Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1128/2016. Judecătoria SLATINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1128/2016 pronunțată de Judecătoria SLATINA la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 1128/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SLATINA JUDEȚUL O.
SENTINTA CIVILA NR.1128/2016
Ședința publică din data de 08.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –P. S.
GREFIER - D. E. M.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect „revendicare imobiliară” formulata de reclamantul E. DĂNIEL – F., cu domiciliul în Slatina, Libertății, nr. 12, ., ., jud.O., în contradictoriu cu pârâții N. G. cu domiciliul în . si N. I. G., cu domiciliul în comuna Găneasa, .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 01.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, pentru a da posibilitatea parților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 08.02.2016, pentru când a dispus:
INSTANȚA:
Asupra acțiunii civile de fata:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 05.03.2013 sub nr._, reclamantul E. DANEL F. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtii N. G. si N. I. G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispuna obligarea paraților să-i lase in deplina proprietate și liniștită posesie parte din terenul situat in ., P 24, jud. O., având suprafața de 3.794 mp, intabulat in Cartea Funciara sub nr._, având număr cadastral 1584, in suprafața de 368 mp, teren ocupat de către aceștia fara drept, reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare intre proprietăți, obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat ca deține in proprietate imobilul teren situat in ., jud. O., având suprafața de 3794 mp, intabulat in Cartea Funciara sub nr._, având număr cadastral 1584. Potrivit titlului de proprietate deține in proprietate o suprafața de 3.794 mp, având următorii vecini: la N - N. Ș., prin moștenitorii N. G. si N. I. G., la S- R. I., la E - De 294/1, la V-DCL 294; însă, în urma cu puțin timp a observat ca pe latura de Nord numiții N. G. si N. I. G. au modificat linia de hotar, in acest fel luând fara temei legal o suprafața de 368 mp din proprietatea reclamantului, precizând că deși au fost rugați verbal si chiar notificați la data de 15 si 26 Octombrie 2012, aceștia nu au inteles sa elibereze terenul proprietatea sa refuzând in mod categoric si având o atitudine cat se poate de violenta la nivel verbal.
In drept, a invocat dispozițiile art. 194 Cod procedura civila si art. 560, 563 Cod civil,
In dovedire a depus un set de inscrisuri.
Legal citat, paratul N. St. G. a depus intampinare prin care solicita respingerea cererii ca neintemeiata.
In susținerea întâmpinării, a arătat ca prin titlul de proprietate nr._/85 din 1994 dețin in proprietate terenul in suprafața de 4752mp situați in tarlaua 41, .: N - B. V., E - DC294/1, S - N. I Ș., V- Dcl 294, iar cu acest teren a fost pus in posesie in anul 1990 având aceeași vecini care atunci când s-a emis titlul de proprietate au fost menționați in acesta.
A mai arătat că pe acest teren a cultivat vita de vie inca de la punerea in posesie in anul 1990 pe o suprafața de 1200 mp, iar in vie exista doi nuci plantați odată cu via (anul 1990), unul la o distanta de aproximativ 2 m de hotarul terenului in litigiu, și, de asemenea, înainte de anul 1990 părinții pârâtului au avut pe acest teren tot vie care a fost defrișata de colectivizare.
Menționeaza ca de la punerea in posesie in anul 1990 nu a avut probleme cu vecinii ca ar fi ocupat vreo suprafața de teren, însă in data de 03.08.2012 s-a vindut terenul vecin cu el in partea de sud numitului E. D. F. care il cheamă in judecata pentru ca ar fi ocupat din terenul lui 331 mp, lucru total neadevarat arătând că a plantat vita de vie din anul 1990 pe toata lățimea terenului delimitând astfel hotarul dintre părți, hotar care nu s-a modificat pana in prezent.
Deși in realitate nu a cumpărat suprafața de 3865 mp cu dimensiunile menționate in schița cartii funciare ci suprafta de 3794 mp, reclamantul nu precizează cu ce dimensiuni este determinata aceasta suprafața. Din planul de situație întocmit de ing. G. C. C., depus la dosar, nu rezulta nici din acesta cu ce dimensiuni este determinata suprafața de 3794 mp din care presupune ca ii lipsesc 331 mp cu dimensiunile din schița.
La întocmirea documentației cadastrale pentru înscrierea in cartea funciara este menționat ca a rezultat din măsurători suprafața de 3794 mp, suprafața ce nu rezulta din anexa la documentație, respectiv schița cu dimensiuni din al cărei calcul rezulta suprafața de 3865 mp. Ținând seama numai de dimensiunile din schița anexa la documentația de carte funciara reclamantul invoca lipsa din suprafața de 3794 mp. Este menționat in contractul de vinzare cumpărare ca a fost indeplinita de cumpărător obligația de verificare a stării in care se afla bunul imobil in momentul predării.
Precizeaza faptul ca terenul pe care l-a cumpărat reclamantul in anul 2012 nu a fost lucrat de 4-5 ani, in aceasta perioada ar fi fost posibil ca prin lucrarea terenurilor, acolo unde hotarul nu a fost delimitat de plantația de vie sa se fi denaturat, lucru neintenționat de proprietari si care se poate corecta.
La data de 10.05.2013, reclamantul a formulat raspuns la intampinare prin care apreciaza apărările paratului N. St. G. ca fiind neîntemeiate si, prin care solicita ca acestea sa nu fie luate in seama de instanța de judecata.
Prin sentința civilă nr. 2301/05.03.2014 instanța a admis in parte cererea reclamantuli și a stabilit linia de hotar pe aliniamentul materializat în raportul de expertiză întocmit de dl. expert M. I., paratii fiind obligatii sa lase in posesie reclamantului doar suprafata de 225 m2.
Prin decizia nr. 559/25.11.2014 Tribunalul O. a admis apelul reclamantului, a anulat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că instanța de fond, prin respingerea obiectiunilor la raportul de expertiza, nu a lămurit situatia dintre parti.
În rejudecare, scop probator, a fost audiat martorul S. P., propus de pârâti, declarația acestuia fiind consemnata și atașata la dosar, reclamantul renuntand la administrarea probei testimoniale, desi ii fusese incuviintata.
Tot în scop probator, a fost efectuată o expertiză specialitatea topografie de d-na expert F. M..
Analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanța va reține următoarele:
Potrivit art. 563 Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Acțiunea în revendicare este o acțiune petitorie, punând în discuție însăși existența dreptului de proprietate, astfel că ce-l care revendică trebuie să facă dovada că este titularul dreptului de proprietate.
Ceea ce este important a se pune în discuție este modalitatea dovedirii dreptului de proprietate, iar principiul actori incumbit probatio înscris în art. 249 Cod proc. civ. se aplică și în această materie,existând însă anumite reguli.
Dovada dreptului de proprietate se poate face cu titlu, care poate fi orice act juridic prin care se recunoaște existența dreptului de proprietate, fiind opozabil erga omnes, datorită caracterului de opozabilitate generală (absolută) a dreptului, fiind însă necesar a se ține seama de posesia cea mai bine caracterizată.
În speță, instanța a avut de comparat situația titlu contra titlu; deoarece când o parte opune adversarului său un titlu de proprietate, ea nu invocă, de fapt, caracterul absolut al titlului, ci o prezumție de proprietate în favoarea sa.
Conform contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2352 din 03.08.2012, reclamantul deține suprafața de 3.799 m2 (din acte), si 3.794 m2 (din masuratori), iar pârâtii suprafața de 4.752 m2 conform titlului de proprietate nr._/85 din 27.09.1994, ambele părți având posesia terenului și bucurându-se astfel de toate atributele dreptului de proprietate (folosință, posesie, dispoziție).
Din confruntarea celor două titluri, este adevarat ca reclamantul și-a înscris dreptul său in cartea funciara, avand astfel un titlu mai bine caracterizat decat titlul paratilor, insa, instanta retine ca, initial, titlurile au provenit de la Comisia Locală Ganeasa prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru parati și pentru autorul vanzatorilor ce au instrainat terenul catre reclamanti, acestia fiind pusi in posesie in acelasi timp.
Din declaratia martorului audiat in cauza reiese ca pana aproximativ in anul 2013 terenul cumparat de reclamant nu era ingradit.
Expertiza topografică efectuată în cauză a relevat faptul că reclamantul deține efectiv o suprafață de 3.450 m2 mai puțin cu 344 m2 decât suprafața înscrisă în cartea funciara, iar pârâtii dețin o suprafață de 4.842 m2, deși conform titlului de proprietate au o suprafață de 4.752 m2.
Instanța nu neaga calitatea reclamantului de proprietar, insa, pentru a-l pune pe acesta in posesie efectiva cu intreaga suprafata lipsa din proprietatea sa, ar insemna diminuarea proprietatii paratilor cu o suprafata considerabil mai mare decat cea pe care au primit-o prin reconstituirea dreptului de proprietate.
Ori, a proceda in acest fel ar insemna a-i priva de acest bun după mai bine de 12 ani, ceea ce este categoric o încălcare a dreptului de proprietate în sensul art. 1 Protocolul 1 din CEDO. Mai mult, paratii lucreaza acest teren avand plantata vie la 0,50 cm de aliniamentul planului parcelar din baza de date OCPI, asa cum a stabilit si expertul.
Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție prevede ca orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Astfel, în cauza Toșcuță și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că masurile ce au ca efect privarea de proprietate, în sensul celei de-a doua teze din primul paragraf al art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, este permisă dacă se demonstrează, că aceasta a intervenit pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege, urmărește un scop legitim si păstrează un echilibru just între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, care nu trebuie să suporte o sarcină specială și exorbitantă, în sensul Convenției.
În privința deciziilor administrative emise de autoritățile române în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate, Curtea a stabilit că un astfel de titlu de proprietate asupra terenurilor, emis pe cale administrativă, reprezintă o valoare patrimonială și deci o speranță legitimă de a se bucura de atributele dreptului de proprietate (I. și I. c. României).
În speță, instanța apreciază că privarea de proprietate a paratilor urmărește un scop legitim, însă nu se poate considera ca intervenita pentru cauză de utilitate publică și nici nu păstrează un echilibru just între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, motiv pentru care va admite doar in parte actiunea reclamantului doar pentru suprafata de 90 m2 retinuta de expert in plus la proprietatea paratilor.
Instanta nu a retinut obiectiunile formulate de reclamant la raportul de expertiza, considerand ca expertul nu era in masura sa se pronunte daca a fost intocmit eronat cadastrul pentru terenul reclamatului; mai mult, desi au fost incuviintate obiectivele expertizei asa cum le-a solicitat reclamantul, instanta observa ca obiectiunile formulate de acesta sunt identice cu cele formulate la fond anterior casarii, astfel ca indiferent de cate expertize s-ar fi efectuat in cauza si indiferent de concluziile raportului, acesta tot ar fi considerat ca expertul nu a mentionat suprafata lipsa, care e suprapunerea reala si punctele de delimitare. Ori, in urma masuratorilor efectuate cu tehnologii GPS si statie totala, in prezenta reclmantului, instanta considera clare mentiunile expertului.
Din coroborarea întregului probatoriu administrat în cauză, instanța va reține că titlul reclamantului este mai bine caracterizat, insa, in considerarea practicii CEDO, dreptul sau nu este mai preferabil.
Asadar, desi reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate, fară a retine ca intabularea s-a făcut în mod eronat, instanța nu va da aplicare principiului qui prior tempore, potior iure, comparînd cele două titluri de proprietate, în fapt suprafața deținută de pârâti se suprapune peste suprafața deținută de reclamanți.
Potrivit disp. art. 560 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, grănițuirea constituind o operațiune de determinare prin semne exterioare vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe.
Grănițuirea poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale limitei de hotar cât și în situația în care există între proprietățile învecinate semne exterioare de delimitare, totuși acestea sunt contestate de părți, motiv pentru care instanța va stabili linia de hotar dintre proprietățile părților așa cum a fost mentionata in raportul de expertiză anexa 2 de la fila nr. 45 din dosar, conform planului parcelar receptionat in baza de date a OCPI.
Pentru aceste considerente, instanța va admite in parte acțiunea ca întemeiata, pe cale de consecință, va omologa raportul de expertiză întocmit de expert F. M. E. si va obliga pârâtii sa lase reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 90 m2 și stabilește linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și proprietatea pârâtilor pe aliniamentul individualizat pe schița anexa 2 la raportul de expertiză, ce face corp comun cu prezenta hotărâre, între punctele A, 16 și 26.
În baza art. 453 alin. 1 Cod proc. civ., având în vedere că pârâtii au căzut în pretenții, dar si faptul ca granituirea este in obligatia ambelor parti, va obliga pârâtii către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 515 lei, reprezentând 165 lei taxa judiciara de timbru si 350 lei – 1/2 din onorariu de expert (având în vedere capătul de cerere privind grănițuirea), reclamantul nefacand dovada altor cheltuieli pana la inchiderea dezbaterilor asupra fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte acțiunea formulată de reclamantul E. DĂNIEL – F., cu domiciliul în Slatina, Libertății, nr. 12, ., ., jud.O., în contradictoriu cu pârâții N. G. cu domiciliul în comuna Găneasa, . si N. I. G., cu domiciliul în comuna Găneasa, ., ca întemeiată.
Omologhează raportul de expertiză completat întocmit de expert F. M. si obligă pârâtii sa lase reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 90 m2 și stabilește linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și proprietatea pârâtilor pe aliniamentul individualizat pe schița anexa 2 la raportul de expertiză, ce face corp comun cu prezenta hotărâre, între punctele A, 16 și 26.
Obligă pârâtii către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 515 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru si onorariu de expert.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.02.2016.
P. GREFIER
P. S. D. E. M.
Red./Tehnored.jud. P.S.
29.02.2016, 5 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1111/2016. Judecătoria SLATINA | Partaj judiciar. Sentința nr. 902/2016. Judecătoria SLATINA → |
|---|
