Plângere contravenţională. Sentința nr. 5416/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5416/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 5416/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5416
Ședința publică din 17 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: E. G. D.
Grefier: D. C. C.
La ordine se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul I. V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr. 4526 încheiat la data de 19.07.2015 de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Verificându-și competența, în baza art. 131 Cod procedură civilă, raportat la obiectul cauzei și dispozițiile art. 32 din O.G 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului, apreciind că la prezentul termen cauza poate fi soluționată.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în baza art. 392 Cod procedură civilă, instanța trece la dezbaterea fondului cauzei.
Potrivit art. 394 Cod procedură civilă, instanța, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la I. Județean de Poliție Suceava la data de 23.07.2015, petentul I. V., a contestat procesul-verbal . nr.4526 din data de 19.07.2015, motivat de faptul că nu a depășit viteza legală, a circulat în coloană, regulamentar, mențiunile agentului de poliție fiind nefondate.
În motivare petentul a arătat că în timp ce conducea autoturismul marca VOLVO cu nr. de înmatriculare_ în localitatea Șcheia-Suceava, a fost oprit pentru control de către un echipaj de poliție care i-a comunicat că a depășit viteza legală prin localitate având 82 km/h, înregistrare efectuată de către un alt echipaj de poliție.
În dovedirea susținerilor sale, petentul a solicitat prezentarea probelor, fotografie, înregistrări, etc, precum și a documentelor prevăzute de Normele metrologice legale pentru funcționarea cinemometrelor, radarelor, publicate în Monitorul Oficial nr. 1102 bis din 07.12.2005, respectiv certificatul de omologare a aparatului radar, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar în termen de valabilitate și autorizația de operator radar pentru agentul N. D.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
I. Județean de Poliție Suceava a înaintat prin adresa nr. C/9214 din 28.07.2015 plângerea formulată de petent, astfel că la data de 04.08.2015 a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe dosarul nr._ . Intimatul a mai depus întâmpinare și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.
În motivare intimatul a arătat că la data de 19.07.2015, ora 17.53, petentul I. V. a fost depistat conducând autoturismul marca VOLVO cu nr. de înmatriculare_, în interiorul localității Șcheia, județul Suceava, pe .), cu viteza de 82 km/h, pe un sector de drum cu limita de viteză la 50 km/h, abatere ce a fost înregistrată cu aparatul de măsurare a vitezei tip cinemometru rutier marca AUTOVISION montat pe autospeciala marca Dacia L. MCV cu nr. de înmatriculare MAI_.
S-a mai arătat că petentul a fost sancționat contravențional, întocmindu-se procesul verbal . nr. 4526, pentru nerespectarea regimului legal de viteză prevăzut de art. 121 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționate de art. 108 alin. 1 lit. c, pct. 3, 100 alin. 2 ambele din O.U.G. nr. 195/2002 rep., stabilindu-se 6 puncte amendă, clasa a III a de sancțiuni, în valoare de 630 lei, cu posibilitatea achitării a ½ din valoarea amenzii, respectiv suma de 315 lei. Intimatul a mai arătat că s-au mai aplicat 4 puncte penalizare pentru abaterea comisă.
Intimatul a mai precizat că procesul verbal de constatare a contravenției . nr. 4526, încheiat la data de 19.07.2015 îndeplinește toate condițiile de fond și formă, impuse de art. 16 alin. 6 din O.U.G. nr. 2 din 12.07.2001 cu modificările ulterioare, motiv pentru care intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției și implicit a sancțiunilor aplicate.
Analizând probele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . din data de 19.07.2015 petentul I. V. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei și cu sancțiunea complementară constând în 4 puncte de penalizare, constatându-se că în data de 19.07.2015 ora 17,26, pe . Șcheia, a condus autoturismul marca Volvo cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 82m/h (+32 km/h), fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, faptă prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. c) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . din data de 19.07.2015 instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului I. V. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei și sancțiunea complementară constând în patru puncte de penalizare aplicate unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
Instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat.
Instanța reține că la dosarul cauzei se află și înregistrarea video a prezumtivei contravenții, din care se observă că autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de către petent, a fost surprins, în localitatea Șcheia, cu viteza de 82 km/h. De asemenea, instanța constată că înregistrarea a fost făcută în conformitate cu cerințele legale, aspect ce rezultă din coroborarea buletinului de verificare metrologică a aparatului radar nr. BBSC-02.01-1175 din data de 31.03.2015 și a atestatului operatorului radar nr._ din data de 07.04.2010 (filele 7-8).
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petentul B. C. D. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent, ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. V., CNP_, domiciliat în B., ., județul B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, cu sediul în Suceava, .. 9, județul Suceava, cod fiscal_, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.11.2015.
Președinte, Grefier,
Red. D.E.G.
Tehnored. C.D.C./4 ex/29.02.2016
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 4789/2015. Judecătoria SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 4582/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
