Grăniţuire. Sentința nr. 579/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 579/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 579/2015
Dosar nr._ revendicare, grănituire
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
Sentinta civilă nr.579
Ședința publică de la 26 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Grefier C. B.
Pe rol judecarea actiunii civile formulată de reclamanții P. G., P. V., A. A. L., A. O., împotriva pârâților J. O., J. D., având ca obiect-revendicare imobiliară, grănituire.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate prin încheierea de ședință din data de 12 mai 2015, care face parte integrantă din prezenta sentință, după care,
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 11 martie 2014, reclamanții P. G., P. V., A. A. L. și A. O. i-au chemat în judecată pe pârâții J. O. și J. D. pentru ca instanța să-i oblige pe aceștia să lase în deplina posesia și proprietate reclamanților suprafața de 143 m.p. situată în Strehaia, .; să dispună grănițuirea proprietăților părților; să fie obligați pârâții la plata contravalorii șopronului și a gardului ce au fost amplasate pe acest teren și demolate de pârâți, precum și la obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui teren curți-construcții în suprafață de 630 m.p. din acte, 640 m.p. din măsurători, situat în Strehaia, ., teren ce a fost dobândit de A. O. și A. N. de la N. L., printr-un contract de vânzare-cumpărare și întreținere autentificat de BNP P. C-tin sub nr. 176/10.03.1970. A. N. a decedat, iar moștenitorii săi sunt A. O., în calitate de soție supraviețuitoare și A. A. L., în calitate de nepoată de fiu, conform certificatului de moștenitor nr. 136/26.06.2006 încheiat de BNP Paciuga Bonavestina. A. O. a transmis nuda proprietate asupra cotei de ¾ din imobil lui P. G. și P. V., prin actul de întreținere autentificat sub nr. 890/28 august 2006 de BNP Paciuga Bonavestina. Dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului a fost intabulat în Cartea Funciară. Pârâții au desființat, în 2002, gardul despărțitor și au ocupat aproximativ 147 mp din teren, desființând și un șopron situat pe acest teren. La acțiune, au fost atașate următoarele înscrisuri, în copie: sentința civilă nr. 1862/9.09.1997 a Judecătoriei Strehaia, certificat de moștenitor după N. N., raport de expertiză întocmit în dosarul nr. 2127/2003 al Judecătoriei Strehaia, certificat de moștenitor emis după A. N., act de vânzare-cumpărare între N. L. și A. N., A. O.; schițe cadastrale, extras de Carte Funciară nr. 281/16.07.2002, act de întreținere între A. O. și P. G., P. V..
Pârâții, J. O. și J. D., au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de acțiuni privind revendicarea; respingerea capătului de acțiune privind grănițuirea ca neîntemeiat; excepția prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiată a cererii de despăgubire cu contravaloarea gardului și șopronului demolat de pârâți. Reconvențional, aceștia au cerut rectificarea Cărții Funciare nr. 281 a localității Strehaia, în sensul radierii suprafeței de 146 mp de pe numele reclamanților. Pârâții au invocat sentința civilă nr. 2073/24.11.1999 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 834/1999, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr._/01.11.2000 a Curții de Apel C.. Prin această sentință, a fost admisă acțiunea în revendicare și a fost obligat numitul I. M. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâților suprafața de 97, 8 mp, iar N. L. a fost obligată să le lase în aceași stare o suprafață de 147, 58 mp. D. fiind că cei doi foști pârâți nu s-au conformat acestei sentințe, J. O. și J. D. au luat, în 2002, ștenepii, plăcile de azbociment și plasa de sârmă și le-au depozitat lângă gardul reclamanților, gard în care exista o poartă ce permitea accesul la terenul în litigiu. S-a mai arătat că cele două proprietăți sunt delimitate din 2002 printr-un gard construit din plasă de sârmă fixată pe șpalieri metalici, gard edificat de N. L.. Pârâții au precizat că au cumpărat o suprafață de 1253 mp, prin contractul autentic nr. 1207/1992 de la P. C. și, deoarece terenul era parțial ocupat de N. L. și I. M., i-au acționat pe aceștia în instanță, proces ce a condus la sentința civilă nr. 2073/24.11.1999 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 834/1999. Pârâții au depus act de vânzare cumpărare cu întreținere din 1992, sentința civilă nr. 2073/24.11.1999 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 834/1999, sentința civilă nr. 432/17.05.2004 a Judecătoriei Strehaia, decizia nr. 968/R/29.10.2004 a Tribunalului M., sentința civilă nr. 236 din 21.02.2003 a Judecătoriei Strehaia.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâți, arătând că nu există autoritate de lucru judecat deoarece nu este vorba de aceeași suprafață de teren; că materialele rezultate din demolarea gardului și șopronului au fost depozitate pe terenul pârâților la care reclamanții nu au acces; și că înscrierea în CF a avut la bază acte de proprietate.
În soluționarea cauzei, instanța a administrat probele cu înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză tehnică în specialitatea topografie.
Examinând probele administrate, se constată următoarele aspecte:
Reclamanții revendică un teren de 143 mp, despre care susțin că este situat în Strehaia, ., cu vecinii N-I. M., E-rest proprietate reclamanți, S-J. O. și M. G., V-C. A.. Un prim obiectiv ce s-a trasat în cadrul expertizei tehnice a fost identificarea acestui teren. Expertul B. C. a identificat terenul în litigiu ca având suprafața de 147 mp și fiind situat în Strehaia, ., cu vecinii N- I. M., E-rest proprietate reclamanți, S-J. O. și M. G., V-C. A.. Expertul B. A. a identificat o suprafață de 123 m.p. ca fiind terenul în litigiu, cu vecinii N-J. O., S-J. O. și M. G., E-proprietatea reclamanților, V-C. A.. Cei doi experți nu converg asupra suprafeței și vecinului de la Nord al terenului. D. fiind raportul mai elaborat, care dovedește o cercetare în teren și a dosarului mai amănunțită, precum și mențiunile privind aparatura cu care s-au efectuat măsurătorile, instanța va da întâietate raportului întocmit de expert B. A..
Expertul arată că acest teren a făcut obiectul sentinței civile nr. 2073/1999 a Judecătoriei Strehaia, în raport de care pârâții au și invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la revendicare. Potrivit art. 248 C. pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei. Autoritatea de lucru judecat este o excepție de fond, absolută și peremptorie, care presupune identitatea între cele trei elemente definitorii ale unei acțiuni: părți, obiect și cauză. Prin sentința civilă nr. 2073/24.11.1999, Judecătoria Strehaia a admis acțiunea civilă formulată de J. O. și J. D. împotriva pârâților I. M. și N. L., având ca obiect revendicare. Prin această hotărâre, I. M. a fost obligat să le lase pârâților în proprietate o suprafață de 97, 8 mp, iar N. L. o suprafață de 147, 58 mp. Reclamanții sunt succesori în drepturi cu titlu particular ai lui N. L., cu privire la terenul de 147, 58 mp. A. N. și A. O. au cumpărat de la N. L. un teren loc de casă în suprafață de 630 mp, în care este cuprins și terenul în litigiu, prin contractul de vânzare-cumpărare și clauză de întreținere autentificat sub nr. 176/1997 (fila 12 a cauzei). Mai mult, se observă că inclusiv la data pronunțării sentinței 2073/24.11.1999, contractul autentificat sub nr. 176/1997 își producea efecte. În considerentele sentinței 2073/24.11.1999, se arată următoarele: "Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de către ing. N. L., rezultă că din terenul proprietatea reclamanților și înscris în actul de vânzare cumpărare nr. 173/1992, pârâta N. L. ocupă suprafața de 147, 58 mp, iar pârâtul I. M. suprafața de 97, 8 mp. Coroborând concluziile raportului de expertiză cu interogatoriul pârâților, care recunosc faptul că ocupă aceste terenuri din 1983 și respectiv 1984, instanța urmează să îi oblige să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților cele două suprafețe identificate în raportul de expertiză". Din examinarea acestei sentințe, se poate constata că vecinul din partea de N al terenului litigios este J. O., iar nu I. M., decedat în prezent. Prin sentința invocată, I. M. a fost obligat să-i lase lui J. O. o suprafață de 97, 8 mp, care este situată în partea de Nord a terenului disputat de părți. În consecință, chiar dacă nu se aplică dispozițiile art. 430 alin. 2 C. pr. civ., potrivit cărora autoritatea de lucru judecat privește nu doar dispozitivul, ci și considerentele pe care aceasta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, dat fiind că, din perspectiva securității juridice, aplicarea acestei inovații a Codului de Procedură Civilă din 2010 cu privire la o hotărâre din 1999 ar fi discutabilă (deși, în jurisprudență, inovația NCPC a fost anticipată), instanța apreciază că autoritatea de lucru judecat există. Astfel, dosarele_ și 834/1999 au aceleași părți, chiar dacă într-o altă calitate (reclamanții fiind continuatori în drepturi ai lui N. L.), obiect și cauză.
Reclamanții au susținut, cu privire la acest teren, că și-au intabulat dreptul de proprietate. O primă observație se impune cu privire la faptul că intabularea dreptului de proprietate s-a făcut fără a se respecta sentința nr. 2073/24.11.1999, care le restrângerea dreptul de proprietate, lucru remarcat de expert B. A.: intabularea s-a făcut pentru o suprafață de 630 mp, suprafața cumpărată de la N. L., deși aceasta se diminuase prin sentința nr. 2073/24.11.1999 cu 147, 58 mp. În al doilea rând, actul de vânzare-cumpărare din 1992 a fost transcris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, astfel cum rezultă din considerentele sentinței nr. 2073/24.11.1999, astfel că demersuri în vederea publicității imobiliare au efectuat și pârâții, chiar anterior intabulării dreptului în CF de către reclamanți. Este adevărat că, din considerentele aceleiași sentințe, rezultă că terenurile ocupate de I. M. și N. L. ar fi făcut obiectul unor antecontracte de vânzare-cumpărare care nu s-au concretizat însă în contracte de vânzare-cumpărare și în nici un caz această împrejurare nu poate să agraveze situația juridică a pârâților, cumpărători de bună credință. Observațiile din acest paragraf au scopul de a face părțile să înțeleagă relevanța intabulării, fără incidență asupra modului de soluționare a excepției autorității de lucru judecat. Excepția autorității de lucru judecat contribuie la securitatea circuitului civil, împiedicând repunerea în discuție a unor probleme deja soluționate de instanțele de judecată în mod definitiv. Ea este un principiu al oricărui sistem juridic și al statului de drept.
În baza acestor argumente, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți cu privire la revendicare și va respinge acest capăt de acțiune. În prezent, astfel cum a constatat și expertul B. A., linia de hotar între proprietățile părților este deja stabilită pe aliniamentul punctelor 2-3-4-5. Această linie ar fi fost modificată doar dacă instanța ar fi admis acțiunea în revendicare. D. fiind că aceasta a fost respinsă, instanța urmează să respingă și capătul de acțiune privind grănițuirea ca neîntemeiat, deoarece între proprietățile părților există o linie de hotar. Referitor la capătul de acțiune privind despăgubirile pentru gardul și șopronul ce se pretind a fi demolate de pârâți, instanța constată că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți este întemeiată. Demolarea acestor bunuri a avut loc în 2002 și tot atunci s-a născut dreptul de a pretinde despăgubiri, deoarece reclamanții cunoșteau fapta generatoare a prejudiciului și pe autorul ei, fiind fără nicio relevanță faptul că matarialele rezultate din demolare erau depozitate pe un teren la care nu aveau accesul. D. fiind că termenul de 3 ani în care puteau să pretindă aceste despăgubiri, de la data nașterii dreptului la acțiune, s-a epuizat încă din 2005, instanța va admite excepția și va respinge capătul de acțiune privind obligarea pârâților la despăgubiri.
Pe cale reconvențională, pârâții au cerut rectificarea Cărții Funciare nr. 281 a localității Strehaia în sensul radierii acestei suprafețe, ca aflându-se în proprietatea reclamanților. Date fiind soluțiile date petitelor acțiunii principale și considerentele pe care acestea se fundamentează, instanța va admite cererea reconvențională și va dispune rectificarea Cărții Funciare nr. 281 în sensul radierii suprafeței de 123 mp. cu vecinii N-J. O. (menționat în CF I. M.), S-J. O. și M. G., E-proprietatea reclamanților, V-C. A. ca reprezentând proprietatea reclamanților.
În temeiul art. 453 C. pr. civ., instanța va obliga reclamanții la plata sumei de 1220 lei către pârâți, reprezentând onorariu expert și taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți. Respinge petitul formulat de reclamanții P. G., domiciliat în Strehaia, ., judetul Mehedinti, P. V., domiciliată în Strehaia, ., judetul Mehedinti, A. A. L., domiciliată în Reșița, . 1918, nr 38, ., judetul C. S., A. O., domiciliată în Strehaia, ., judetul Mehedinti, împotriva pârâților J. O., J. D., ambii domiciliati în Strehaia, . 83, judetul Mehedinti, privind revendicare.
Respinge petitul formulat de reclamanti privind grănițuirea ca neîntemeiat.
Admite excepția prescripției dreptului material la actiune invocată de pârâți. Respinge petitul privind acordarea despăgubirilor.
Admite cererea reconventională formulată de pârâtii reclamanti J. O. si J. D..
Dispune radierea suprafetei în litigiu de 123 m.p. va reprezentând proprietatea reclamantilor.
Obligă reclamantii la plata sumei de 1220 lei cheltuieli de judecată către pârâti.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la sediul Judecătoriei Strehaia, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 mai 2015, la sediul Judecătoriei Strehaia.
P., GREFIER,
G. A. B. C.
Red. GA/Tehnored. B.C.
8 ex/26.05.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 565/2015. Judecătoria STREHAIA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 545/2015. Judecătoria... → |
|---|
