Plângere contravenţională. Sentința nr. 891/2016. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 891/2016 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 891/2016
Judecătoria Slatina
Slatina, ., Județul O.; Tel: 0249/435.526; Fax: 0249/432.663
E-mail: judecătoria_; Operator date cu caracter personal – 8242
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 891/2016
Ședința publică din data de 29.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-I. U.
GREFIER: M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul B. M.-E., CNP_, cu domiciliul în municipiul C., .. 11, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI O., cu sediul în municipiul Slatina, .. 19, județul O..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: pricina are ca obiect „plângere contravențională”, stadiul procesului – primul termen de judecată, procedura de citare a părților este legal îndeplinită, după care
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanței, procedează, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă, din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial în soluționarea cauzei conform dispozițiilor art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța, în temeiul art. 238 alin. 1 din codul de procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului 2 luni de zile.
Constatând că nu mai sunt cereri prealabile și excepții de invocat instanța, în temeiul art. 250, art. 258 raportat la art. 255 din codul de procedură civilă, încuviințează: pentru petent administrarea probei cu: înscrisuri (conform art. 265 – 292 din codul de procedură civilă), ca fiind admisibilă, verosimilă, pertinentă și concludentă; și pentru intimat administrarea probei cu înscrisuri (conform art. 265 – 292 din codul de procedură civilă), probei cu mijloacele materiale de probă (conform art. 341 din codul de procedură civilă), ca fiind admisibilă, verosimilă, pertinentă și concludentă.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 244 din codul de procedură civilă, declară cercetarea judecătorească încheiată.
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, în conformitate cu dispozițiile art. 392 din codul de procedură civilă, instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Instanța, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 din codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 28.10.2015, sub nr._, petentul B. M.-E. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 18.10.2015, ora 11:15, de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN O. - Serviciu Rutier, pe care îl consideră nelegal, solicitând să se constate nulitatea procesului verbal de contravenție și, pe cale de consecință, anularea măsurilor de sancționare a sa.
În motivare a arătat că procesul-verbal . nr._ întocmit de agentul de poliție din cadrul B.D.N.E. este lovit de nulitate absolută deoarece conf. art. 16 alin 1 din O.G. 2/2001, printre altele, procesul-verbal de contravenție va cuprinde în mod obligatoriu locul unde a fost săvârșită fapta lucru ce nu este menționat nici în locul indicat de formular și nici în descrierea faptei.
Pentru dovedirea situației de fapt a atașat procesul verbal . nr._ în original, copie de pe cartea de identitate, chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în original precum și copii conforme cu originalul pentru comunicare.
Plângerea a fost legal timbrată (fila nr. 4).
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN O. a depus întâmpinare la data de 16.11.2015 solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată întrucât actul de sancționare este temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face dovada deplină a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Procesul-verbal de contravenție respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de O.G. nr.2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
În susținerea întâmpinării, a solicitat să se admită ca probă procesul-verbal de contravenție, înscrisurile anexate, cd-ul cu înregistrarea contravenției, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.
A atașat în copii conforme cu originalul: procesul verbal de contravenție, suport CD, planșe foto radar, buletin de verificare metrologică, atestat, fișa de evidență auto.
Petentul a depus la data de 07.12.2015, răspuns la întâmpinarea formulată de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN O. arătând că nu a contestat autenticitatea procesului-verbal, iar întâmpinarea făcută de intimat este lipsită de realitate întrucât prin copia conformă cu originalul depusă la dosar, se observă că locul săvârșirii faptei nu este indicat de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 18.10.2015.
Analizând prezenta cerere, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța constată și reține următoarele:
În fapt, la data de 18.10.2015, orele 11:10, petentul B. M.-E. a fost depistat de organele de poliție rutieră din cadrul INSPECTORATULUI DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI O. conducând autovehiculul, marca ,,Dacia Break”, cu numărul de înmatriculare_, pe D.N. 64, în localitate, cu viteza de 77 km/h.
Cu această ocazie a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei conform de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
La dosar au fost atașate de către intimată înregistrarea video cu autovehiculul și viteza înregistrată de cinemometrul montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare_ (fila nr. 13), după care au fost efectuate capturi foto (filele nr. 14-16), buletinul de verificare metrologică nr._/18.02.2015 (fila nr. 17), atestatul operatorului radar ( fila nr. 17) și fișa de evidență auto a petentului (filele nr. 18-19).
În drept, potrivit art. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
Dispozițiile O.G. nr. 2/2001 se completează cu dispozițiile codului penal și ale codului de procedură civilă, după caz (art. 45 din O.G. nr. 2/2001 ).
Procedând la verificarea, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține, în ceea ce privește legalitatea, că actul contestat cuprinde mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice a denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator), nefiind incident niciunul dintre motivele de nulitate care se constată din oficiu de instanța de judecată.
În cazul celorlalte mențiuni, printre care și locul săvârșirii contravenției, din procesul-verbal de contravenție intevine sancțiunea nulității relative, actul urmând a fi anulat doar dacă acesta produce o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel.
Locul săvârșirii contravenției reprezintă acea zonă din spațiu unde se desfășoară activitatea contravențională. Contravenția, act de conduită umană, se petrece întotdeauna într-un anumit spațiu. Locul comiterii contravenției, de regulă, nu prezintă importanță, aceasta fiind sancționată indiferent de teritoriul în care a fost realizată. Uneori, însă, legiuitorul prevede în norma de stabilire a contravenției condiții referitoare la locul comiterii acesteia. Astfel de contravenții sunt cele din domeniul rutier care se comit pe drumurile publice, în cazul acestora având o relevanță deosebită noțiunea de drum public care reprezintă orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice (art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002).
Apărările petentului referitoare la nulitatea absolută a procesului-verbal motivată de faptul că nu este indicat în acesta locul unde a fost săvârșită fapta nu pot fi reținute de instanță întrucât acesta, așa cum s-a precizat, nu este un caz de nulitate absolută dintre cele expres prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ci este un caz de nulitate relativă care determină nulitatea procesului-verbal doar în cazul creării unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel or în actul contestat în descrierea faptei se prevede că aceasta a avut loc pe D.N. 64, în localitate, la data de 18.10.2015, orele 11:10, procesul-verbal fiind întocmit la data de 18.10.2015, orele 11:15, în localitatea P., rezultând foarte clar din coroborarea acestor date că fapta contravențională a fost săvârșită pe D.N. 64 în localitatea P.. În condițiile în care petentul B. M.-E. nu a contestat situația de fapt expusă în procesul-verbal (respectiv că a condus pe D.N. 64, în localitate, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 77 km/h) nu se poate susține că omisiunea agentului constatator de a menționa pe lângă denumirea drumului public (D.N. 64) și a mențiunii că este săvârșită în localitate și a denumirii localității este de natură să producă o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ,,săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 2. depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, iar potrivit art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ,,amenda contravențională prevăzută la alin. 1 (amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni) se aplică și conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b)”.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ,,constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, iar conform art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ,,nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
În conformitate cu aceste dispoziții petentul a fost înregistrat de polițistul rutier (posesor al atestatului de operator radar nr._/2014 – fila nr. 17) cu cinemometrul de control rutier, tip PYTHON II, având codul de prelucrare și afișare PYT_, montat pe auto Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, verificat metrologic la data constatării contravenției conform buletinului de verificare metrologică nr._/18.02.2015 (fila nr. 17) conducând autovehiculul marca ,,Dacia Break”, cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 77 km/h, în localitatea P. (înregistrarea video a contravenției – fila nr. 13, capturile foto – filele nr. 14-16).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța apreciază că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România prin legea nr. 30/1994, care, în baza art. 11 din Constituția României, face parte din dreptul intern și are prioritate, în temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentală. Aceasta deoarece acest gen de contravenție intră în sfera acuzațiilor în materie penală la care se referă art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană.
Instanța reține că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a raportat definiția noțiunii de materie penală la trei criterii: criteriul calificării interne, cel al naturii faptei incriminate și cel al scopului și severității sancțiunii (cauzele Engel c. Olandei, Escoubet c. Belgiei). De asemenea, Curtea a stabilit că modul de definire a faptelor în dreptul intern are o valoare relativă, esențiale fiind celelalte două criterii (natura faptei și gravitatea sancțiunii), oricărui acuzat garantându-i-se dreptul la un proces echitabil indiferent de calificarea faptei în dreptul intern (cauza Öztürk c. Germaniei). Curtea a considerat că aceste criterii, care sunt alternative și nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
La încadrarea faptei petentului din cauza pendinte în sfera acuzației în materie penală conduc ultimele două criterii: în primul rând norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor, iar în al doilea rând, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv (cauzele I. P. c. României, Öztürk c. Germaniei). De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, adresându-se în mod diferențiat tuturor cetățenilor în calitatea lor de participanți la traficul rutier (caracterul general al normei) și având un caracter represiv și disuasiv (scopul sancțiunii) întreaga procedură de aplicare și sancționare a contravenienților cu amenzi administrative în temeiul legilor rutiere trebuie să fie supusă exigențelor art. 6 (cauzele Öztürk c. Germaniei și Lutz c. Germaniei).
În această situație, întrucât procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale este calificată drept o procedură penală, contravenientul se bucură de protecția oferită în cadrul unei astfel de proceduri, printre care și prezumția de nevinovăție.
În dreptul contravențional procedura soluționării unei cereri privind o plângere contravențională este reglementată de O.G. nr. 2/2001 care se completează cu codul de procedură civilă.
Procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumției de nevinovăție nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea, cu respectarea cerinței proporționalității mijloacelor folosite cu scopul legitim urmărit, să funcționeze și alte prezumții de fapt și de drept, chiar și în favoarea agentului constatator (cauza Blum c. Austriei).
În doctrina și jurisprudența de specialitate este acceptat faptul că procesul-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări (ex propriis sensibus) beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi administrate în cauză.
În aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, nu este în niciun fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că folosirea prezumțiilor nu este contrară jurisprudenței sale, amintind că prezumțiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice și Convenția, nu interzice, în principiu, asemenea prezumții (cauza Salabiaku c. Franței).
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera dreptului contravențional Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi, prezumția de nevinovăție nefiind una absolută ca, de altfel, nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este foarte mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor fapte contravenționale și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată (cauza Falk c. Olandei). Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contravenientului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Transpunând aceste principii la cauza pendinte, instanța reține că petentul B. M.-E. are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța i-a încuviințat petentului probatoriile solicitate, fiindu-i încuviințată administrarea probei cu înscrisuri solicitată de acesta, fiindu-i garantat astfel dreptul la un proces echitabil prin oferirea posibilității de a arăta că situația de fapt reținută în actul contestat nu corespunde modului real de desfășurare a evenimentelor.
Agentul constatator al intimatului, posesor al atestatului de operator radar (nr._/2014 – fila nr. 17), a încheiat procesul-verbal în urma constatării personale a săvârșirii faptelor contravenționale (ex propriis sensibus) și prin utilizarea mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic (așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/18.02.2015 - fila nr. 17), iar prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție contestat este întărită de mijloacele materiale de probă administrate în cauză: înregistrarea video din momentul constatării contravenției în care se observă autovehiculul condus de petent la data de 18.10.2015, orele 11:10, cu viteza de 77 km/h (cd-ul cu înregistrarea video de la fila nr. 13, capturile foto – filele nr. 14-16).
Faptul că un contravenient nu este ținut să își dovedească nevinovăția nu înseamnă că este suficient ca el doar să conteste procesul-verbal de contravenție pentru a fi exonerat de răspundere. Chiar dacă procesul-verbal nu beneficiază de o prezumție absolută de legalitate, el constituie o probă a vinovăției contravenientului, iar instanța sesizată cu o plângere contravențională în fața căreia nu se prezintă nicio probă nu poate admite plângerea, în condițiile în care probele de la dosarul cauzei – procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției și mijloacele materiale de probă– indică culpabilitatea petentului.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate și situația de fapt reținută, instanța apreciază că probele administrate nu au fost de natură să răstoarne prezumția de veridicitate și legalitate a procesului-verbal de contravenție contestat, ci, dimpotrivă, că acestea conduc la concluzia că petentul, dincolo de orice dubiu rezonabil, se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat.
Instanța constată justificată sancțiunea contravențională aplicată, aceasta fiind corect stabilită și individualizată în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere ca petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii minime prevăzute de lege (4 puncte amendă potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice) .
Față de cele expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. M.-E., CNP_, cu domiciliul în municipiul C., .. 11, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI O., cu sediul în municipiul Slatina, .. 19, județul O., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 18.10.2015, pe care îl menține ca temeinic și legal.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria Slatina.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2016.
PREȘEDINTE,
U. C.-I.
GREFIER,
P. M.
Red. U.C.I.
Tehnored. U.C.I./I.M.
4 ex./05.01.2016
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 688/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 550/2016.... → |
|---|
