Pensie întreţinere. Sentința nr. 5362/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5362/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 5362/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5362
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. U.
Grefier L. E. L.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul T. E. în contradictoriu cu pârâta L. L. A., având ca obiect pensie de înreținere-stabilire pensie de întreținere.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.06.2015 sub nr._, reclamantul T. E., a solicitat în contradictoriu cu pârâta L. L. A., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună stabilirea în sarcina sa cu titlu de obligație de întreținere datorată minorei L. A.-M., potrivit art. 529 alin.2 Cod Civil, de la data depunerii prezentei cereri și până la împlinirea vârstei de 18 ani.
În motivare reclamantul a arătat că, pe fondul relației de concubinaj care a existat între el și pârâta, la data de 25.06.2002 s-a născut minora L. A.-M., conform certificatului de rastere . nr._. A precizat că minora L. A.-M. are stabilit domiciliul la parata, autoritatea părintească fiind exercitată în comun de către ambii părinți. Întrucât de la nașterea minorei și până în prezent a contribuit permanent la întreținerea acesteia, și față de împrejurarea că datorează pensie de întreținere și minorului T. E.-Junior, născut la data de 4 iunie 2005, conform certificatului de naștere . nr._, solicită a stabili în sarcina sa cuantumul obligației pe care îl va datora minorei L. A.-M..
Reclamantul a învederat faptul că, în prezent, neexistând o înțelegere între părți cu privire la cuantumul pensiei de întreținere datorată de către el minorei L. A.-M., apreciază astfel că, în virtutea principiului interesului superior al copilului, se impune a se pronunța o hotărâre în acest sens.
Astfel, obligația de întreținerea aparține în solidar părinților (art. 499 alin. 1 Cod Civil).
Potrivit art. 529 alin.1 Cod Civil.,.- „întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o mutre și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar în cazul în care întreținerea este datorată de părinte, conform dispozițiilor art. 529 alin. 2 Cod Civil.: „ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. "
Raportat la starea de fapt, respectiv a împrejurării că datorează întreținere pentru doi copii minori, a solicitat să se dea eficiență dispozițiilor art. 529 alin.2 Cod civil.
Drepturile celor doi minori au corespondent în îndatorirea părinților de a se îngriji de sănătatea și dezvoltarea fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea I profesională a lor (art. 487 N.C.C.), astfel că solicită stabilirea unei pensii de întreținere în vederea realizării acestor drepturi.
Codul civil stabilește în mod clar atât condițiile, cât și modalitatea în care se acordă pensie de întreținere, luându-se în calcul atât posibilitățile materiale ale părintelui care nu locuiește cu minorul, dar și nevoile materiale ale minorului rămas în grija celuilalt părinte.
Așadar, în lipsa unei înțelegeri între părți, cuantumul pensiei de întreținere este stabilit de către instanță și are în vedere faptul că articolul 533 din Cod Civil, menționează explicit că părintele care nu are în întreținere minorul va contribui la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului.
În drept, și-a fundamentat susținerile pe dispozițiile cuprinse în textele legale invocate în cuprinsul prezentei cereri.
În temeiul art. 411 N.C.P.C. a solicitat judecarea cauzei și în ipoteza lipsei sale de la dezbateri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că, nu se opune la admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul T. E., cu următoarele precizări:
Într-adevăr, din relațiile pe care le-am avut cu reclamantul a rezultat minora L. A.-M., ns. la 25.06.2002, a cărei paternitate a fost recunoscută de către reclamant în cursul anului 2011.
Contrar susținerilor făcute prin cererea de chemare în judecată, de la nașterea minorei și până în prezent, reclamantul nu a contribuit la întreținerea acesteia, profitând și de împrejurarea că, până în prezent, nu am formulat o cerere de chemare în judecată în acest sens.
Conform art. 513 și urm. Cod civil, reclamantul are obligația de a presta întreținere față de minora L. A.-M., iar potrivit art. 529 alin. 2 cod civil cuantumul acesteia se stabilește la 1 /3 din venitul lunar net realizat de către debitorul întreținerii.
De asemenea a mai arătat că, atât din conținutul cererii de chemare în judecată, cât și din copia certificatului de naștere . nr._, rezultă că reclamantul mai are în întreținere un copil minor, respectiv pe T. E., ns. la 4.06.2005, condiții în celor doi copii le revine 1/3 din venitul lunar al reclamantului
In ceea ce privește veniturile realizate de către reclamant, acesta a
anexat cererii de chemare în judecată un cupon de pensie din care rezultă că
realizează lunar, cu titlul de pensie, suma netă de 545 lei.
Prin acest înscris reclamantul dorește să creeze o stare de fapt aparentă neconformă cu realitatea, deoarece acesta are și alte surse de venituri, mai consistente, venituri pe care le realizează prin activitatea de cămătărie și sumele încasate cu titlul de chirie de imobilele pe care le deține.
Este adevărat că pentru a-și ascunde veniturile reale reclamantul și-a înstrăinat majoritatea proprietăților imobiliare prin acte de donație dar, în fiecare act de donație în parte și-a constituit dreptul de uzufruct viager, drept în virtutea căruia, în realitate reclamantul administrează aceste imobile, închiriindu-le și culegând astfel fructele civile realizate în acest mod.
Acest fapt rezultă și din dosarul nr._/320/2013, ce s-a aflat pe rolul
Judecătoriei Târgu M., dosar în care s-a stabilit pensia de întreținere în
rea minorului T. E. și în care reclamantul a declarat că realizează
din închirierea unor imobile lunar, peste 1.000 lei, omițând la acea vreme să
aducă la cunoștința instanței că mai are obligația de întreținere și față de fiica sa, ns. la 25.06.2002.
Datorită acestui fapt, în probațiune a încuviințarea interogatoriului reclamantului. De asemenea a solicitat să se ceară Direcției ale a Finanțelor Publice M. - Administrației Financiare Locale Târgu veniturile impozabile realizate de către reclamant în perioada anilor 2013-2015.
Totodată, la stabilirea pensiei de întreținere, a solicitat a se avea în vedere nevoile actuale ale minorei L. A.-M., în vârstă de 13 A mai precizat că în data de 29 mai 2015 s-a căsătorit cu numitul N. N., astfel că în prezent poartă numele soțului său și și-a stabilit domiciliul conjugal în Cefa, nr. 517/A, jud. Bihor.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a învederat, cu privire la cuantumul veniturilor sale nete.
Ca un prim aspect, arăt faptul că, prin întâmpinarea formulată, pârâta nu a ținut cont de argumentele expuse pe larg prin cererea de chemare în judecată privitoare la aspectele esențiale privind starea de fapt.
In primul rând, contrar susținerilor pârâtei, deși domiciliul minorei L. A.-M., născută la data de 25.06.2002, a fost stabilit la mama sa, autoritatea părintească a fost exercitată în comun, iar subsemnatul am contribuit permanent la întreținerea fiicei mele minore.
Consideră că acest fapt poate să fie foarte bine ilustrat prin însuși obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv stabilirea în sarcina sa a obligației de întreținere datorată minorei L. A.-M.. Prin aceasta se poate observa buna-credință a sa și dorința de a-și îndeplini în continuare obligațiile față de fiica sa.
Pe de altă parte, așa cum a arătat și în cuprinsul cererii de chemare în judecată, și cum a fost acceptat și de către pârâtă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare cuprinse în Codul Civil, datorează minorei L. A. M. întreținere în cuantum de 1/3 din venitul lunar net realizat, potrivit cu nevoile celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Potrivit copiei conforme care atestă veniturile sale, anexă la cererea de chemare în judecată, realizează venituri nete totale lunare în cuantum de 545 lei, cu titlu de pensie.
Dincolo de orice justificare, pârâta face afirmații conform cărora ar
înregistra și „alte venituri, mult mai consistente, realizate din activitatea de cămătărie și sumele încasate cu titlul de chirie pentru imobilele pe care le deține."
Rațiunea acestei afirmații nu are nici un fundament, motiv pentru care a solicitat respingerea acestei afirmație nedovedită.
De asemenea, a mai arătat faptul că nu figurează la Direcția Generală a Finanțelor Publice M. - Administrația Financiară Locală Târgu-M. cu venituri impozabile, altele decât cele realizate în considerentele pensiei în cuantum net de 545 lei.
Raportat la starea de fapt, respectiv a împrejurării că datorează pensie de întreținere pentru doi copii minori, iar veniturile nete realizate lunar sunt în cuantum total de 545 lei, solicită să dea eficiență prevederilor art. 529 Codul Civil.
În concluzie, apreciază că se impune stabilirea în sarcina sa a sumei cu titlu de obligație de întreținere datorată minorei L. A.-M. în cuantum de 1/3 din veniturile net înregistrate lunar cu titlu permanent, de la data depunerii cererii de chemare în judecată și până la împlinirea vârstei de 18 ani, dar nu mai târziu de 26 de ani, în situația continuării studiilor.
În probațiune s-au depus la dosarul cauzei: copii certificate de naștere (f.3,-6), cupon de pensie (f.7,52,53), chitanțe (f.13,54), procură specială (f.18), copie CI (f.22,26), copie certificat de căsătorie (f.23), plic (f.24), adrese (f.25,47,48,49), plic (f.27), confirmare de primire (f.50), factură (f.55).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit certificatului de naștere . nr._ (f.3) eliberat de Municipiul Tg M., reclamantul este tatăl minorei L. A.-M., născută la data de 25.06.2002.
În același timp din certificatul de naștere . nr._ (fila 5) eliberat de Municipiul Tg M. reclamantul este tatăl minorului T. E.-Junior, născut la data de 04.06.2005.
Cu privire la starea de fapt, instanța reține faptul că minora s-a născut din relația de concubinaj a părților, care în prezent nu mai conviețuiesc.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind stabilirea în sarcina acestuia a cuantumului obligației de întreținere, se reține că potrivit dispozițiilor art. 516 alin. (1) din Codul civil, „obligația de întreținere există între (...) rudele în linie dreaptă”, astfel fiind reglementată existența unei obligații de întreținere cu caracter general și reciproc între părinți și descendenții lor.
În continuare, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 499 alin. (1) din Codul civil “tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”, normă care se completează cu dispozițiile art. 524 din Codul civil, potrivit cărora „are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale” și cu dispozițiile art. 525 alin. (1) din Codul civil, potrivit cărora „ minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri”.
Conform art. 529 alin. (1) din Codul civil, „întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti”, astfel încât instanța va lua în considerare vârsta minorei, care reclamă cheltuieli de creștere și de educare semnificative, considerând necesară acordarea unei contribuții în favoarea acesteua, care să-i asigure condiții cât mai favorabile creșterii și dezvoltării, luând în considerare interesul superior al minorei.
În ceea ce privește întinderea obligației de întreținere, instanța reține faptul că potrivit dispozițiilor art. 529 alin. (2) din Codul civil, „când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii”.
Astfel, potrivit textelor de lege mai sus citate, văzând și vârsta minorei și necesitățile acesteia legate de asigurarea celor necesare traiului, instanța consideră necesară acordarea unei contribuții în favoarea ei, care să-i asigure condiții cât mai favorabile finalizării cu succes a eforturilor legate de creșterea și dezvoltarea sănătoasă a minorei.
Totodată la stabilirea cuantumului întreținerii instanța va avea în vedere împrejurarea că reclamantul are 2 copii.
În ceea ce privește mijloacele debitorului, instanța va lua în considerare faptul că din cuprinsul adresei depuse de către ANAF la dosarul cauzei reiese că reclamantul figurează în evidențe cu venituri realizate din cedarea folosinței bunurilor cu un venit brut de 0 lei, reclamantul primind o pensie în cuantum de 545 de lei astfel cum reiese din cupoanele de pensie depuse la dosarul cauzei (filele 52-53).
În consecință, instanța va stabili dreptul minorului L. A.-M. la acordarea pensiei de întreținere din partea reclamantului, în cuantum de 1/6 parte din venitul net.
La stabilirea datei de la care urmează a fi obligat pârâtul la a presta întreținere, se au în vedere dispozițiile art. 532 alin. (1) din Codul civil, potrivit cărora pensia de întreținere se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată, apreciind că pârâtul nu a făcut dovada că anterior acestui moment și-a executat de bună voie obligația de întreținere.
Cu privire la întinderea în timp a obligației de întreținere, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 499 alin 1 Cod civil, aceasta subzistă pe toată perioada minorității, respectiv până la împlinirea vârstei de 18 ani, vârstă până la care minorul este prezumat legal că se află în nevoie.
Acordarea pensiei de întreținere după atingerea majoratului, se face în condițiile art. 499 alin 3 Cod civil, la cererea copilului major, dacă acesta se află în continuarea studiilor.
Această condiție a continuării studiilor, trebuie îndeplinită la data introducerii cererii de chemare în judecată, nefiind suficientă premisa îndeplinirii ei în viitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE :
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul T. E., cu domiciliul în loc. Târgu-M., ., nr. 12, ., CNP ,_ în contradictoriu cu pârâta L. L. A., cu domiciliul în loc. Cefa, nr. 517 A jud. Bihor.
Stabilește dreptul minorului L. A.-M. la acordarea pensiei de întreținere din partea reclamantului, în cuantum de 1/6 parte din venitul net, începând de la data introducerii acțiunii (19.06.2015) până la împlinirea vârstei de 18 ani sau până la alte dispoziții legale.
Respinge în rest celelalte pretenții.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Târgu M.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2015.
P., | GREFIER, |
G. C. U. | L. E. L. |
Red. UGC/dact UGC
4 EX/17.12.2015.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5676/2015. Judecătoria... | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 3659/2015.... → |
|---|
