Plângere contravenţională. Sentința nr. 605/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 605/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 605/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
Sentința civilă nr.605
Ședința publică de la 28.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. N. S.
Grefier A. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de petentul P. G. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal al părților se constată prezența petentului, lipsă fiind reprezentanții intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța, verificând din oficiu competența, în temeiul dispozițiilor art.131 c.p.civ. constata că față de obiectul cauzei și dispozițiile art.94 pct. 3 C.pr.civ. și art.118 din OUG 195/2002, este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față.
În temeiul art.254 Cod procedură civilă instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Se constată că intimatul prin întâmpinare a solicitat probele cu înscrisuri și cu înregistrarea video.
În temeiul dispozițiilor art.258 C.pr.civ., instanța constatând că probele solicitate în cauză sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, le va încuviința astfel cum au fost formulate.
Instanța, în temeiul art.244 alin.1 Cod procedură civilă, se socotește lămurită și declarată cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art.392 alin.1 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei acordând cuvântul petentului .
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor. Arată că nu a circulat cu viteza reținută în cuprinsul procesului verbal ci cu o viteză mai mică. De asemenea susține că în urma vizionării CD-ului a observat că aparatul radar a fost mișcat, fapt ce contravine normelor în vigoare și că numărul de înmatriculare al autoturismului nu este vizibil la momentul când pe înregistrare apare viteza de 101 km/h. Mai susține că la stabilirea vizetei, agentul constatator nu a avut în vedere marja de eroare a aparatului radar. În subsidiar solicită să se țină seama de eroarea tolerată și să se dispună înlocuirea sancțiunii prevăzute de art. 102/3/e cu cea prevăzută de art. 108 alin. 1 pct. d din OUG nr. 195/2002.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.03.2015, sub nr._, petentul P. G. D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/07.03.2015.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, respectiv cea prevăzută de art,.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002, ci cea prevăzută de art.108 alin.1 lit.d pct.3 din OUG 195/2002.
Petentul mai susține că nu au fost respectate cerințele NML 021-05, în sensul că la calcularea vitezei cu care se presupune că a circulat, agentul constatator nu a luat în considerare erorile tolerate pentru măsurarea vitezei.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosar cererea de chemare în judecată, procesul verbal de contravenție contestat, CI petent, chitanță taxă timbru.
Plângerea a fost motivată în drept pe disp. OG 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
S-a arătat că, la data de 07.03.2015 petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare 95XKZD în localitatea fața Cremenii, sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h, cu viteza de 101 km/h, fiind filmat cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_.Petentul a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002 cu amendă contravențională de 877,5 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
S-au înaintat la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică al aparatului radar, nr._/17.04.2014, CD-ul cu înregistrarea faptei contravenționale, atestat operator radar.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru petent și cea cu înscrisuri și înregistrarea video pentru intimat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/07.03.2015 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului M., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 877,5 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 07.03.2015 petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare 95XKZD în localitatea fața Cremenii, sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h, cu viteza de 101 km/h, fiind filmat cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța nu se va limita doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci va avea în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/07.03.2015, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
De asemenea, instanța nu va reține susținerile petentului conform cărora procesul-verbal ar fi nul deoarece cinemometrul nu are un registru în care să fie menționate marjele de eroare pe care acesta le înregistrează la momentul punerii în funcțiune, nicio dispoziție legală în materie nestatuând asupra unei astfel de obligații.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art.20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Astfel, fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța mai reține că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 322, fabricație TSS Anglia, montat pe auto MAI_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/17.04.2014 (f.21).
Totodată, din atestatul de operator radar calificat nr._/2/21.05.2013 (f.22), înaintat de către intimat la dosarul cauzei, rezultă ca agentul P. D. M. este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
În urma vizionării CD –ului înaintat de către I. M. se reține că petentul, în calitate de conducător auto al autovehiculului cu nr. 95XKZD, circulă în localitate cu viteza de 101 km/h în data de 07.03.2015, ora 15.19 (cadrele 3060-3074 din înregistrarea video) și depășește astfel viteza legală de deplasare în localitate cu peste 50 km/h.
Înregistrarea de pe CD și înscrisurile depuse de intimată la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul verbal de contravenție . nr._/07.03.2015.
În acest sens, instanța reține că datele trecute în procesul verbal de către agentul de poliție, respectiv „aparat radar Autovision ROM 322 montat pe MAI_” permit identificarea aparatului radar-cinemometrul de control rutier în baza buletinului de verificare metrologică în care este trecut autoturismul, pentru că atât cinemometrul de control rutier cât și autoturismul fac corp comun. Verificarea metrologică a cinemometrul s-a realizat numai după ce acesta a fost montat pe autoturismul MAI nr._.
Susținerea contestatorului privind faptul că nu i se poate atribui cu certitudine viteza înregistrată de aparatul radar, pentru că nu se vede nr. de înmatriculare la momentul în care în dreptul literei „T” apare viteza de 101 km/h, este contrazisă de înregistrarea video, întrucât autoturismul condus de către petent este singurul care apare în cadru începând cu momentul înregistrării vitezei de 101 km/h și până la momentul în care este pus în evidență numărul de înmatriculare.
Instanța nu poate reține nici apărarea petentului referitoare la eroarea tolerată de care ar fi trebuit să țină cont agentul constatator la aplicarea sancțiunii pentru următoarele motive:
Eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei la care face referire petentul este reglementată de Ordinul 301 din 23.11.2005 prin care s-a aprobat norma de metrologie legală LML 021-05 al cărei domeniu de aplicare stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere. Scopul acestei reglementări este acela ca aparatele de măsură să poată fi introduse pe piață și puse în funcțiune, eroarea de toleranță conform pragurilor legale având relevanță doar pentru ca aparatele să poată fi avizate/autorizate. Viteza ce se ia în calcul la stabilirea faptei contravenționale prevăzute de art. 102 alin 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, este cea constatată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, în speță fiind viteza de 101 km/h așa cum a fost înregistrată de aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurarea vitezei, aparat verificat metrologic și montat pe autospeciala MAI_, termenul de valabilitate fiind de un an, respectiv 17.04._15.
De asemenea, se au în vedere și dispozițiile art. 181 alin. 1 din HG 1391/2006, în conformitate cu care agentul constatator va încheia procesul-verbal de contravenție pe baza măsurătorilor efectuate cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
De altfel, în acest sens este și punctul de vedere al Biroului Român de Metrologie Legală, potrivit căruia cerințele cuprinse în NML 021-05, printre care și erorile tolerate, nu se aplică la funcționarea propriu zisă a cinemometrelor, ci doar pentru verificarea metrologică în vederea emiterii buletinului de verificare.
Totodată, petentul a mai susținut că, din înregistrarea video, a observat că aparatul radar a fost mișcat pe timpul când s-a efectuat înregistrarea, creându-se astfel incertitudine cu privire la valoarea vitezei înregistrate.
Analizând înregistrare efectuată de aparatul radar (DVD-ul de la fila 23), instanța constată că înregistrarea s-a efectuat în regim de deplasare, din sens opus.
În cuprinsul înregistrării video, se observă că aparatul radar a avut ca țintă autovehiculul condus de petent, direcția cinemometrului fiind oblică pe direcția de deplasare a cinemometrului, indicând viteza de 101 km/h în cadrele 3060-3074, camera video a cinemometrului începând să fie mișcată după autovehiculul petentului. Astfel, mișcarea camerei în timpul înregistrării vitezei, nu afectează acuratețea înregistrării, întrucât camera video se mișcă în același timp și direcție cu antena cinemometrului, care propagă undele Doppler și captează undele reflectate.
Prin urmare, rezultă că, pe parcursul înregistrării, camera video și antena radarului au fost mișcate simultan, după înregistrarea vitezei de 101 km/h, fiind fără dubiu că acesta este viteaza cu care a condus petentul, o dovadă în plus fiind și faptul că petentul a consemnat în cuprinsul procesului-verbal că nu are obiecțiuni.
În ceea ce privește solicitarea petentului de a i se face dovada că cinemometrul a fost amplasat pe autoturismul cu nr. MAI_ de o persoană autorizată și a faptului că la montare au fost respectate cerințele metrologice și tehnice din NML 021-05, instanța reține că aceste norme stabilesc într-adevăr cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, însă verificarea îndeplinirii acestor cerințe intră în competența laboratorului de metrologie care eliberează buletinul de verificare metrologică. Or, cinemometrul rutier tip Autovision instalat pe auto tip Dacia L. MCV cu nr. de înmatriculare MAI_ care a stabilit viteza cu care se deplasa petentul în data de 07.03.2015 pe raza localității Fața Cremenii a fost verificat conform normei metrologice și a fost eliberat buletinul de verificare metrologică nr._ din 17.04.2014, cu rezultatul verificării „admis”.
Omologarea aparatului radar se stabilește tot prin cercetarea buletinului depus, întrucât în cuprinsul acestuia apare indicativul de aprobare de model (nr. 012/2009).
Mai mult, instanța reține faptul că petentul nu a formulat obiecțiuni cu prilejul întocmirii procesului-verbal de contravenție, semnându-l fără rezerve cu mențiunea „Nu am obiecțiuni. Recunosc fapta. Nu contest cele consemnate”, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului-verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului-verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de către agentul constatator. În lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în astfel de condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul-verbal contestat.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține fără niciun dubiu că la data de 07.03.2015, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare 95XKZD, pe DN6, în localitatea F. Cremenii, fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION montat pe auto MAI_, cu viteza de 101 km/h.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Pentru contravenția comisă de petent, agentul constatator a aplicat acestuia amenda contravențională minimă prevăzută de lege pentru fapta respectivă. Astfel, i-a fost aplicată petentului sancțiunea pecuniară în cuantum de 877,5 lei (9 puncte amendă * 97,5 lei), în speță fiind aplicabil, art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, care prevede aplicarea unei amenzi din clasa a IV-a de sancțiuni, de la 9 la 20 puncte amendă în conformitate cu art. 98 alin. 4 lit. d din O.U.G. 195/2002.
Cu privire la aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, instanța reține că potrivit art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
Sancțiunile aplicate petentului îndeplinesc pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție, sancțiuni pe care instanța, având în vedere depășirea cu 51 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, sector de drum pe care se afla și o trecere de pietoni, le consideră proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, faptă care aduce o gravă atingere siguranței traficului rutier. În acest sens, nu se poate susține că fapta ar prezenta o gravitate redusă, urmarea faptei ce constă în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, constând într-o stare de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și pentru ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, nefiind necesară producerea unui rezultat.
Se are în vedere și atitudinea nesinceră a petentului și viteza ridicată cu care acesta a circulat astfel că sancțiunea avertismentului nu se impune, fapta sancționată în cauză neputând fi socotită drept una cu o gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Totodată, față de natura și gravitatea faptei, în conformitate cu disp. art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, urmează să mențină și măsura complementara luata prin același proces-verbal, respectiv suspendarea permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul P. G. D., CNP-_, domiciliat în Orșova, ., ., jud. M., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., cu sediul în Drobeta T.-S., județul M., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/07.03.2015.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Strehaia.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
S. C. N. S. A.
Red. S.C.N./tehnd.S.A.
4 expl. 03. 06.2015
| ← Cereri. Sentința nr. 609/2015. Judecătoria STREHAIA | Cereri. Sentința nr. 607/2015. Judecătoria STREHAIA → |
|---|
