Plângere contravenţională. Sentința nr. 614/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 614/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 614/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 614
Ședința publică din data de 02 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. V. Ș.
GREFIER – F. R. J.
*****
Se află pe rolul instanței judecarea cererii formulată de petentul G. M. S., în contradictoriu cu intimatul I. M., având ca obiect plângere contravențională.
S-a procedat la efectuarea apelului nominal al părților, prilej cu care se constată prezența avocatei petentului A. G., lipsă fiind petentul și reprezentantul intimatului.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat A. pentru petent, având cuvântul, arată că nu mai are de formulat alte cereri.
În temeiul art. 392 alin. 1 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Avocat A. pentru petent, având cuvântul, solicită instanței admiterea cererii, anularea procesului verbal . nr._/03.02.2015, exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale, precum și restituirea permisului de conducere, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 02.10.2014, sub nr._, petentul G. M. S. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/03.02.2015emis de I. M., solicitând anularea acestuia.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 03.02.2015 a fost oprit de un echipaj de poliție, pe DN 67A în localitatea M. R. în timp ce conduce autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință faptul că circula cu o viteză de 138 km/h. Petentul mai arată că a fost sancționat cu o amendă în cuantum de 877,5 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Petentul mentionează că nu se deplasa cu o viteză mai mare 85 km/k, sens în care solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă timbru de 20 lei, conform chitanței nr._-48-0034 din data de 17.02.2015.
In dovedirea plângerii, petentul a depus în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal de contravenție . nr._/03.02.2015 si copia cărții de identitate.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii.
Instanta a încuviintat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.02.2015 de agent constatator din cadrul I. M., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 877,5 lei și avertisment, în temeiul art. 102 alin. 3 lit. e și art. 101 alin. 1 pct 18 din OUG nr. 195/2002, întrucât la data de 03.02.2015, a condus autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, pe DN 67A în localitatea M. R., cu o viteză de 138 km/h și nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare a autovehiculului.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ și la analizarea legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
În urma analizării procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.02.2015, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Petentul a susținut că procesul – verbal ar fi nul întrucât . numărul aparatului radar sunt ilizibil consemnate și că s-a menționat în mod greșit că nu are de formulat obiecțiuni.
Observând actul sancționator, se observă că s-a inserat în cuprinsul său mențiunea că petentul a fost înregistrat cu aparatul radar montat pe auto MAI_ în mișcare HARD –_ – 4.40.218 + 023.06.948, așa încât susținerea petentului nu este reală, procesul – verbal fiind lizibil.
Cu privire la neîndeplinirea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, instanța constată că acesta nu se regăsește între cazurile de nulitate absolută, prevăzute în mod strict și limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neputând să atragă decât nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție, în același sens fiind și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII/2007, pronunțată în recurs în interesul legii. În aceste condiții, pentru a se dispune anularea procesului verbal, este necesar ca petentul să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de constatare a contravenției. În speță, chiar dacă în procesul verbal contestat nu s-au inserat obiecțiunile pe care petentul pretinde că le-a avut la momentul întocmirii actului, instanța apreciază că asemenea obiecțiuni au fost formulate de către contravenient în fata instanței de judecată, astfel că lipsa mențiunilor din procesul verbal contestat nu afectează valabilitatea acestuia. În orice caz, fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anulare, iar petentul nu a invocat și dovedit că ar fi suferit vreo vătămare.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționată este prevazută de art. 102 alin. 3 lit e din OUG nr 195/2002, potrivit căruia constituie contravenție ,, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic” și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile iar potrivit art. 101 alin 1 pct 18 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Instanța mai retine ca cerintele metrologice si tehnice ale utilizarii cinemometrelor folosite de politia româna la stabilirea vitezei de circulatie a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legala NML-021-05 din 23.11.2005 publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Autovision . 116, fabricatie TSS Anglia este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare si este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._/15.04.2014.
Totodată, din atestatul de operator radar calificat înaintat de către intimat la dosarul cauzei, rezultă că agentul S. C. L. este atestat să folosească si să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier si măsurare a vitezei de delasare a autovehiculelor.
Coroborand inregistrarea de pe CD cu mentiunile procesului-verbal . nr._/03.02.2015, instanta reține fără niciun dubiu că la data de 03.02.2015, orele 17.35, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 67A în localitatea M. R., cu o viteză de 138 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză de 50 km/h.
Cu privire la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentului, se constată că prezumția de temeinice a procesului – verbal nu a fost răsturnată, petentul nefăcând dovada unei stări de fapt contrarii celei reținute în actul atacat.
În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța reține că acestuia i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 877,5 lei pentru contravenția prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e OUG nr. 195/2002, respectiv avertisment pentru cea de-a doua contravenție.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 potrivit căruia sanctiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost savârsită fapta, de modul și mijloacele de savârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Sancțiunile aplicate petentului îndeplinește pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenții, sancțiuni pe care instanța, având în vedere depășirea cu 88 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, le consideră proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, faptă care aduce o gravă atingere siguranței traficului rutier, fără a fi necesară producerea unui rezultat.
Se are în vedere și atitudinea nesinceră a petentului, viteza foarte ridicată cu care acesta a circulat astfel că sancțiunea avertismentului nu se impune, fapta sancționată în cauză neputând fi socotită drept una cu o gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, instanța urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge plângerea formulată de petentul G. M. S., domiciliat în C., ., ., ., CNP_ în contradictoriu cu intimatul I. M., cu sediul în Dr. Tr. S., jud. M..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Strehaia.
Pronunțată în ședința publică de la 02 iunie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
N. V. Ș. F. R. J.
Red V.N/ Teh FRJ.
4 expl/01.07.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cereri. Sentința nr. 623/2015. Judecătoria STREHAIA → |
|---|
