Plângere contravenţională. Sentința nr. 787/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 787/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 787/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 787
Ședința publică din data de 12 februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: Timiță O. E.
Grefier: M. A.
La ordine se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul D. A. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ emis la data de 10.09.2014 de intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă petentul D. A. și numitul C. S., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care, întrebat fiind, petentul precizează nu a avut cunoștință despre numele de familie real al martorului întrucât acesta i-a comunicat un alt nume și nici nu avea actul de identitate asupra sa când a venit la el. Arată că mama martorului i-a adus o copie a actului acestuia de identitate.
În baza art. 321 din Codul de procedură civilă, instanța procedează la identificarea martorului C. S., după care, sub prestare de jurământ, acesta este audiat, susținerile sale fiind consemnate într-un proces verbal separat atașat la dosar.
Având în vedere susținerile martorului cu privire la împrejurarea că nu știe să scrie și să citească, în conformitate cu prevederile art. 323 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a dat citire de către grefierul de ședință celor menționate în procesul verbal încheiat cu ocazia audierii acestuia, după care martorul a certificat cele consemnate prin punerea degetului.
Constatând cercetarea judecătorească finalizată potrivit art. 392 din Codul de procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța trece la dezbaterea fondului cauzei și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul D. A. arată că nu a fost de față în momentul producerii evenimentului rutier, a venit din urmă cu turma de oi și a văzut capra. Precizează că a luat amendă degeaba. Solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal, sau înlocuirea amenzii cu avertisment.
Potrivit art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de dosar_ din data de 25.09.2014, petentul D. A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.09.2014 emis de intimatul I. Județean de Poliție Suceava, solicitând anularea procesului verbal contestat, constatând că fapta pentru care a fost sancționat nu există și să se dispună exonerarea sa de la plata amenzii. În subsidiar, a solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 06.09.2014, împreună cu M. S., conducea turma de capre din direcția M. spre Suceava urmărită îndeaproape de aceștia; în momentul în care a fost necesar să traverseze . măsurilor necesare ca, pe timpul deplasării pe drum, caprele să nu împiedice circulația celorlalți participanți la trafic, dar o capră a sărit exact în fața unei mașini – autoturismul_, conducătorul acesteia neputând-o evita. A precizat că reacția caprei a fost imprevizibilă, fiindu-i imposibil să o salveze de impactul cu mașina. A mai arătat că, fapta pentru care a fost sancționat nu a fost săvârșită cu vinovăție; în intenția sa de traversare, păzind oile, nu putea anticipa reacția acelei capre de a sări în fața mașinii, astfel fiind înlăturat caracterul contravențional al faptei.
De asemenea, a precizat că procesul verbal nu a fost încheiat la fața locului în data de 06.09.2014, ci a fost încheiat din biroul agentului constatator, 4 zile mai târziu, în data de 10.09.2014, acesta nefiind prezent la momentul producerii incidentului, nu a văzut cum s-a petrecut incidentul, neputând afirma că petentul nu ar fi supravegheat caprele. Petentul a mai arătat că nici martorul asistent care a semnat procesul verbal contestat nu a fost prezent la fața locului în momentul producerii evenimentului.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus, în copie, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.09.2014 și dovada comunicării acestuia.
Cererea a fost legal timbrată (fila 6).
La solicitarea instanței de complinire a lipsurilor cererii de chemare în judecată, la data de 03.10.2014, petentul a depus o adresă, însoțită, în copie de înscrisuri (filele 11-13).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare și a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat (filele 18-33). Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de către petent și menținerea procesului verbal de contravenție și implicit sancțiunile aplicate.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că D. A., la data de 10.09.2014, ora 0800, în calitate de conducător al unei turme de capre și oi, nu a luat măsurile necesare pentru a nu împiedica circulația pe drumul public, în timp ce traversa cu turma . a dus la lovirea unei capre de autoturismul_ condus de Borosan G..
La data de 07.11.2014, petentul a depus răspunsul formulat la întâmpinare (filele 38-39).
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și, pentru petent, proba testimonială, în cauză fiind audiat martorul C. S. (fila 50).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.09.2014 întocmit de către intimatul I. Județean de Poliție Suceava, petentul D. A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 180 lei, constatându-se că în data de 06.09.2014, ora 0800, . Suceava, în calitate de conducător al unei turme de capre și oi, nu a luat măsurile necesare pentru a nu împiedica circulația pe drumurile publice, în timp ce traversa cu turma . a dus la lovirea unei capre de autoturismul cu numărul de înmatriculare_, faptă prevăzută de dispozițiile art. 163 alin. 3 lit. e) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 1 pct. 11 din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.09.2014 nu a fost semnat de către petent, agentul constatator apelând la un martor asistent.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.09.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului D. A. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Având în vedere susținerile petentului în sensul că agentul constatator nu i-a dat posibilitatea de a formula obiecțiuni, instanța constată că procesul verbal a fost încheiat în lipsa petentului, aspect confirmat de către martorul asistent. Mai mult, instanța subliniază că dreptul la apărare al petentului (exprimat inclusiv prin posibilitatea de a formula obiecțiuni în cadrul procesului-verbal) este pe deplin asigurat prin dreptul acestuia de a formula plângere în fața instanței de judecată și de a propune toate probele pe care le apreciază ca necesare pentru a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal. Prin urmare, dreptul conferit de lege contravenientului de a se adresa instanței de judecată pentru a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție este de natură a înlătura orice vătămare adusă dreptului de apărare al petentului cauzată de neaducerea la cunoștință a posibilității de a formula obiecțiuni cu ocazia întocmirii procesului-verbal. Pe cale de consecință, apărările petentului referitoare la acest aspect sunt înlăturate de către instanță, ca neîntemeiate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 180 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca act administrativ, se impune cu forță superioară.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța constată că în litigiul de față, singurele probe care să poată fi analizate în raport cu procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.09.2014 sunt raportul agentului constatator și declarația martorului C. S..
Din raportul agentului constatator din data de 17.10.2014, instanța reține că la data de 06.09.2014, în jurul orei 0900, la sediul unității s-a prezentat numitul Borosan G. din . a relatat faptul că a fost implicat într-un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, respectiv a lovit o capră care a intrat pe carosabil (fila 27). De asemenea, agentul constatator a menționat că la fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție rutieră care a constatat cele întâmplate.
Din declarația martorului C. S., instanța reține că acesta a trecut . de 100 de capre, iar o capră a rămas în urmă, martorul precizând că nu a văzut că acel animal a rămas în urmă (fila 50).
Susținerea petentului în sensul că este incident un caz fortuit întrucât el nu a putut anticipa reacția caprei urmează a fi înlăturată de către instanță, ca neîntemeiată, întrucât din probele aflate la dosarul cauzei nu rezultă incidența unei astfel de cauze exoneratoare de răspundere. Astfel, instanța amintește dispozițiile art. 1351 alin. 3 din Codul civil, potrivit cărora cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs. Or, instanța apreciază că reacția animalului nu reprezintă un eveniment care nu putea fi prevăzut de către persoana care conduce o turmă, cu atât mai mult cu cât martorul a precizat că nu a văzut că animalul a rămas în urmă.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petentul D. A. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
La individualizarea sancțiunii, instanța va ține cont de atitudinea petentului pe parcursul procesului, acesta prezentându-se la toate termenele de judecată, furnizând toate informațiile necesare în vederea soluționării cauzei și recunoscând parțial săvârșirea contravenției. De asemenea, instanța va lua în calcul și convingerea pe care și-a format-o, în sensul că petentul nu va mai repeta această faptă, chiar și fără aplicarea unei sancțiuni.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul D. A. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava și va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 180 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.09.2014, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul D. A., CNP_, cu domiciliul în mun. Suceava, .. 8, .., ., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava.
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 180 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 10.09.2014, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
Președinte, Grefier,
Timiță O. - E. M. A.
Red.T.O.E
Tehn.M.A
5ex./ 07.04.2015
| ← Restabilirea echilibrului contractual. Sentința nr. 776/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 782/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
