Pretenţii. Sentința nr. 783/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 783/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 783/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 783
Ședința publică din data de 12 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Timiță O. E.
Grefier: M. A.
La ordine, judecarea cauzei civile având ca obiect „pretenții” privind pe reclamanta Asociația de proprietari nr. 33 S. în contradictoriu cu pârâtul M. S. – prin primar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic O. L., pentru reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar, pentru chematul în garanție L. W., împuternicirea avocațială emisă d-lui avocat Sofroni Sebastien.
Instanța acordă cuvântul reprezentantului reclamantei cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție a numitului L. W., formulată de pârât.
Consilier juridic O. L., pentru reclamantă, arată că lasă la aprecierea instanței admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție.
Instanța, potrivit art. 72 din Codul de procedură civilă, apreciază admisibilă în principiu cererea de chemare în garanție a numitului L. W., având în vedere înscrisurile depuse de către pârâtul M. S..
Instanța reține că la un termen anterior a fost încuviințată proba cu expertiza contabilă.
Consilier juridic O. L. arată că nu este necesară administrarea probei cu expertiza, având în vedere că Asociația de Proprietari este o asociație non-profit, neavând fonduri pentru a achita această expertiză, fondurile existente fiind necesare achitării furnizorilor. Precizează că nu a achitat onorariul provizoriu.
Instanța constată că la termenul de judecată din data de 12.06.2014 s-a pus în vedere reclamantei să depună la dosar dovada achitării onorariului, și că la acest termen de judecată, respectiv 12.02.2015, reclamanta, prin apărător, a arătat că nu a înțeles să achite acest onorariu din lipsa resurselor financiare. Prin urmare, instanța constată o imposibilitate a administrării acestei probe.
Constatând cercetarea judecătorească finalizată potrivit art. 392 din Codul de procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța trece la dezbaterea fondului cauzei și acordă cuvântul în dezbateri cu privire la fondul cauzei, excepția prescripției și cu privire la cererea de chemare în garanție.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției prescripției ca fiind nefondată. După cum se poate observa și în centralizatorul de la pagina 4, pârâtul a mai făcut plăți sporadice. În același timp, tot din același centralizator se poate observa că beneficiază de o subvenție de la stat, subvenție care înlătură prescripția. Subvențiile pot fi cumulate și să fie considerate ca plăți care înlătură cursul prescripției.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii formulate; să se observe că deși pârâtul în întâmpinare a arătat că nu a beneficiat de acele servicii aferente sumelor de bani percepute de reclamantă, el nelocuind și nefolosind acest imobil, conform Codului civil, chiar dacă nu a beneficiat, în calitate de proprietar, a închiriat și are obligația de plată a debitului. De asemenea, ținând cont de normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, prin care și pârâtul și chematul în garanție aveau posibilitatea de a contesta listele de plată, aceștia necontestând în nicio lună aceste liste de plată care au fost afișate în mod public și au fost însușite prin necontestare; solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să fie obligat pârâtul la plata sumelor precizate în acțiune.
Potrivit art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.01.2014 sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 33 S. a solicitat obligarea pârâtului M. S., prin primar, la plata sumei de 24.460,71 lei, pentru perioada 01.06.2011 – 30.09.2013, din care suma de_,06 lei, reprezintă cheltuieli comune, și suma de_,65 lei, reprezintă penalități de întârziere aferente cheltuielilor comune pentru aceeași perioadă, precum și la plata penalităților de întârziere aferente debitului, calculate până la achitarea efectivă a debitului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza contractelor de furnizare și prestări servicii încheiate între ., ., ceilalți furnizori și Asociația de Proprietari nr. 33 S., a livrat pârâtei apă curentă, apă caldă, agent termic, servicii canal, gaz metan, energie electrică pentru spațiile comune. De asemenea, reclamanta a precizat că, deși pârâta nu a reclamant disfuncționalități în prestarea serviciilor și nici nu a contestat sumele de plată afișate lunar în listele de plată, acesta nu a achitat decât sporadic parte din sumele datorate, așa cum rezultă din centralizatorul anexat la rubrica „plată”, plăți care înlătură prescripția.
A mai arătat că nu au fost calculate penalități mai mari decât valoarea debitului, suma aferentă penalităților fiind mai mare decât debitul principal, deoarece așa cum se poate observa și din centralizatorul anexat, pârâtul a refuzat să achite penalitățile, plățile efectuate fiind înregistrate la rubrica cheltuieli de întreținere, acest fapt ducând la un total mai mare a sumei aferente penalităților decât cea aferentă debitului principal.
Reclamanta a mai arătata că, prin fapta pârâtei, constând în neplata cheltuielilor comune, a fost determinată imposibilitatea achitării plății către furnizori, ajungându-se la sistarea apei calde de către . a energiei electrice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din Regulamentul Cadru al Asociației de P. din Legea locuinței nr. 114/1996, art. 25 din H.G. nr. 400/2003 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, art. 1073, 1081, 1084 din Codul civil, art. 274 – 275 din codul de procedură civilă și Legea nr. 230/2007.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisuri (filele 4-111).
În conformitate cu prevederile art. 29 lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 și ale art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, acțiunea formulată de către asociația de proprietari prin care se urmărește recuperarea cotelor de contribuție la cheltuielile asociației este scutită de taxa judiciară de timbru.
La solicitarea instanței de complinire a lipsurilor cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus, la data de 20.02.2014, o adresă însoțită de o . înscrisuri (filele 116-317).
Pârâtul, legal citat, și-a delegat un reprezentat în instanță și a formulat întâmpinare (filele 322). Prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. De asemenea, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că, prin cererea de chemare în judecată se solicită obligarea sa la plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere, aferente folosirii apartamentului nr. 83 din municipiul S. ., . către chiriașul Lagowski Wladislaw. Având în vedere înscrisurile ce au fost atașate cererii de chemare în judecată, respectiv listele de plată, pârâtul a apreciat că este dată excepția prescripției dreptului la acțiune, listele de plată confirmând existența unui debit, respectiv penalități anterioare lunii iunie 2011, respectiv din anul 2008.
A mai arătat că în listele de plată aferente lunii iunie 2011 la poziția nr. 83 apare un sold restant de 4817,38 lei debit și penalități în sumă de_,12 lei pentru care a apreciat că a intervenit prescripția extinctivă întrucât acțiunea este supusă termenului general de prescripție de trei ani. De asemenea, pârâtul a arătat că penalitățile de întârziere sunt mai mari decât cuantumul debitului principal ceea ce contravine dispozițiilor art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007.
Pe fondul cauzei, pârâtul a precizat că, prin contract, nu și-a asumat nicio obligație de a plăti alături de chiriaș cheltuielile comune și nu poate fi obligat la plata acestora.
În temeiul prevederilor art. 411 din Codul de procedură civilă, părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică în specialitatea contabilitate. La termenul de judecată din data de 12.02.2015, instanța a constatat imposibilitatea administrării probei cu expertiza.
La data de 13.11.2014, pârâtul a depus la dosar o cerere de chemare în garanție a numitului L. Wladislaw (filele 341-342), solicitând obligarea acestuia la plata sumei de bani reprezentând cheltuielile comune și întreținere și a penalităților de întârziere.
În dovedirea cererii de chemare în garanție, pârâtul a depus înscrisuri, în copie (filele 343 – 346).
La termenul de judecată din data de 12.02.2015, instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție a numitului L. Wladislaw.
În temeiul art. 248 din Codul de procedură civilă, instanța va soluționa, cu prioritate față de fondul cauzei, excepția prescripției dreptului material invocată de către pârât prin întâmpinare, întrucât în caz de admitere a acestei excepții, cercetarea în fond a pricinii ar fi de prisos în parte.
Potrivit art. 2500 alin. 1 din Codul civil, dreptul material la acțiune se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 2517 din Codul civil, termenul prescripției este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen. De asemenea, art. 2526 din Codul civil stabilește, în cazul prestațiilor succesive, că prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prescripție devine exigibilă.
Conform art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
În prezenta cauză, instanța reține că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului M. S., prin primar, la plata sumei de_,06 lei, reprezentând cheltuieli comune pentru perioada 01.06.2011 – 30.09.2013, și la plata sumei de_,65 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente cheltuielilor comune pentru aceeași perioadă. De asemenea, instanța reține că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 08.01.2014.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, precum și în raport de situația de fapt astfel cum a fost reținută, instanța apreciază că în cauză nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune. Astfel, atât timp cât reclamanta a solicitat plata cheltuielilor comune și a penalităților de întârziere începând cu 01.06.2011, instanța este obligată să verifice cuantumul cheltuielilor comune și a penalităților de întârziere pentru perioada indicată de către reclamantă, o eventuală includere de către reclamantă în cuantumul sumei solicitate a unui debit restant anterior lunii iunie 2011, fiind o chestiune ce privește fondul pretenției.
Prin urmare, instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârât prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâtul M. S., prin primar, deține apartamentul nr. 83 situat în municipiul S., ., ., arondat Asociației de P. nr. 33 S., beneficiind de serviciile prestate de furnizorii de utilități.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Conform dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, precum și ale art. 32 din H.G. nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, potrivit listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 și a art. 25 alin. 1 din H.G. nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, instanța reține că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Instanța reține faptul că pârâtul nu a contestat, în condițiile art. 12 pct. A lit. d) din HG nr. 1588/2007, calculul cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere în termenul legal de 10 zile de la afișarea listelor de plată, însușindu-și astfel obligația de a plăti sumele înscrise în listele afișate.
Din coroborarea listelor de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite și afișate lunar de către reclamantă pentru perioada 01.06._13, reiese că suma datorată de către pârât este în cuantum de 7038,5 lei (filele 4 și 21-111).
Sub aspect probatoriu, instanța reține că reclamanta este obligată să facă dovada creanței sale, iar apoi odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum însă, în cauză, pârâtul nu a făcut nici o dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către acesta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, aferente perioadei 01.06._13, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 25 din H.G. nr. 1588/2007, în măsura în care proprietarii de apartamente nu plătesc cotele de întreținere care le revin potrivit listelor de plată, asociația poate aplica penalități de întârziere, dar numai în condițiile în care există o hotărâre a adunării generale a asociației în acest sens.
Mai mult, pentru a fi valabile, hotărârile adunării generale trebuie să respecte condițiile de cvorum și majoritate legale, conform art. 14 din H.G. nr. 1588/2007. De asemenea, art. 49 din Legea nr. 230/2007 prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În prezenta cauză, instanța reține că prin hotărârile adunării generale a proprietarilor din cadrul Asociației de P. nr. 33 S. s-a statuat ca procentul penalităților percepute în caz de întârziere să fie până la 0,2 % pe zi de întârziere (filele 5-17).
Instanța constată, de asemenea, că penalitățile de întârziere au fost calculate cu respectarea prevederilor art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, în sensul că nu depășesc procentul maxim admis de lege de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, iar suma penalităților nu depășește debitul la care s-au aplicat.
Cu privire la cuantumul penalităților, din analiza centralizatorului depus la fila 4 din dosar, instanța reține că, pentru perioada 01.06._13, acesta este de 3940,99 lei.
În consecință, față de cele reținute de mai sus și în temeiul art. 46 și art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, instanța urmează să admită în parte acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 33 S. în contradictoriu cu pârâtul M. S., prin primar, și să îl oblige pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 7038,5 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada 01.06._13, precum și a sumei de 3940,99 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant, pentru aceeași perioadă, precum și la plata în continuare a penalităților de întârziere aferente debitului calculate până la plata efectivă, cu respectarea dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 230/2007. pe cale de consecință, instanța va respinge restul pretențiilor solicitate de către reclamantă, ca neîntemeiate.
Pârâtul M. S. - prin primar a formulat o cerere de chemare în garanție a numitului Lagowski Wladislaw arătând, în esență, că sarcina de a achita cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere aferente revenea chematului în garanție, deoarece imobilul pentru care trebuiau achitate utilitățile era închiriat, potrivit contractului de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință nr. 1526 din data de 02.11.2004 (filele 341-346).
Potrivit art. 72 din Codul de procedură civilă, partea interesată poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau în despăgubire, iar potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
În prezenta cauză, instanța constată că, într-adevăr, între pârâtul M. S., prin primar, și chematul în garanție Lagowski Wladislaw a intervenit contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință nr. 1526 din data de 02.11.2004. Însă, instanța reține, pe de o parte, că respectiva convenție a fost încheiată pe o perioadă de 1 an, cu începe de la data de 08.04.2004 până la data de 08.04.2005, iar pe de altă parte, că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuieli de întreținere și a penalităților de întârziere pentru perioada iunie 2011 – septembrie 2013.
Or, atâta timp cât pârâtul nu a făcut dovada că între părți a intervenit un nou contract de închiriere, că a operat tacita relocațiune sau că persoana chemată în garanție a folosit respectivul imobil fără nici un titlu, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul M. S., prin primar, în contradictoriu cu numitul Lagowski Wladislaw.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârât prin întâmpinare.
Admite în parte acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 33 S., cu sediul în mun. S., ., ., .. S., formulată în contradictoriu cu pârâtul M. S., prin primar, cu sediul în .. 5A, jud. S..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7038,5 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada 01.06._13, precum și a sumei de 3940,99 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant, pentru aceeași perioadă, precum și la plata în continuare a penalităților de întârziere aferente debitului calculate până la plata efectivă, cu respectarea dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 230/2007.
Respinge restul pretențiilor solicitate de către reclamantă, ca neîntemeiate.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul M. S., prin primar, în contradictoriu cu numitul Lagowski Wladislaw, cu domiciliul în mun. S., ., ., ..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
Președinte, Grefier,
Timiță O. - E. M. A.
Red. T.O.E./Tehn. M.A.
5ex./ 15.04.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 782/2015. Judecătoria SUCEAVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 872/2015.... → |
|---|
