Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1000/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1000/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 1000/2015
Dosar nr._ - ordonanță președințială -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 1000
Ședința publică din data de 20 februarie 2015
Instanța constituită din :
Președinte - B. L. M.
Grefier - S. E. C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile formulată pe cale de ordonanță președințială de către reclamanta-pârâtă B. D., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B. I..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când instanța, pentru a da posibilitatea apărătoarelor părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 20 februarie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 25.11.2014 sub nr._, reclamanta B. D., în contradictoriu cu pârâtul B. I., a solicitat instanței ca pe calea ordonanței președințiale să dispună stabilirea provizorie a locuinței minorului B. Davide A., născut la data de 13.07.2008, la domiciliul său din Italia, până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț ce face obiectul ds. nr._ aflat pe rolul Judecătoriei V.. De asemenea, a solicitat ca instanța să dispună suplinirea consimțământului pârâtului pentru întocmirea pașaportului minorului și pentru deplasarea acestuia în Italia, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că s-a cunoscut cu pârâtul în Italia și au trăit o perioadă de timp în concubinaj, după care, pe data de 28.08.2009, s-au căsătorit iar din relația lor a rezultat minorul B. Davide A., născut la data de 13.07.2008. În schimb, din pricina neînțelegerilor constante dinte ei, pe fondul consumului excesiv de alcool, al viciului jocurilor de noroc și al nenumăratelor infidelități, a introdus, la data de 19.02.2014, o acțiune de divorț, acțiune ce se află pe rolul Judecătoriei V., nefiind soluționată încă.
A precizat reclamanta că minorul se afla înscris în clasa I la Școala Primară Francesco Petrarca, este foarte bine integrat în colectiv, vorbește fluent limba italiană, în România mergând o singură dată, când avea aproape un an.
De asemenea, a arătat că, într-o zi, la insistențele pârâtului, a fost de acord ca acesta să-l ia pe minor de la școală, ea nedorind să-l priveze de dreptul de a avea legături personale cu copilul său și fiind convinsă de buna sa credință. Din nefericire însă, pârâtul nu a ținut cont de nimeni și de nimic, a luat minorul doar cu hainele pe care le avea pe el și l-a dus în România, toate acestea petrecându-se fără acordul său. A aflat ulterior, după multe insistențe, că pârâtul a dus copilul la domiciliul lui din ., jud. Suceava și l-a înscris la școală, din nou fără știrea și acordul său.
În acest context, reclamanta a arătat că îi vine greu să creadă că la momentul actual, frecventând cursurile acelei școli, minorul nu suferă în realitate o traumă și nu vede cum se poate realiza un proces de educare cu un copil aflat într-o asemenea situație, un copil care, în primul rând nu vorbește limba română fluent. Mai mult decât atât, acesta are o vârstă fragedă și este foarte atașat de mamă, ea fiind cea care s-a ocupat în mod permanent de copil și i-a oferit toate condițiile necesare unei dezvoltări fizice și psihice armonioase.
Reclamanta a mai arătat că, din momentul în care a aflat despre imprudența realizată de tatăl minorului, a făcut demersuri la autoritățile din Italia precum și în România în speranța că va reuși să-și reintegreze copilul în mediul din care a fost efectiv smuls fără voia sa și fără ca pârâtul să se gândească la consecința faptelor sale. A apreciat reclamata că pârâtul a nesocotit vădit interesele și drepturile minorului iar acțiunile sale iresponsabile nu denotă, în nici un caz, maturitate, simț de răspundere cu privire la obligațiile pe care le are față de copilul lor și nu crede că este o persoană în preajma căreia minorul să fie în siguranță. De asemenea, reclamanta a subliniat că pârâtul, în mod total neglijent, a ignorat starea de sănătate a minorului care a fost generată de singura sa vizită în România, în prezent el suferind de o afecțiune astmatică care necesită îngrijiri speciale și pe care ea i le-a oferit minorului sub îndrumarea permanentă a medicului.
Cu privire la situația materială din Italia, reclamanta a arătat că ea locuiește acolo cu chirie, are un loc stabil de muncă, astfel încât a fost întotdeauna în măsură să-și crească copilul în condiții de normalitate. Mai mult, a încercat mereu să îl țină departe de neînțelegerile dintre ea și pârât, să-i ofere stabilitate emoțională și să nu ducă lipsă de nimic.
În drept, au fost invocate disp. art. 496 alin. 3 C.civ., art. 996 și urm. C.pr.civ., precum și ale Legii nr. 272/2004.
În dovedire, reclamanta au anexat la dosar înscrisuri (f. 10-38).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 40 de lei.
Legal citat, pârâtul B. I. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, acesta a arătat că, într-adevăr, părțile s-au cunoscut în Italia, trăind o perioadă în concubinaj, după care s-au căsătorit la data de 28.08.2009, minorul născându-se în timpul relației de concubinaj, la data de 13.07.2008.
În schimb, situația de fapt este cu totul alta decât a prezentat-o reclamanta în cererea de chemare în judecată în sensul că, în realitate, sursa neînțelegerilor dintre părți a pornit de la infidelitatea acesteia care, de ceva timp, are o relație extraconjugală cu numitul T. I., persoană pe care, de altfel, o cunoaște și minorul, cauzându-i suferință și determinându-l să-și dorească să nu mai locuiască cu mama sa.
De asemenea, a precizat pârâtul că părțile au locuit împreună în Italia până în luna noiembrie a anului 2014 iar de creșterea și educarea minorului s-au ocupat, în egală măsură, ambii părinți, până acum un an când reclamanta, dorind să aibă libertate, a hotărât să introducă o acțiune de divorț, acțiune ce nu este încă soluționată.
Pârâtul a mai subliniat faptul că, de circa un an de zile, neînțelegerile dintre părți s-au accentuat motivat de faptul că reclamanta pleca zilnic, nejustificat, de acasă, de multe ori lăsând minorul cu el sau luându-l cu ea la rudele sale care locuiau împreună cu numitul T. I., în apropierea locuinței părților, pentru a-și petrece cât mai mult timp cu acesta. Din relatările minorului, a înțeles că mama acestuia îl lasă în numărate rânduri cu rudele, ea plecând împreună cu acest domn în oraș, lăsând minorul nesupravegheat, într-o locuință cu o cameră unde locuiesc circa șase persoane, unde se fumează, fiind astfel un loc nociv pentru minor care este diagnosticat cu astm bronșic.
Ca atare, în urma discuțiilor avute cu minorul, care îi tot povestea că dorește să stea mai mult acasă, că mama sa îl lasă și pleacă adesea cu numitul T. I., a precizat pârâtul că a decis să își dea demisia de la serviciu și, întrucât avea de gând mai de demult să se întoarcă în țară, unde începuse deja construcția unei case, a luat hotărârea, în interesul minorului și pentru sănătatea acestuia să se întoarcă în România.
Totodată, pârâtul a arătat că, în aprecierea sa, minorul este la o vârstă la care înțelege situația, acesta spunându-i că vrea să plece din Italia și că dorește să stea cu el, în România. Astfel, el nu a luat minorul furându-l, cum se susține în cererea principală, ci doar în urma discuțiilor avute cu acesta care plângea de fiecare dată și îi cerea să îl ia cu el pentru că nu mai vrea să stea cu mama sa. Ca urmare, a înscris minorul la școală în România, aici trăind într-un climat sănătos care îl ajută în problemele de sănătate pe care le are.
Cât privește stabilirea locuinței minorului în Italia, pârâtul a arătat că aceasta nu este o măsură corespunzătoare întrucât reclamanta nu se descurcă din punct de vedere financiar, nu lucrează cu acte de muncă și poate oricând să rămână fără serviciu, fiind obligată să se întoarcă în țară.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii Zailic A. P. (f. 147-149), Goge O. F. (f. 187-188) și B. M. (f.189-190). De asemenea, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul pârâtului - reclamant, referatul de anchetă socială fiind depus la filele 82-83 ds. precum și întocmirea unui referat de evaluare psihosocială pentru minorul B. Davide A. (filele 159-161 ds.).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, s-a solicitat de către reclamanta B. D. ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună stabilirea provizorie a locuinței minorului B. Davide A., născut la data de 13.07.2008, la domiciliul său din Italia precum și suplinirea consimțământului pârâtului pentru întocmirea pașaportului minorului, aceste măsuri urmând a fi dispuse până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț ce face obiectul ds. nr._ aflat pe rolul Judecătoriei V..
Potrivit art. 919 C.pr.civ., „instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei”.
Cu referire la locuința minorului, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. 1-4 C.civ., „Copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința minorului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani”.
De asemenea, conform art. 497 alin. 1, 2 C.civ., „Dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte. În caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți (…)”.
Ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Dispozițiile Codului de procedură civilă - art. 996, invocate drept temei al cererii de față, prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții de admisibilitate: aparența dreptului, respectiv neprejudecarea fondului dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor ce se solicită a fi dispuse și existența unor cazuri grabnice ( respectiv urgența măsurilor).
Condiția urgenței, apreciată de instanță în mod concret în raport de circumstanțele cauzei, este dată în situația de față având în vedere relațiile tensionate dintre părți și neînțelegerile dintre cei doi soți, instanța reținând, de asemenea, faptul că în această materie condiția urgenței este prezumată de legiuitor.
Condiția caracterului vremelnic al măsurilor dispuse de către instanță este și ea îndeplinită, având în vedere că acestea vor dura până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț dintre părți, care face obiectul dosarului nr. ds. nr._ aflat pe rolul Judecătoriei V..
De asemenea, măsurile ce urmează a fi dispuse nu vor prejudeca fondul cauzei, măsurile definitive urmând a fi stabilite prin hotărârea ce urmează a se pronunța în fond.
În cauză, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar ca și din atitudinea de recunoaștere a părților, în prezent acestea sunt despărțite în fapt, pe rolul Judecătoriei V. fiind înregistrată acțiunea de desfacere a căsătoriei - ds. nr._ (f. 36). Instanța reține, de asemenea, faptul că din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul B. Davide A., născut la data de 13.07.2008, în prezent elev în clasa 0 la Școala cu clasele I – IV Berești, . (f. 13).
În justificarea cererii formulate, reclamanta a invocat faptul că pârâtul, pe fondul neînțelegerilor dintre părți, s-a întors în România luându-l cu el și pe minorul Davide A., lucru care, în realitate constituie o traumă pentru copil, el fiind rupt de mediul în care s-a născut și a crescut în Italia unde era înscris la școală în clasa I, vorbea fluent limba italiană și era integrat în comunitate. În plus, fiind la o vârstă fragedă, este foarte atașat de mamă care s-a ocupat permanent de el și i-a oferit toate condițiile necesare unei dezvoltări fizice și psihice armonioase.
Este de menționat, încă de la început, faptul că în soluționarea cererilor formulate și a măsurilor ce se solicită a fi luate, instanța este ținută a analiza conformitatea acestor măsuri cu interesul superior al copilului care trebuie să primeze în toate demersurile și deciziile care îl privesc, întreprinse de autoritățile publice ori dispuse de către instanța judecătorească (art. 263 C.civ.), astfel încât despărțirea părinților și eventualele tensiuni ulterioare dintre aceștia să îl afecteze cât mai puțin pe copil.
Analizând, așadar, motivele invocate de reclamantă prin prisma materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor art. 497 alin. 1, 2 C.civ., instanța constată însă că acestea nu sunt justificate și nu impun schimbarea locuinței copilului ori excluderea lui din mediul în care crește și se dezvoltă în prezent, alături de tată și de familia acestuia.
Astfel, din referatul de anchetă socială întocmit la domiciliul pârâtului de către Primăria Comunei Hănțești ca și din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că soții B. D. și B. I. s-au despărțit în fapt încă din perioada în care se aflau amândoi în Italia, în luna noiembrie 2014 pârâtul întorcându-se în România împreună cu minorul B. Davide A.. De atunci ambii locuiesc la domiciliul pârâtului din ., jud. Suceava, minorul fiind înscris și frecventând cursurile Școlii cu clasele I-IV Berești (clasa 0), tatăl său asigurându-i condițiile materiale și morale necesare unui trai decent.
Cât privește condițiile locative de care beneficiază minorul B. Davide A. la domiciliul pârâtului, instanța constată că acestea sunt corespunzătoare, tatăl locuind împreună cu minorul în casa mamei sale, B. M., formată din 3 camere cu încălzire pe lemne, accesul la bucătărie și baie făcându-se printr-un hol separat (f. 82-83). Referatul de anchetă socială întocmit de reprezentanții Primăriei Hănțești nu a relevat aspecte care să ducă la concluzia că spațiul în care locuiește minorul nu ar fi dotat și amenajat corespunzător sau că nu ar respecta normele igienico – sanitare astfel încât sănătatea minorului să fie pusă, eventual, în primejdie. În același sens, martorii audiați în cauză (Goge O. F., f.187-188 și B. M., f.189-190)), au arătat că minorul beneficiază de condiții bune de locuit la domiciliul pârâtului, este bine îngrijit și nu duce lipsă de nimic, atât tatăl cât și rudele din partea acestuia implicându-se în creșterea și educarea minorului.
Referitor la declarația martorului Zailic A. P., potrivit căruia minorul avea pijamalele murdare iar hainele cu care era îmbrăcat la școală nu erau tocmai potrivite, instanța constată însă că acesta nu a perceput în mod direct împrejurarea că pijamalele copilului nu ar fi fost curate ci reclamanta i-a relatat acest lucru (care, oricum, apare ca fiind un incident singular) iar cât privește hainele de școală, martorul a arătat că acestea nu erau „la fel de bune ca cele din Italia” dar nicidecum că ar fi fost rupte sau necorespunzătoare locului ori anotimpului (f. 147-149). În plus, este de reținut faptul că, în ceea ce privește condițiile locative al pârâtului, nici acest martor (care a fost audiat la propunerea reclamantei și care a luat cunoștință în mod direct de locuința pârâtului), nu a avut de relatat nimic care să genereze concluzia că minorul nu ar beneficia de condiții optime de trai la domiciliul în care locuiește în prezent.
Referatul de anchetă – socială a relevat, de asemenea, faptul că minorul este atașat de tatăl său ca și de bunica paternă, se bucură de sprijinul și atenția lor refuzând o eventuală despărțire de aceștia pentru a se întoarce să locuiască în Italia, împreună cu mama; este comunicativ, vorbește fluent limba română, s-a integrat bine în colectiv și se descurcă foarte bine la toate materiile care se află în aria curriculară.
Aspectele evidențiate în cuprinsul referatului de anchetă socială cu privire la atenția de care se bucură minorul B. Davide A. din partea tatălui sunt susținute de referatul de evaluare psihosocială întocmit în cauză de D.G.A.S.P.C. Suceava potrivit căruia, în relația cu tatăl, minorul a dezvoltat „un atașament sigur, desfășoară activități plăcute împreună, comunică atunci când dorește, simte că este ascultat, acceptat și susținut de acesta”, din cele declarate de minor rezultând că este încântat de faptul că locuiește în România și că este cu tatăl său.
Totodată, din cuprinsul aceluiași referat de evaluare psihosocială, instanța reține și concluziile referitoare la relația stabilită de minor cu mama, în sensul că, în urma evaluării minorului, s-a remarcat dezvoltarea unei ambivalențe afective ca urmare a unui comportament neadecvat al mamei, minorul părând detașat și neafectat emoțional de faptul că nu locuiește cu mama.
De asemenea, potrivit referatului de evaluare psihosocială a minorului B. Davide A., acesta are o capacitate bună de acomodare la situații noi, integrarea în mediul școlar este bună, fiind posibil totuși ca neînțelegerea foarte bună a limbii române să îi îngreuneze activitatea școlară. Ca atare, reprezentanții D.G.A.S.P.C. au concluzionat în sensul că „nu au fost identificate elemente care să recomande nerespectarea dorinței minorului, respectiv aceea de a rămâne cu tata” (f. 159-161).
Referitor la capacitatea pârâtului de a se îngriji de minorul B. Davide A., instanța are în vedere declarațiile martorelor Goge O. F. și B. M. potrivit cărora acesta se comportă ca un părinte responsabil, în măsură a se îngriji de copil și a-i oferi cele necesare creșterii și dezvoltării sale.
Astfel, martora Goge O. F. a relatat faptul că, ori de câte ori s-a întâlnit cu pârâtul și cu copilul acestuia în perioada în care locuiau în Italia, a putut observa comportamentul atent al tatălui față de copilul său, el cumpărându-i cele necesare, petrecându-și timpul împreună cu minorul și dezvoltând o relație apropiată tată – fiu. De asemenea, martora B. M. a arătat faptul că, în prezent, tatăl se ocupă de minor, l-a înscris la medicul de familie din . un medic de specialitate din cadrul Policlinicii din Suceava. Mai mult chiar, de când este în România, minorul nu a avut nici un fel de probleme generate de boala de care suferă - astm bronșic, ba, din contră, aleargă și se joacă pe afară cu prietenii săi fără probleme.
În speță, martorul Zailic A. P. a relatat faptul că, pe când se afla în Italia, l-a văzut pe pârât mergând împreună cu fiul său și petrecându-și timpul împreună la jocurile de noroc. Această relatare nu este însă de natură a înlătura aspectele reținute anterior cu privire la capacitatea tatălui de a se îngriji de minor întrucât nu s-a dovedit că un atare comportament al pârâtului ar fi avut un caracter repetat, însuși martorul arătând că nu a văzut decât o singură dată să se întâmple acest lucru iar de alte asemenea incidente nu a auzit.
În cauză, reclamanta a invocat faptul că stabilirea locuinței minorului la domiciliul tatălui din satul Berești, . efect negativ asupra dezvoltării copilului, asupra activității școlare și asupra stării sale de sănătate.
Instanța constată însă netemeinicia aspectelor invocate întrucât, din declarațiile de martori ca și din referatele de anchetă socială și de evaluare psihosocială a minorului, rezultă că acesta s-a integrat bine în colectivitate și în mediul școlar, a învățat și cunoaște limba română, are un limbaj bine dezvoltat (chiar dacă se exprimă mai greu în această limbă), conduita sa socială este potrivită și lipsită de ostilitate. Cât privește starea de sănătate, în speță nu s-a făcut dovada că minorul ar întâmpina dificultăți generate, eventual, de climat sau de condițiile locative, nu a suferit crize astmatice ori stări de rău astmatic.
În consecință, constatând că în cauză nu au fost invocate și dovedite motive care să justifice separarea minorului de mediul actual de viață, cel puțin până la soluționarea în mod definitiv a acțiunii de divorț ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei V., instanța va respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta B. D., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de către reclamanta-pârâtă B. D., CNP -_, cu sediul procesual ales la Cabinetul de av. C. Păsărica prin avocat colaborator Aaanei C. E. din V.. ..1, ., jud. V., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B. I., CNP -_, domiciliat în satul Berești, ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2015.
Președinte, Grefier,
Red. B.L.M.
Tehn. S.E.C.
4 ex/24.02.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 948/2015. Judecătoria SUCEAVA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 781/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
