conform art 143 litera a din Regulamentul de Aplicare al OUG nr. 195/2002-rep, fiind aplicata si masura complementara constând in cinci puncte penalizatoare, fiindu-i ridicat autoturismului
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța constată că așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal agentul a procedat la o descriere amănunțită a faptei, care la rândul ei permite instanței să procedeze la o verificare completă a faptei reținute și sancțiunii aplicate, fiind neintemeiate sustinerile petentului in acest sens.
Cu privire la temeinicia procesului verbal legal întocmit, instanța constată că actul contraventional este temeinic intocmit.
Astfel:
În drept, potrivit art. 142 litera a din HG nr. 1391/2006:
„Se interzice stationarea voluntara a vehiculelor … in toate cazurile in care este interzisa oprirea";.
Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit incidența în cauzele care au ca și obiect contestarea faptelor contravenționale a dispozițiilor art. 6 ale Convenției.
Față de cele de mai sus, se pune în discuție în mod implicit și forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, respectiv dacă acesta poate constitui o probă împotriva contestatorului.
Sub acest aspect, se constată că deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu tranșează problema. În plus, în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenție, nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Salabiaku c. Franței) în măsura în care statele respectă în cele le privește pe acestea din urmă, cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit - cauza Janosevic c. Suediei.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenției nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent și nicidecum de către organul constatator. Astfel, din această perspectivă considerăm că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În Cauza H. și alții contra României, Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
De altfel în Cauza N. G. împotriva României (similară cauzei A. împotriva Românie), Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a pronunțat o Hotărâre la 3 aprilie 2012, în care a reținut că statul român a respectat exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în special sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție, specifică materiei penale, dar aplicabilă și în domeniul contravențional, în anumite condiții.
În cauza menționată, curtea a apreciat că este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
Astfel, instanța reține că petentului i s-au asigurat toate posibilitățile privind pregătirea apărării și propunerea de probatorii, petenta beneficiind în baza art. 6 CEDO, atât de acces efectiv la o instanță cât și de garanțiile unui proces echitabil.
Față de împrejurarea că procesul verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat la faptul că în cauză petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia, instanța constată că actul contravențional în discuție este temeinic întocmit .
Potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la prescripția executării sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul-verbal contestat, instanța constată că potrivit art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001: „ Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii”.
Initil emitentului i se restituie actul contraventional pentru neridicare, cu mentiunea” destinatar necunoscut la adresa” actul contraventional fiind comunicat la adresa din Municipiul S., ., ., ., conform recipisei aflate la fila 7 din dosar.
Ulterior, procesul verbal contestat a fost comunicat petentului, prin afisare, in data de 20 martie 2015, tot la adresa din Municipiul S., ., ., .- fila 6, in timp ce din copia cartii de identitate a petentului (fila 3) rezulta ca domiciliul acestuia este in Municipiul S., Bdv A I cuza, nr. 2, scara B, ., aspect pe care intimata il putea afla din interogarea batzei de date/ evidenta persoanei la care are acces sau prin minime diligente.
Cartea de identitate a petentului are valabilitate nelimitata, iar viza de schimbare domiciliu este din data de 16 martie 1989, deci cu mult inante de comunicarea procesului verbal contestat prin afisare- fila 3.
În aceste condiții nu se poate reține data de 20 martie 2015 ca dată de comunicare valabila a procesului verbal contestat.
Instanța consideră că o constatare a intervenirii prescripției executarii sanctiunii amenzii contraventionale, in cadrul plângerii contravenționale, este admisibilă, cu atât mai mult cu cat a fost invocata de petent pe fondul cauzei, și din considerente legate de eficienta actului de justiție.
Astfel, în măsura în care potrivit art. 37 din OG 2/2001, hotărârea judecătorească definitiva prin care s-a soluționat plângerea este titlu executoriu, iar in vederea executării amenzii, instanța trebuie sa comunice din oficiu dispozitivul hotărârii către autoritățile competente pentru executarea fiscala, respingerea incidenței dispozițiilor art. 14 alin. 1 din OG 2/2001 în acest gen de acțiuni ar avea ca efect crearea artificiala a unui titlu executoriu cu privire la o sancțiune a cărei executare este prescrisa.
Mai mult, din moment ce răspunderea contravențională este una administrativă, bineînțeles cu respectarea garanțiilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, se consideră că instanța poate verifica aptitudinea unui act administrativ de a-si mai produce efectele și prin prisma unor evenimente intervenite ulterior întocmirii lui.
În consecință, pentru considerentele de mai sus, instanța urmează să admită plângerea contravențională, sens în care va constata prescrisă executarea sancțiunii amenzii în cuantum de 487,50 lei aplicată petentului prin procesul verbal mai sus amintit iar în același timp va anula procesul verbal de constatare a contravenției . OT nr._/06 martie 2015, va înlătura sancțiunile aplicate prin acesta și va exonera petentul de la de la plata tarifului de despăgubire instituit in sarcina acesteia.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, conform principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul S. F. – cnp - S., ., nr. 2, ., J. O., în contradictoriu cu paratul P. S. - POLIȚIA L. S. - S.,, J. O..
Constată prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale prevăzută in procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/06 martie 2015.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției OT nr._/ 06 martie 2015 și înlătură sancțiunile aplicate prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 mai 2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. și tehnored. VVM/DDM
4 ex./24 mai 2016
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 5037/2016.... | Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 5032/2016.... → |
|---|
