Uzucapiune. Sentința nr. 3294/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3294/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 3294/2015
Dosar nr._ - uzucapiune -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3294
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Timiță O. E.
Grefier: M. A.
La ordine se află judecarea acțiunii civile având ca obiect uzucapiune formulată de reclamantul I. Ș. în contradictoriu cu pârâtul B. V..
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 21.05.2015, 28.05.2015, 04.06.2015 și mai apoi pentru astăzi, 11.06.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 28.10.2014, sub numărul de dosar_, reclamantul I. Ș., în contradictoriu cu pârâtul B. V., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că a dobândit împreună cu soția sa - defuncta I. V., decedată la 17.03.2012 – dreptul de proprietate prin uzucapiune extratabulară, asupra suprafeței de 257 mp teren situat în Suceava, .. 7 (fosta H., C. și C. nr. 6), identică cu . aparținând de CF nr. 1106 a Municipiului Suceava și asupra unui corp de locuit și anexe gospodărești nr. 1365 existente pe teren, parțial îmbunătățite în timpul căsătoriei, stăpânind aceste bunuri peste 20 de ani de la moartea proprietarului tabular, bunuri situate în Suceava, .. 7 (fosta H., C. și C. nr. 6). A mai solicitat să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate pe numele reclamantului și a defunctei sale soții I. V. cu privire la casa nr. 4 din . și a suprafeței de 257 mp teren identic cu . aparținând de CF nr. 1106 a Municipiului Suceava, teren situat pe .. 7 din municipiul Suceava.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilele în litigiu, respectiv suprafața de 257 mp identică cu . de CF nr. 1106 Municipiul Suceava cu casa nr. 1365 și anexele gospodărești situate pe . în municipiul Suceava, .. 7 (fosta H., C. și C. nr. 6) și au fost dobândite în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1074/460 din data de 08.08.1958 al fostului notariat Principal Raional de Stat Regiunea Suceava de numitul B. P., soțul reclamantului, care s-a intabulat cu aceste bunuri conform extrasului de carte funciară. A precizat că anexele de pe acest teren au fost refăcute în 1973 conform autorizației nr. 73 din data de 13.04.1973 de reclamant și defuncta sa soție.
Reclamantul a precizat că proprietarul tabular B. P., imediat după cumpărare, respectiv la data de 21.11.1958, a formulat o cerere cu nr._ la fostul Sfat Popular al orașului Suceava, cerând ca aceste imobile, situate în . C. nr. 6, în prezent .. 7, să fie trecute în rolul soției sale I. Vergenica – fiica proprietarului tabular – cerere aprobată, așa cum rezultă din adresa nr._ din data de 12.12.1958. A mai precizat că la data de 04.07.1986 a decedat proprietarul tabular B. P., reclamantul și soția sa I. Vergenica (născută B.) fiica proprietarului tabular, continuând să stăpânească bunurile imobile (teren și casă) identificate în petitul acțiunii, în mod public, netulburat și sub nume de proprietar, împreună, până la decesul acesteia la data de17.03.2012 și, în continuare, reclamantul singur și în prezent.
Reclamantul a arătat că, având în vedere că proprietarul tabular B. P. a decedat la data de 04.07.1984, în anul 2004 anterior decesului soției reclamantului s-au împlinit cei 20 de ani de la moartea proprietarului tabular necesari pentru a uzucapa. De asemenea, a precizat că, la decesul soției sale a dorit să lămurească moștenirea, ocazie cu care, deși s-au știut dintotdeauna proprietarii acestor bunuri, a constatat că la cartea funciară apare proprietar B. P..
A mai susținut reclamantul că, a mers la un notar și, deși în certificatul de moștenitor nr. 11/1987 și nr. 1669/1988 eliberat după proprietarul tabular B. P. și după soția acestuia B. M., decedată la 28.05.1988, nu era trecut acest bun, întrucât așa cum a arătat, terenul și casa din Suceava au fost în posesia soției sale și a sa încă din 1958, iar pârâtul era renunțător după proprietarul tabular, s-au făcut două certificate de moștenitor suplimentare, în care s-au trecut aceste bunuri, iar pârâtul deși renunțător, apare ca moștenitor acceptant, notarul spunându-i că acesta este singura modalitate de a se intabula, lucru nereal întrucât oricum pârâtul se consideră proprietar, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, art. 56 și 58 din Legea nr. 7/1996.
În dovedire, reclamantul a depus, în copie, înscrisuri (filele 10-27).
Cererea a fost legal timbrată (fila 33).
Pârâtul a depus, la data de 18.12.2014, întâmpinare (filele 38 – 40) prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, a precizat că nu are calitate procesuală pasivă.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat defuncta I. Vergenica i-a fost soră, iar proprietarul tabular, B. P., a fost tatăl acestora. A mai arătat că, după cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 136/1988 după B. Măriora s-a dezbătut succesiunea, pârâtul împărțind moștenirea în cote de ½ cu sora sa I. Vergenica, însă acest certificat de moștenitor nu este titlu de proprietate. A susținut pârâtul că, reclamantul, împreună cu copiii acestuia, trebuie să dezbată succesiunea după soția sa și apoi să solicite ieșirea din indiviziune în contradictoriu cu acesta.
Pârâtul a menționat că succesorii sunt presupuși a stăpâni bunul moștenit unii pentru alții, motiv pentru care posesia lor nu este aptă pentru a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. A mai precizat că, în mod excepțional și obligat să dovedească împotriva prezumției de coproprietate, atunci când unul dintre moștenitori stăpânește cu titlu de proprietate un bun succesoral, în condițiile unei posesii utile, el poate dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra acelui bun, numai dacă posesiunea a durat cel puțin 30 de ani.
Pârâtul a arătat că, în principiu și în jurisprudența recentă, uzucapiunea nu curge între coindivizarii a căror stare de indiviziune este rezultată dintr-o moștenire, prezumându-se că posesia exercitată de oricare dintre ei este în interesul și în numele tuturor; simpla împrejurare a plății taxelor locale de către un moștenitor, nu-l îndreptățește pe reclamant să pretindă că a uzucapat. Cu privire la anexa edificată de către reclamant în anul 1973, în timpul căsătoriei, după cum rezultă din autorizația de construcție depusă la dosar, aceasta poate să solicite un drept de creanță în cadrul unui proces de partaj; cererea de înscriere în rolul fiscal formulată de către B. P. în anul 1958 nu reprezintă un act de donație sau de înzestrare pentru sora sa.
A mai precizat că, din adeverința nr._/2013 emisă de Primăria Suceava rezultă că impozitul pe imobil a fost plătit de numita I. Vergenia începând cu data de 01.01.1991; astfel, termenul de 20 de ani nu poate fi considerat că a început că curgă de la moartea proprietarului tabular câtă vreme din conținutul certificatelor de moștenitor nr. 111/1987 și 1169/1988 rezultă că există moștenitori acceptanți, nu a fost efectuat partajul și nici ieșirea din indiviziune după moștenitoarea proprietarului tabular B. M..
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 40 și art. 205 din Codul de procedură civilă.
Reclamantul a depus, la data de 05.01.2015, răspunsul formulat la întâmpinare (filele 44-47), prin care a arătat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului cu privire la acțiunea sa nu este dată.
Instanța, în temeiul prevederilor art. 258 din Codul de procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială. În cauză au fost audiați martorii T. N. și T. I. (filele 65 și 66).
La data de 02.04.2015, pârâtul a depus un memoriu însoțit de o . înscrisuri (filele 62-64).
La data de 08.05.2015, OCPI Suceava a depus la dosar o adresă însoțită de relațiile solicitate de către instanță (filele 70-77).
La termenul de judecată din data de 14.05.2015, instanța a procedat la luarea interogatoriului civil pârâtului B. V. (fila 78).
Analizând materialul probator administrat în cauză prin prisma excepției lipsei calității procesuale pasive, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Codul de procedură civilă, prin calitate procesuală se înțelege identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Instanța reține că reclamantul, fiind cel care declanșează acțiunea civilă, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În prezenta cauză, instanța constată că reclamantul I. Ș., în contradictoriu cu pârâtul B. V., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că a dobândit împreună cu soția sa - defuncta I. V. – dreptul de proprietate prin uzucapiune extratabulară, asupra suprafeței de 257 mp teren situat în Suceava, .. 7 (fosta H., C. și C. nr. 6), identică cu . aparținând de CF nr. 1106 a municipiului Suceava și asupra unui corp de locuit și anexe gospodărești nr. 1365 existente pe teren (filele 3-7).
Instanța reține că recunoașterea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unui imobil nu poate fi opusă decât proprietarului bunului sau moștenitorilor acestuia pentru că, fiind un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a unui alt drept real, uzucapiune reprezintă, în același timp, o sancțiune civilă împotriva vechiului proprietar sau a moștenitorilor acestuia care, dând dovadă de lipsă de diligență, au lăsat o perioadă îndelungată de timp bunul în mâna altor persoane. Prin urmare, prin hotărârea judecătorească se constată pierderea dreptului de proprietate de către vechiul proprietar și dobândirea lui de către posesor, astfel că ea nu poate fi pronunțată decât în contradictoriu cu cel care justifică în mod legal și fără putință de tăgadă calitatea de titular al bunului și care, prin lipsa de diligență, a permis posesorului să stăpânească imobilul în tot timpul stabilit de lege.
În prezenta cauză, instanța constată că prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1074/460 din data de 08.08.1958 de către Notariatul Principal Raional de Stat – Regiunea Suceava, numitul B. P. a dobândit, în timpul căsătoriei cu numita B. M., suprafața de 257 mp teren de construcție pe care era construită o casă, imobil situat în orașul Suceava, . C., nr. 6, înscriindu-și dreptul de proprietate în cartea funciară nr. 1106 (filele 13-17).
De asemenea, instanța reține, potrivit certificatului de moștenitor nr. 11 din data de 07.01.1987 eliberat de Notariatul de Stat Județean Suceava, că numitul B. P. a decedat la data de 04.07.1986, acceptând moștenirea rămasă după defunct numita B. M., în calitate de soție supraviețuitoare, pârâtul B. V. și soția reclamantului – I. V., în calitate de descendenți de gradul I, renunțând la moștenire (fila 79). Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1669 din data de 27.10.1988 eliberat de Notariatul de Stat Județean Suceava, numita B. M. a decedat la data de 28.05.1988, moștenitori acceptanți fiind pârâtul B. V., în calitate de fiu (cotă ½) și soția reclamantului I. V., în calitate de fiică (cotă ½) – (fila 80).
Față de cele expuse mai sus, instanța va respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârât prin întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză cu privire la fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1074/460 din data de 08.08.1958 de către Notariatul Principal Raional de Stat – Regiunea Suceava, numitul B. P. a dobândit, în timpul căsătoriei cu numita B. M., suprafața de 257 mp teren de construcție pe care era construită o casă, imobil situat în orașul Suceava, . C., nr. 6, identic cu ./3 din cartea funciară nr. 1086 a comunei cadastrale Suceava (constând în .. 420/2 cu casa nr. 961 – distrusă și .. 420/3 cu casa de zid nr. 1365) – (fila 13).
Prin încheierea nr. 669 din data de 12.08.1958 pronunțată de Tribunalul Popular Raional Suceava – Secția Cărților Funciare, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate cu privire la imobilul ce a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1074/460 din data de 08.08.1958 în cartea funciară nr. 1106, proprietar tabular fiind numitul B. P. (filele 14-17).
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 11 din data de 07.01.1987 eliberat de Notariatul de Stat Județean Suceava, numitul B. P. a decedat la data de 04.07.1986, acceptând moștenirea rămasă după defuncta B. M., în calitate de soție supraviețuitoare, pârâtul B. V. și soția reclamantului – I. V., în calitate de descendenți de gradul I, renunțând la moștenire (fila 79).
Instanța reține că prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 135 din data de 23.07.2012 emis de către Biroul Notarilor Publici Asociați M. A. și Ș. A., în masa succesorală rămasă în urma decesului defunctului B. P. a fost inclusă și cota de ½ din dreptul de proprietate asupra suprafeței de 257 mp teren curți construcții împreună cu cota de ½ din dreptul de proprietate asupra casei de locuit situată în intravilanul municipiului Suceava, .. 7 (fostă . C. nr. 6) înscrisă în cartea funciară nr. 1106 a localității cadastrale Suceava, cu numărul cadastral 420/3, dobândite conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1074/460 din data de 08.08.1958 (fila 26).
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1669 din data de 27.10.1988 eliberat de Notariatul de Stat Județean Suceava, numita B. M. a decedat la data de 28.05.1988, moștenitori acceptanți fiind pârâtul B. V., în calitate de fiu (cotă ½) și soția reclamantului I. V., în calitate de fiică (cotă ½) – (fila 80).
Instanța reține că prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 136 din data de 23.07.2012 emis de către Biroul Notarilor Publici Asociați M. A. și Ș. A., în masa succesorală rămasă în urma decesului defunctei B. M. a fost inclusă și suprafața de 257 mp teren curți construcții împreună cu imobilul casă de locuit situată în intravilanul municipiului Suceava, .. 7 (fostă . C. nr. 6) înscrisă în cartea funciară nr. 1106 a localității cadastrale Suceava, cu numărul cadastral 420/3, dobândite conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1074/460 din data de 08.08.1958 (fila 27).
Față de cele expuse mai sus, instanța constată că soția reclamantului - I. V. a dobândit prin moștenire cota de ½ din dreptul de proprietate asupra suprafeței de 257 mp teren curți construcții și cota de ½ din dreptul de proprietate asupra casei de locuit situată în intravilanul municipiului Suceava, .. 7 (fostă . C. nr. 6) înscrise în cartea funciară nr. 1106 a localității cadastrale Suceava, cu numărul cadastral 420/3.
Prin urmare, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către reclamant împreună cu soția sa - I. V. se poate analiza doar cu privire la cota de ½ din imobilele ce au format obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1074/460 din data de 08.08.1958, și care, în urma deschiderii moștenirilor defuncților B. P. și B. M., au revenit pârâtului B. V..
Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat a se stabili un drept de proprietate în favoarea reclamantului și a soției acestuia, dobândit prin uzucapiune, cu privire la un imobil (casă și teren) aflat într-o zonă geografică supusă regimului cărților funciare, instanța consideră că, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Decretului - Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, acțiunea reclamantului urmând a fi soluționată prin raportare la aceste dispoziții legale.
Rezultă că în privința imobilelor înscrise în cartea funciară, precum în prezentul caz, nu sunt aplicabile regulile din Codul civil de la 1864 referitoare la uzucapiune, întrucât în sistemul de carte funciară, aceasta are un caracter excepțional, ca mod de dobândire a drepturilor reale imobiliare, neputându-se accepta extinderea aplicării acestei instituții juridice și la alte situații, pentru a o transforma într-un mod obișnuit de dobândire a drepturilor reale imobiliare, astfel cum este considerată reglementarea din Codul civil de la 1864.
În aceste condiții, dat fiind că prezumtiva posesie a reclamantului și a soției acestuia a început după data de 12.07.1947 (moment în care a avut loc transformarea cărților funciare provizorii în cărți de publicitate funciară conform Decretului - Lege nr. 115/1938), instanța va ține seama de prevederile art. 28 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, conform cărora cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
Instanța consideră necesar a preciza că posesia exercitată sub imperiul Decretului-Lege nr. 115/1938 poate produce exclusiv efectele recunoscute la data începerii sale, indiferent de momentul împlinirii termenului, întrucât persoanele care tind să uzucapeze își supun acțiunile reglementărilor în vigoare la acel moment, neputând să prevadă eventualele modificări legislative ce vor surveni până la împlinirea termenului de prescripție achizitivă.
Din conținutul dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, instanța reține că, pentru ca uzucapiunea extratabulară să își producă efectele, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: proprietarul întabulat în cartea funciară să fi decedat; moștenitorii, statul sau o altă persoană, să nu-și fi înscris dreptul de proprietate în cartea funciară; posesia să fie utilă și să dureze 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară.
În prezenta cauză, instanța constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 28 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Astfel, instanța constată, pe de o parte, că prin încheierea nr. 669 din data de 12.08.1958 pronunțată de Tribunalul Popular Raional Suceava – Secția Cărților Funciare, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate cu privire la imobilul ce a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1074/460 din data de 08.08.1958 în cartea funciară nr. 1106, proprietar tabular fiind numitul B. P. (filele 14-17), iar pe de altă parte că numitul B. P. a decedat la data de 04.07.1986 (fila 79). De asemenea, instanța constată că moștenitoarea defunctului B. P., respectiv numita B. M. (soția supraviețuitoare) nu și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară (fila 16).
În ceea ce privește condiția ca posesia să fie utilă și să dureze 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, instanța reține că persoana care invocă în favoarea sa uzucapiunea, își fondează pretențiile pe faptul posesiei și va trebui să probeze că a exercitat o adevărată posesie ad usucapionem.
O atare posesie trebuie să existe în mod efectiv și să fie utilă, adică lipsită de vicii, pe tot timpul curgerii termenului prevăzut de lege, iar adevăratul proprietar să nu fi ridicat nicio pretenție sau împotrivire posesiunii exercitate de posesor, pe tot acest interval de timp. Cu alte cuvinte, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietar și neechivocă.
Din declarațiile martorilor ascultați la termenul de judecată din data de 02.04.2015, instanța reține că reclamantul, împreună cu soția acestuia, a exercitat o posesie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar asupra imobilului în litigiu după decesul proprietarului înscris în cartea funciară.
Astfel, instanța reține că martorul T. N. a precizat că în cei 40 ani în care a efectuat vizite la familia I. a constatat că numai aceștia locuiesc în acea casă, considerând că aceștia sunt proprietari. De asemenea, martorul a precizat că nu îl cunoaște pe pârât (fila 65).
În același sens este și declarația martorei T. I., aceasta precizând că în anul 1957 a locuit o perioadă la soții I., că din acel moment și până în prezent acea casă a fost locuită numai de familia I., că toată lumea știa că terenul și casa aparțin familiei I. (fila 66). Martora a precizat că locuința a fost îngrijită de reclamant și de soția acestuia, pe pârât văzându-l la înmormântarea soției reclamantului. De asemenea, martora a precizat că în anul 1957, casa era mică, ulterior reclamantul a mai construit o cameră și o bucătărie, a izolat casa, a reparat acoperișul și a ridicat niște acareturi.
Instanța reține că stăpânirea de către unul dintre moștenitori a bunului succesoral poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, în situația în care a intervenit o manifestare exterioară din partea acestuia, care să demonstreze că a înțeles să transforme posesia din una comună în una exclusivă. Viciul echivocității poate fi astfel înlăturat prin acte din care să rezulte intenția fermă a unuia dintre coindivizari de a se comporta ca proprietar exclusiv. Or, în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamantul a făcut dovada exercitării unei posesii exclusive în persoana sa și a soției sale, în termenul de uzucapiune prevăzut de dispozițiile art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Mai mult, instanța apreciază că, încă de la momentul în care au intrat în posesia imobilului în litigiu, reclamantul și soția acestuia au exercitat o posesie animus domini. În acest sens, instanța reține declarația martorei T. I. potrivit căreia, din discuțiile purtate în familie, a aflat că locuința este un dar de nuntă de la B. P. pentru soția reclamantului (fila 66).
Instanța constată că afirmația martorei se coroborează cu înscrisurile depuse la filele 23-24 din dosar, din care rezultă că în data de 21.11.1958, numitul B. P. a formulat o cerere către Sfatul Popular al Orașului Suceava, solicitând ca imobilul situat în . C. nr. 6 să fie trecut în rolul fiscal al numitei I. V., cerere ce a fost admisă, acest aspect fiindu-i comunicat numitei I. V. în data de 12.12.1958.
Instanța reține și răspunsurile la interogatoriu date de către pârâtul B. V. la termenul de judecată din data de 14.05.2015, în sensul că imobilul în litigiu a fost folosit o jumătate de an de către defunctul B. P., din 1986 și până în prezent locuind în el numai familia I. (fila 78). Susținerea pârâtului în sensul că le-a permis să locuiască acolo celor doi, între părți având loc discuții pe această temă urmează a fi înlăturată de către instanță, întrucât materialul probator administrat în cauză nu confirmă această apărare.
Prin urmare, instanța constată că, deși cota de ½ din imobilul în litigiu a fost dobândită de către pârâtul B. V. prin moștenire, devenind astfel coproprietar al imobilului, acesta nu a folosit niciun moment imobilul în indiviziune după decesul proprietarului înscris în cartea funciară, prin lipsa de diligență permițând reclamantului și soției acestuia să stăpânească imobilul în tot timpul stabilit de lege. În aceste condiții, instanța apreciază că posesia nu mai are caracter echivoc, ci aceasta a fost intervertită în una univocă.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, precum și în raport de situația de fapt reținut, instanța va admite în parte capătul de cerere având ca obiect „uzucapiune” formulat de reclamantul I. Ș.în contradictoriu cu pârâtul B. V. și va constata că reclamantul a dobândit împreună cu soția sa I. Vergenica (decedată la data de 17.03.2012), prin efectul uzucapiunii extratabulare (20 ani), cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 257 mp, situat în municipiul Suceava, .. 7 (fosta . C. nr. 6) identic cu . din CF nr. 1106 a Municipiului Suceava, și asupra imobilului casa și anexe existente pe acest teren având nr. 1365, identic cu . – C1 din CF nr. 1106 a Municipiului Suceava (proprietar tabular B. P.). Instanța va respinge restul pretențiilor formulate de către reclamant cu privire la capătul de cerere având ca obiect „uzucapiune”, ca neîntemeiate.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind întabularea dreptului de proprietate, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părților interesate, cu excepția cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu; cerereade înscriere se va transmite la biroul teritorial în circumscripția căruia este situat imobilul. Cererea de înscriere în cartea funciară va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere, în cazul hotărârii judecătorești, urmând a se prezenta o copie legalizată, cu mențiunea că este definitivă și irevocabilă.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 5 din Legea nr. 7/1996, instanța judecătorească va transmite, în termen de 3 zile, hotărârea rămasă definitivă și irevocabilă, constitutivă sau declarativă asupra unui drept real imobiliar, la biroul teritorial în a cărui rază de activitate se află imobilul, astfel încât comunicarea hotărârii decurge de drept după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii conform dispozițiilor menționate, fără ca această comunicare să aibă ca efect înscrierea din oficiu.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, având în vedere că reclamantul trebuie să respecte procedura instituită de Legea nr. 7/1996 privind înscrierea în cartea funciară, instanța va respinge cererea acestuia privind întabularea dreptului de proprietate, ca inadmisibilă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, ca o sancțiune a culpei procesuale a acesteia.
Instanța va face aplicarea principiului disponibilității în procesul civil și va lua act că reclamantul, prin apărător, a precizat la termenul de judecată din 14.05.2015 că nu solicită cheltuieli de judecată.
Având în vedere soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârât, precum și soluția dată fondului cauzei, instanța va respinge cererea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârât prin întâmpinare.
Admite în parte capătul de cerere având ca obiect „uzucapiune” formulat de reclamantul I. Ș., CNP_, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Ostaficiuc A., cu sediul în mun. Suceava, .. 29, ., ., în contradictoriu cu pârâtul B. V., CNP_, cu domiciliul în mun. Fălticeni, ., jud. Suceava.
Constată că reclamantul a dobândit împreună cu soția sa I. Vergenica (decedată la data de 17.03.2012), prin efectul uzucapiunii extratabulare (20 ani), cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 257 mp, situat în municipiul Suceava, .. 7 (fosta . C. nr. 6) identic cu . din CF nr. 1106 a Municipiului Suceava, și asupra imobilului casa și anexe existente pe acest teren având nr. 1365, identic cu . – C1 din CF nr. 1106 a Municipiului Suceava (proprietar tabular B. P.).
Respinge restul pretențiilor formulate de către reclamant cu privire la capătul de cerere având ca obiect „uzucapiune”, ca neîntemeiate.
Respinge cererea reclamantului privind întabularea dreptului de proprietate, ca inadmisibilă.
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
Președinte,Grefier,
Timiță O. - E. M. A.
Red: TOE/ Tehnored: M.A
4ex/ 21.12.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6041/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3318/2015. Judecătoria... → |
|---|
