Plângere contravenţională. Hotărâre din 23-12-2015, Judecătoria TÂRGU MUREŞ

Comentarii

0

Hotărâre pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 6048/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TÂRGU M.

CIVIL

Hotărârea civilă nr. 6048

Ședința publică de la 23 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. F.

Grefier M. P.

Pe rol judecarea soluționarea plângerii formulate de petenta M. P. CARM SRL, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 7 SIBIU, având ca obiect plângere contravențională PV / DGAF /_ /07.08.2015

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 09.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi - care face parte integrantă din prezenta, când instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 23.12. 2015

JUDECĂTORIA

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.08.2015 sub nr._, petenta . SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata Directia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună: admiterea plângerii, anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor, exonerarea de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar, înlocuirea amenzilor contravenționale cu „avertisment”, în cazul respingerii cererii principale si a celei subsidiare, a solicitat repunerea în termenul de 48 de ore, calculat de la data aducerii la cunostinta a procesului-verbal de constatare si sancționare a contraventilor, cu obligarea intimetei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare, petentul a arătat că, in data de 07.08.2015 a fost sanctionat cu amenzile contraventionale in cuantum de 3000 lei si de 1500 lei pentru faptul ca in data de 07.08.2015 in urma controlului efectuat de inspectorii antifrauda, la punctul de lucru al societati situat in Targu M., Piața C. Voda nr. 89, jud. M., aceștia au constatat ca bonurile fiscale emise de casa de marcat nu conțin toate datele minime obligatorii in sensul ca nu au inscrisa cantitatea aferenta bunurilor livrate direct către populație fiind incalcate astfel prevederile art. 4 al 1 din OUG 28/1999 rep.; totodata s-a constatat ca nu au fost respectate reglementariile emise de MFP cu privire la întocmirea si utilizarea documentelor financiar-contabile in sensul ca marfa aprovizionata in data de 07.08.2015 conform avizelor nr. 4346, 4347,4348 din data de 07.08.2015 nu avea intocmita recepția mărfii desi aceasta a fost expusa la vanzare, fiind incalcate astfel prevederile art. 6 alin 1 din Legea 82/1991 rep. coroborate cu OMFP nr. 3512/2008. Inspectorii antifrauda au considerat ca aceste doua fapte constituie contravetiile prevăzute de art. 10 alin 1 lit. f din OUG 28/1999 rep. si art. 41 pct. 2 lit. c din Legea 82/1991 rep. si au sanctionat subscrisa societate cu amenda in cuantum de 3000 lei conform art. 11 alin 1 lit. a din OUG 28/1999 rep. si cu amenda in cuantum de 1500 lei conform art. 42 alin 1 din Legea 82/1991 rep.

Arată petenta că nu se face vinovata de savarsirea faptelor retinute in sarcina sa.

In ceea ce privește prima contravenție retinuta in sarcina sa, fapul ca bonurile fiscale nu au inscrisa cantitatea aferenta bunurilor livrate direct către populație fiind incalcate astfel prevederile art. 4 al 1 din OUG 28/1999 rep., a solicitat sa se constate faptul ca acesta nu corespunde adevarului. Bonurile fiscale in discuție conțin denumirea produsului, cantitatea si prețul asa cum prevede art. 4 al 1 din OUG 28/1999. Mențiunea care lipseste de pe bonurile fiscale in discuție este gramajul din fiecare produs, fiind trecut doar prețul final raportat la acest gramaj. Acest aspect se datoreaza faptului ca respectivul punct de lucru este dotat cu o casa de marcat electrica mai rudimentara neprevăzută cu scanner iar vanzatoarele sunt nevoite sa introducă manual fiecare informație pe bonul fiscal. Datorita faptului ca acest punct de lucru este amplasat . totodata calitatea deosebita a produselor fabricate comercializate de societate, punctul de lucru se bucura de o clientela foarte numeroasa, functionad cu trei vanzatoare pe o singura tura, insa in permanenta, in jurul orelor prânzului, cumpărătorii stau la rand pentru a le cumpără produsele. Lipsa gramajului de pe anumite bonuri se datoreaza faptului ca vanzatoarele sunt supraglomerate cu vanzarea, receptionarea mărfii, întocmirea documentelor aferente acesteia, iar in incercarea acestora de a servii prompt fiecare client, e posibil sa fi omis pe cate va bonuri sa treaca si gramajul aferent. In schimb, prețul inscris pe bon este calculat conform prețului afișat in dreptul fiecărui produs din magazin, astfel incat clientul stie exact care este prețul pe kg de produs. De asemenea la punctul de lucru soldul este tinut valoric, pe gramaj nu pe unitate si faptul ca gestiunea se face in baza valorii bonurilor fiscale. Societate nu a cauzat nici o vatamare vreunui subiect de drept si nu a pus in pericol ordinea sociala. Fapta considerata de inspectorii antifrauda contravenție pe de o parte nu a fost savarsita cu vinovăție, iar pe de alta parte, nu a fost pusa in pericol in nici un fel ordinea sociala si pe cale de consecința, nefiind vinovăție, nu exista contravenție.

De asemenea inspectorii antifrauda au procedat la efectuarea monetarului reprezentând monetarul provenit din vanzarile către populație existent in sertarul AMEF iar dupa compararea sumelor incasate, consemnate in monetarul întocmit de doamna M. K., in calitate de lucrator comercial cu datele înscrise in raportul intermediar X emis prin intermediul AMEF, nu au fost constatate diferente semnificative. Societatea a desfasurat întotdeauna activitatea in concordanta cu legile in vigoare, si-a îndeplinit întotdeauna obligațiile financiare datorate statului si in fiecare punct de lucru lucratorii comerciali au eliberat bonuri fiscale pentru fiecare produs vândut.

In ceea ce privește a doua fapta considerata contravenție de către inspectorii antifrauda, respectiv faptul ca nu au fost respectate reglementarile emise de MFP cu privire la întocmirea si utilizarea documentelor financiar-contabile in sensul ca marfa aprovizionata in data de 07.08.2015 conform avizelor nr. 4346, 4347,4348 din data de 07.08.2015 nu avea întocmită recepția mărfii desi aceasta a fost expusa la vanzare, aceste constatați nu corespund realitatii. Societatea a întocmit notele de recepție a mărfii aprovizionata in data de 07.08.2015 conform avizelor nr. 4346, 4347,4348 din data de 07.08.2015, copii dupa aceste note de recepție fiind atașate prezentei plângeri. . de recepție nu au putut fi prezentate inspectorilor antifrauda cu ocazia controlului efectuat in data de 07.08.2015 la ora 13.00 întrucât in dimineața acelei zile, dupa ce au fost tocmite aceste note de recepție șoferul care a livrat mărfurile a luat din greșeala ambele exemplare ale acestor documente, Desi administratorul societatii prezent la punctul de lucru supus controlului a explicat situatia inspectorilor antifrauda, solicitandu-le un ragaz de 10 minute pentru a-i cere șoferului sa vina sa aduca acele note de recepție, inspectorii antifrauda nu au dorit acest lucru si nici nu l-au mentionat in procesul verbal întocmit.

Societatea are ca domeniu de activitate fabricarea si comercializarea produselor din came si are numeroase puncte de lucru unde se comercializeaza exclusiv produsele fabricate de societate.

Articolul 41 pct. 2 lit. c) din Legea 82/1991 prevede urmatoarele „Constituie -contraventie urmatoarele fapte:

„ 2. nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de institutiile cu atributii de reglementare in domeniul contabilitatii prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la:

c) întocmirea si utilizarea documentelor justificative si contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea in contabilitate a acestora in perioada la care se refera, pastrarea si arhivarea acestora, precum si reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;”.

Societate si-a îndeplinit aceste obligații legale, dovada fiind notele de recepție a mărfii aprovizionata in data de 07.08.2015 conform avizelor nr. 4346, 4347,4348 din data de 07.08.2015, copii dupa aceste note de recepție fiind atașate prezentei plângeri.

Procesul verbal de contravenție este nul cel puțin relativ, intrucat incalca prev. art. 16 din OG nr. 2/2001, in sensul ca nu sunt aratate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube cauzate.

Potrivit art. 1 din OG 2/2001, constituie contravenție fapta savarsita cu vinovăție, stabilita si sanctionata prin lege, iar din punct de vedere social, aceasta este o fapta prin care se cauzeaza o vatamare unui subiect de drept sau se pune in pericol ordinea sociala si din acest punct de vedere, asa zisele fapte, pe de o parte nu a fost savarsita cu vinovăție, iar pe de alta parte, nu a fost pusa in pericol in nici-un fel in pericol ordinea sociala.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, la individualizarea sancțiunii contravenționale trebuie luat in considerare scopul urmărit de făptuitor, iar in cauza de fata contravenienta nu a avut nici un scop si chiar daca s-ar putea intelege si presupune ca petenta contravenienta a savarsit fapta din culpa, sancțiunea trebuia aplicata spre minimul prevăzut de lege si nu spre maxim, apreciind ca procesul verbal in acest sens, este vădit netemeinic si in consecința nelegal.

Un alt motiv de nelegalitate al procesului verbal este si faptul ca, desi controlul a fost efectuat in prezenta administratorului societatii, procesul verbal a fost intocmit ulterior, in lipsa unui martor si ulterior completării lui a fost adus spre semnare reprezentantului societatii, chestiuni practicate de către agenții constatatori in astfel de situatii, aceștia abuzand prin aplicarea de sancțiuni contravenționale.

Prin prezenta plângere contravenționala solicita instantei să rețină în cauză o lipsă de pericol social concret al faptei contravenționale, relevat de aspectele analizate mai sus, intenția și pericolul social al contravenientei fiind mult scăzute, raportat la cele mai sus analizate. Iar, in subsidiar in condițiile in care instanța consideră că faptele societatii petente constituie contravenții, aceasta încălcând obligațiile legale ce-i reveneau, solicita ca modul de săvârșire al contravențiilor să se reflecte într-o măsură contravențională corect individualizată din punct de vedere legal. Astfel, având în vedere considerațiile de mai sus, precum și criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, urmarea de mică gravitate relevă un grad de pericol social redus al faptei contravenționale, solicita instantei sa aprecieze că scopul sancțiunii contravenționale în prezenta cauză poate fi atins prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001.

Starea de fapt releva un grad de pericol social redus al contravenției săvârșite, căruia trebuie să-i corespundă în plan sancționator o măsură echivalentă, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, lipsa producerii unor urmări, scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 teza I din O.G. nr. 2/ 2001.F. de aceste împrejurări, apreciem ca fapta are o gravitate redusa si ca se impune înlocuirea sanctiuniilor aplicate cu sancțiunea avertismentului, aceasta sancțiune răspunzând cerințelor de proportionalitate prevăzute de art. 5 alin.5 si art. 23 alin. 3 din O.G. 2/2001. Aceasta sancțiune este mai potrivita realizarii scopului general al aplicarii unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atentia contravenientei asupra faptei savârsite si de a o determina sa adopte pe viitor un comportament adecvat.

In drept, s-au invocat dispozițiile art. 31-36 din O.G. 2/2001.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Ca si aspect prealabil, s-a învederat ca solicitarea reclamantei de anulare a Procesului - verbal nr,_/07.08.2015 este neîntemeiata,

În urma controlului operativ si inopinat efectuat prin sondaj în ziua de 07.08.2015, la punctul de lucru al societății M. P. CARM S.R.L., unde societatea desfășoară activități de comerț cu amănuntul al produselor din carne, societatea a fost sancționată pentru săvârșirea unor fapte contravenționale care încalcă prevederile OUG nr. 28/1999 șl ale Legii nr. 82/1991.

Bonurile fiscale emise de AMEF instalat si fiscalizat la adresa punctului de lucru, nu conțin toate datele specifice ale bonului fiscal prevăzute la art. 4 afin. 1 din OUG nr. 28/1999.

Invoca cu titlu de exemplu bonurile fiscale cu nr. 246/20.06.2015 si nr. 127/20.08.2015 care conțin denumirile "carnați B.” si “carnati Muntenia", acestea neavand insa trecuta cantitatea.

Potrivit art. 4 alin. 1 din OUG nr. 28/1999, bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul de identificare fiscală ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.

Cantitatea este una dintre elementele obligatorii pe care trebuie sa le cuprindă un bon fiscal.

In lipsa mențiunii acestui element pe bonurile fiscale emise in activitatea sa de către societatea reclamanta, aceasta a savarsit fapta contravenționala prevăzută de art. 10 lit. f din OUG nr. 28/1999: “emiterea bonului fiscal conținând date eronate, altele decât cele prevăzute la lit. c)} sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1) sau alin. (2), după caz“.

In aceste condiții, a apreciat ca in mod corect . SRL a fost sanctionata cu amenda contravenționala in cuantum de 3000 lei potrivit art. 11 alin. 1 lit. a din același act normativ.

În ceea ce privește nerespectarea prevederilor art. 4 afin, (1) din OUG nr. 28/1999, cu modificările și completările ulterioare, solicită a se observa ca petenta recunoaște în cuprinsul plângerii contravenționale că, pe de o parte, "mențiunea care lipsește de pe bonurile fiscale în discuție este gramajul din fiecare produs, fiind trecut doar prețul final raportat la acest gramaj" iar pe de altă parte, că este posibil să fi omis pe câteva bonuri fiscale să treacă și gramajul aferent.

A apreciat ca susținerile reclamantei potrivita carora au fost incalcate dispozițiile legale intrucat vanzatoarele sunt aglomerate nu sunt de natura sa înlăture caracterul contravențional al faptei savarsite.

Totodata, la data efectuării controlului, inspectorii antifraudă au constatat că operatorul economic nu a respectat reglementările emise de MFP cu privire la intocmirea si utilizarea documentelor financiar - contabile, in sensul ca pentru marfa aprovizionata in data de 07.08.2015 conform avizelor nr. 4346, 4347, 4348 din data de 07.08.2015 nu au fost întocmite note de recepție, deși aceasta a fost expusa la vanzare.

A fost încalcat astfel art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 "Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ, faptă care constituie contravenție conform art. 41 pct. 2 lit. c) "întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse ”, coroborat cu prevederile OMFP nr. 3512/2008.

De altfel, petenta recunoaște în plângerea depusă la Judecătoria Targu M. că aceste note de intrare recepție nu au putut fi prezentate inspectorilor antifraudă cu ocazia controlului efectuat in data de 07.08.2015.

Împrejurarea evidențiata de petenta potrivit careia șoferul care a livrat mărfurile a plecat din greșeala cu ambele exemplare ale acestor documente, este lipsita de temei legal.

În consecința, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1500 lei conform art. 42 alin.1 din același act normativ.

Critica reclamantei cu privire la incalcarea de către procesul-verbal contestat a dispozițiilor art. l6 din OG nr. 2/2001 in sensul ca nu sunt aratate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube cauzate, sunt lipsite de raționament juridic.

Potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal", ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei șl locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute da actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Astfel, atata timp cat in cuprinsul acestui articol sunt prevăzute in mod expres elementele pe care trebuie sa ie cuprindă un proces-verbal de contravenție, susținerile reclamantei mai sus mentionate nu fac decât sa adauge la lege.

De asemenea a învederat ca procesul-verbal nr._/07.08.2015 cuprinde toate elementele prevăzute de art. 16, faptele fiind descrise in mod detailat, corect si sunt de natura sa ofere toate amanuntele necesare pentru aprecierea gravitatii faptei.

Nici raportările petentei la dispozițiile art. 1 din OG nr. 2/2001 nu sunt de natura sa conducă, in opinia sa, la admiterea plângerii contravenționale.

Susținerile reclamantei potrivit carora faptele nu au fost savarsite cu vinovăție si nici nu a fost pusa in pericol ordinea sociala nu sunt relevante.

Faptele au fost savarsite prin inacțiune, respectiv bonurile fiscale emise de casa de marcat instalata la punctul de lucru nu cuprind toate elementele prevăzute de art. 4 din OUG nr. 26/1999 si respectiv nu au fost întocmite pentru marfa note de intrare-receptie, asa cum dispune Legea contabilității nr. 82/1991, astfel ca simpla culpa este suficienta pentru existenta acesteia, iar forma de vinovăție nu influenteaza gradul de pericol social al faptei» caia vreme urmarea faptei este aceeași, respectiv o stare de pericol.

Ordinea sociala a fost incalcata, in sensul in care nementionarea bunurilor livrate pe bonurile fiscale, împiedică organele de control a determina dacă pentru bunurile livrate au existat documente de proveniență, sau dacă s-au emis bonuri fiscale pentru toate bunurile vândute și implicit dacă au fost înregistrate toate veniturile aferente bunurilor vândute.

Totodata, nu exista motiv de nelegalitate imprejurarea ca ulterior efectuării procesului - verbal in prezenta administratorului societatii, acesta a fost întocmit in afara sediului societatii, atata timp cat reprezentantul legal al petentei a luat la cunostinta de încheierea procesului-verbal prin semnarea acestuia.

Simpla invocare de către petenta a cuprinsului dispozițiilor art. 5 alin. 5 sau a art. 21 alin. 3 din OO nr. 2/2001 nu echivaleaza cu motivarea acestui capat de cerere.

Societatea reclamanta nu a aratat care sunt particularitatile care permit in cazul sau individualizarea sancțiunii, respectiv împrejurările in care a fost savarsita fapta, modul si mijloacele de savarsire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsa si circumstanțele personale ale societatii.

Prin obligarea comercianților ca bonul fiscal sa cuprindă in mod obligatoriu anumite elemente, legiuitorul a avut ca intenție prevenirea unor fapte de evaziune fiscala.

De asemenea a mai aratat ca urmarea produsa prin emiterea bonurilor fiscale ce cuprind înregistrate denumiri generice de mărfuri, este aceea ca împiedică efectuarea controlului de specialitate de către organele de control fiscal.

Adăugă ca in efectuarea controlului de specialitate, organele fiscale compară stocul faptic al mărfurilor dintr-o gestiune cu stocul scriptic înregistrat în contabilitate. Pentru determinarea stocului scriptic, se iau în considerare aprovizionările de mărfuri scriptice și livrările de mărfuri scriptice care se realizează fie prin facturi, fie prin bonuri fiscale.

Emiterea bonului fiscal cu denumirea generică împiedică astfel organul fiscal să determine ce bunuri au fost livrate dintr-o gestiune pentru a determina plusurile de marfă sau lipsurile de marfă dintr-o gestiune.

În situația în care se constată marfă în plus față de stocul scriptic, probează făptui că în gestiune a Intrat marfă fără documente de proveniență. în cazul în care stocul faptic este mai mic decât stocul scriptic, probează faptul că au ieșit mărfuri din gestiune pentru care nu s-au emis documente fiscale (bonuri fiscale, facturi).

Consideră că fapta prezintă un pericol cu grad social crescut fiind la limita dintre contravenție și infracțiunea de evaziune fiscală.

De asemenea, consideră că legiuitorul a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite când a stabilit limitele minime și maxime ale faptei.

Considera ca in cazul OG nr, 28/1999, stabilirea unul minim special . duce la concluzia ca fapta este considerata de legiuitor ca prezentând o gravitate ridicata.

Obligația agentului economic de a emite bonuri fiscale având înscris denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat este o reglementare veche; aceasta există încă din anul 1999, odată cu . OUG 28/1999.

Ca argument in aplicarea de către institutie in mod legal a sancțiunii amenzii in cuantum de 3.000 lei, a învederat ca sancțiunea juridica constituie un mijloc de prevenție a savarsirii unor fapte in contradicție cu obligațiile ce deriva din actele normative si ordinea publica.

De asemenea, se impune a fi avut în vedere că în cauză, respectarea dispozițiilor impuse de OG nr. 28/1999 se poate realiza doar prin menținerea sancțiunilor pecuniare aplicate.

In aceste condiții, a apreciat ca solicitarea petentei de a fi inlocuita pedeapsa amenzii cu avertismentul, este neîntemeiata.

Referitor la neintocmirea notelor de intrare-receptie, a menționat ca OMFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile, releva importanta intocmirii acestora pentru activitatea societatilor.

Astfel, notă de recepție șl constatare de diferențe(Cod 14-3-1 A) servește ca:document pentru recepția bunurilor aprovizionate; document justificativ pentru încărcare în gestiune; -document justiticativ de înregistrare în contabilitate;

Această notă se folosește ca document de recepție obligatoriu numai In cazul:bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite;bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare;bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare;bunurilor materiale care prezintă diferențe la recepție;mărfurilor Intrate în gestiunile ia care evidența se ține ta preț de vânzare.

Arată intimata că respectiva notă are un conținut minimal obligatoriu de informații, astfel: denumirea unității; denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului; numărul facturii/avizului de însoțire al mărfii etc., după caz; numărul curent; denumirea bunurilor recepționate; U/M; cantitatea conform documentelor însoțitoare; cantitatea recepționată, prețul unitar de achiziție și valoarea, după caz; numele, prenumele și semnătura membrilor comisiei de recepție, în condițiile în care se face recepția mărfii primite direct de la furnizor sau data primirii în gestiune și semnătura gestionarului în situația în care apar diferențe; prețul de vânzare și valoarea la preț de vânzare, după caz, pentru unitățile cu amănuntul.

În condițiile în care nu se înscriu datele valorice în Nota de recepție, este obligatoriu ca aceste date să se regăsească într-un alt document justificativ care stă ia baza înregistrării în contabilitate a valorii bunurilor.

Considera ca, legiuitorul a avut în vedere gradul de pericol social cand a stabilit limita minima si maxima a amenzii pentru fapta savarsita.

In consecința, sancțiunile stabilite de catre inspectorii antifraudă sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către operatorul economic.

Prin urmare, a apreciat ca nu există vreun temei pentru înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, întrucât dispozițiile art. 42 din Legea nr. 62/1991 au ca scop sancționarea și prevenirea comiterii faptelor de evaziune fiscală, iar faptele reținute în sarcina patentei prezintă un astfel de risc.

In consecință, «înlocuirea amenzii cu avertismentul» poate crea un precedent periculos în sensul încurajării persoanelor prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicata, de a încălca obligațiile prevăzute imperativ în aceasta.

Agenții constatatori au aplicat societatii o amenda in cuantum total de 4.500 lei, ca urmare a constatarii savarsirii unor contravenții pentru care legea reglementează aplicarea unei sancțiuni principale, astfel că amenda este legal stabilită si individualizată în raport de natura faptelor si proporționala cu gradul de pericol social al acestora.

Contrar celor sustinute de petenta, măsura contravenționala este corect individualizata din punct de vedere legal și proporționala cu pericolul social al faptei, avand in vedere ca societatea a mal fost sanctionata contravențional pentru aceleași fante prin Procesul Verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.06.2015.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei de repunere In termenul de 48 de ore calculat de la data aducerii la cunostinta a procesului-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, solicită a se observa ca acest petit al cererii nu este motivat in fapt si in drept.

Art. 194 din Noul Cod procedură civilă prevede In mod expres elementele pe care trebuie sa ie cuprindă cererea de chemare in judecata, lit. d) ai acestui articol, referindu-se la aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiază cererea.

Societatea nu aduce niciun argument in privința motivului pentru care solicita repunerea in termenul de 48 de ore.

Mai mult, cererea este neîntemeiata, întrucât termenul de 48 de ore a fost deja calculat de la data aducerii la cunostinta reprezentantului legal al societatii a procesului-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, respectiv la data de 07.08.2015, prin semnătură administratorului si stampila societatii care figureaza la rubrica "contravenient".

În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecata, în cauza nu sunt îndeplinite conditiile statuate de art. 453 din Cod procedura civila, in sensul in care Agenția Naționala de Administrare Fiscala nu a căzut in pretentii, iar litigiul nu a fost solutionat definitiv.

Mai mult, inspectorii antifrauda au aplicat in mod corect in cauza dispozițiile OUG nr. 28/1999 si ale Legii nr. 82/1991.

Fată de cele mal sus prezentate, a solicitat respingerea plângerii contravenționale.

In drept, s-au invocat art. 205 Cod procedură civilă, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, cu modificările si completările ulterioare, Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata.

În ceea ce privește solicitarea probei testimoniale, a învederat că instituția se opune acestei probe, deoarece potrivit prevederilor art. 315 din Codul de procedură civilă:” Persoanele care nu pot fi ascultate ca martori. {1) Nu pot fi martori: 1.rudele si afinii pana la gradul al treilea inclusiv; 2.sotul, fostul sot, logodnicul ori concubinul; 3, cei aflați în dușmănie sau in legaturi de interese cu vreuna dintre parti”

Or, în cazul de față, a apreciat că declarațiile martorilor (M. K. si Felvinczi Z. L.) propuși de petentă, sunt subiective, având în vedere relațiile pe care aceștia le au cu societatea, respectiv de angajați (lucrator comercial si șofer, asa cum se mentioneaza în plângere).

De asemenea, a aratat ca prin modalitatea de săvârșire a faptelor contravenționale săvârșite, a probelor de la dosarul cauzei, proba testimonială este inadmisibilă, întrucât aceasta nu poate infirma realitatea celor constatate și recunoscute de reclamantă, în condițiile în care legea prevede în mod expres faptul că proba contrară nu se poate face decât prin documente justificative, respectiv cele prevăzute de legislația financiar contabilă.

Contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și argumentele invocate prin întâmpinare și admiterea plângerii, așa cum a fost formulată.

În motivare s-a arătat că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._, din data de 07.08.2015 a fost sanctionata cu amenzile contraventionale in cuantum de 3000 lei si de 1500 lei pentru faptul ca in data de 07.08.2015 in urma controlului efectuat de inspectorii antifrauda la punctul de lucru al societatii, aceștia au constatat ca bonurile fiscale emise de casa de marcat nu conțin toate datele minime obligatorii in sensul ca nu au inscrisa cantitatea aferenta bunurilor livrate direct către populație fiind incalcate astfel prevederile art. 4 al 1 din OUG 28/1999 rep., totodata s-a constatat ca nu au fost respectate reglementarile emise de MFP cu privire la intocmirea si utilizarea documentelor financiar-contabile in sensul ca marfa aprovizionata in data de 07.08.2015 conform avizelor nr. 4346, 4347,4348 din data de

07.08.2015 nu avea întocmită recepția mărfii desi aceasta a fost expusa la vanzare, fiind incalcate astfel prevederile art. 6 alin 1 din Legea 82/1991 rep. coroborate cu OMFP nr. 3512/2008. Inspectorii antifrauda au considerat ca aceste doua fapte constituie contraventiile prevăzute de art. 10 alin 1 lit. f din OUG 28/1999 rep. si art. 41 pct. 2 lit. c din Legea 82/1991 rep. si au sanctionat societatea cu amenda in cuantum de 3000 lei conform art. 11 alin 1 lit. a din OUG 28/1999 rep. si cu amenda in cuantum de 1500 lei conform art. 42 alin 1 din Legea 82/1991 rep.

In realitate, societate nu este vinovata de savarsirea faptelor retinute in sarcina sa. In ceea ce privește prima contravenție retinuta in sarcina sa, faptul ca bonurile fiscale nu au inscrisa cantitatea aferenta bunurilor livrate direct către populație fiind incalcate astfel prevederile art. 4 al 1 din OUG 28/1999 rep. a solicitat să se constate faptul ca acesta nu corespunde adevarului. Bonurile fiscale, in discuție, conțin denumirea produsului, cantitatea si prețul asa cum prevede art. 4 al 1 din OUG 28/1999. Inspectorii ANAF au constatat in mod eronat faptul ca bonurile fiscale emise de casa de marcat nu conțin toate datele minime obligatorii in sensul ca nu au inscrisa cantitatea aferenta bunurilor livrate direct către populație fiind incalcate astfel prevederile art. 4 al 1 din OUG 28/1999 rep. deoarece obligația de a trece unitatea de masura pe bonul fiscal este reglementata de OUG nr. 91/2014 care nu era in vigoare la data efectuării controlului si a savarsirii presupusei contravenții.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin (1) din OUG nr. 28/1999, bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal este documentul care trebuie sa conțină cel puțin elementele prevazute la acest aliniat.

Prin dispozițiile OUG nr. 91/2014 pentru modificarea si completarea OUG nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal, articolul 4 din OUG a fost completata cu prevederile alin (2), potrivit caruia bonul fiscal emis cu aparatul de marcat electronic fiscal echipat cu jurnal electronic, definit la art. 3 alin. (2) trebuie sa conțină in plus, fata de elementele prevăzute la alin (1), unitatea de masura, precum si codul de inregistrare in scopuri de TVA al beneficiarului, la cererea acestuia.

Avand in vedere ca prevederile art. 4 alin (2) sunt aplicabile aparatelor de marcat de generație noua, cu jurnal electronic, pe care societatiile le vor utiliza, incepand cu termenele prevăzute de OUG 28/1999, apreciază ca operatorii economici nu pot fi sancționați pentru neindeplinirea obligației de a inscrie unitatea de masura pe bonul fiscal decât incepand cu data de la care au aceasta obligație, respectiv de a utiliza aparatele de marcat cu jurnal electronic.

Incepand din 2016, casele de marcat dotate cu role jurnal pe suport hârtie vor fi inlocuite, treptat, cu aparate de marcat echipate cu jurnal electronic. Guvernul României a introdus, prin Ordonanța de urgenta nr. 91/2014, obligativitatea utilizării de aparate de marcat cu jurnal electronic de către operatorii economici si eliminarea aparatelor de marcat cu rola jurnal. Toate ordonanțele emise de Executiv trebuie sa fie aprobate de Parlament pentru a putea sa producă efecte in continuare. In acest sens, Camera Deputatilor, in calitate de for decizional, a adoptat in data de 13.10.2015 proiectul de lege pentru aprobarea OUG nr. 91/2014, la aproximativ șapte luni de la trecerea documentului prin Senat Dispozitiile actului normativ stabilesc ca operatorii economici care incaseaza integral sau parțial, cu numerar sau prin utilizarea cârdurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amanuntul, precum si a prestărilor de servicii efectuate direct de către populație sunt obligați sa utilizeze case de marcat electronice fiscale.

Pentru a nu crea disfunctionalitati in activitatea comercianților, trecerea la noile case de marcat se va realiza treptat Guvernul României a hotarat sa existe perioade tranzitorii pentru dotarea operatorilor economici cu case de marcat cu jurnal electronic. Astfel, marii contribuabili vor utiliza noile aparate incepand cu data de 1 octombrie 2016, in timp ce de la 1 ianuarie 2017 aceeași obligație Ie va reveni si contribuabililor mijlocii. In ceea ce-i privește pe contribuabilii mici, aceștia vor fi obligați sa foloseasca aparate de marcat cu jurnal electronic incepand cu data de 1 mai 2017. Conform reglementarilor Guvernului României, noile case de marcat vor trebui conectate la un sistem de supraveghere si monitorizare, pentru transmiterea datelor către Agenția Naționala de Administrare Fiscala (ANAF).

Pe langa introducerea noilor case de marcat, dispozițiile OUG nr. 91/2014 modifica si continutul bonului fiscal, astfel pe bonul fiscal va fi introdus ca element obligatoriu, pentru aparatele cu jurnal electronic, codul de inregistrare in scopuri de TVA al beneficiarului, si unitatea de masura. Inițial, termenele tranzitiei erau 1 aprilie 2016 (contribuabili mari), 1 iulie 2016 (contribuabili mijlocii) si 1 noiembrie 2016 (contribuabili mici), cu interzicerea comercializării caselor de marcat cu rola jurnal de la 1 ianuarie 2016. Totuși, acestea au fost decalate in vara anului 2015.

Societatile care nu vor respecta termenele stabilite de autoritati pentru schimbarea caselor de marcat cu rola jurnal cu cele cu jurnal electronic vor risca sa primeasca o amenda de 9.000 de lei, prevede, in prezent, Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale si acestora li se va suspenda activitatea pana cand se vor conforma obligației si vor plați amenda.

OUG nr. 91/2014 stabileste si alte amenzi contravenționale referitoare la folosirea caselor de marcat, dintre care se amintesc:

• emiterea bonului fiscal fara ca acesta sa conțină unitatea de masura si codul de inregistrare in scopuri de TVA al beneficiarului, in cazul caselor de marcat cu jurnal electronic: amenda de 3.000 de lei;

• nerespectarea obligației de a asigura conectarea la distanta a aparatelor de marcat electronice fiscale, in vederea transmiterii de date fiscale către Fisc: amenda de 9.000 de lei;

• neindeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale: amenda de 12.500 de lei si suspendarea activitatii;

• refuzul de a permite accesul tehnicianului de service in unitate pentru efectuarea verificărilor la solicitarea si in prezenta organelor de control asupra aparatelor de marcat electronice fiscale: amenda de 3.000 de lei;

• refuzul de a reintroduce datele inscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnica pana in momentul ștergerii memoriei operative pentru aparatele de marcat electronice fiscale fara jurnal electronic: amenda de 9.000 de lei. 

Proiectul de Lege privind aprobarea OUG nr. 91/2014 nu se aplica momentan.

Pentru a intra in vigoare, acesta trebuie sa fie promulgat de președintele tarii si publicat in Monitorul Oficial.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea plangerii contravenționala si sa se dispună anularea procesul-verbal de constatare a contravențiilor si exonerarea societatii de la plata amenzii aplicate, iar în subsidiar înlocuirea amenzilor contravenționale cu sancțiunea avertisment.

In drept, s-au invocat dispozițiile art. 201 din Codul de Procedura Civila si pe articolele de lege invocate in prezentul răspuns la intampinare.

A fost administrată proba cu înscrisuri în cadrul acesteia fiind depuse la dosar următoarele înscrisuri: copia procesului verbal nr._ (f.6), copia procesului verbal nr. 4998/07.08.2015 (f.7-11), nota de recepție (f.10-12).

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal . nr._/07.08.2015 ( fila 6) întocmit de agenții constatatori din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, petentul . SRL a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei, cf. art.11, al.1 lit. a din OUG nr. 28/1999, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 10, al.1, lit. f din același act normativ, precum și cu amendă contravențională de 1500 lei, cf. art.42, al.1 din legea nr. 82/1999, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 41, pct.2 lit. c din legea nr. 82/1999.

În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că la data de 07.08.2015, orele 13, în urma unui control efectuat la punctul de lucru al petentei situat in Targu M., Piața C. Voda nr. 89, jud. M., s-a constatat că bonurile fiscale nu conțin toate datele minime obligatorii, în sensul că nu au înscrisă cantitatea aferentă bunurilor livrate direct către populație . Totodată s-a mai constatat că nu au fost respectate reglementările legale referitoare la întocmirea și utilizarea documentelor financiar contabile,, în sensul că marfa aprovizionată în data de 07.08.2015, conform avizelor nr. 4346,4347,4348/07.08.2015, nu aveau întocmită recepția mărfii, deși aceasta a fost expusă la vânzare.

Procesul-verbal a fost semnat de către petent, acesta menționând la rubrica alte mențiuni că în termen de 40 de zile firma a fost controlată de 3 ori și amendată de 2 ori.

Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.

Motivele de nelegalitate invocate de petent, respectiv faptul că nu sunt arătate toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube produse, precum și faptul că procesul verbal de contravenție a fost întocmit ulterior controlului, se încadrează în categoria motivelor de nulitate prevăzute de art. 16, al.1 din OG 2/2001 și care sunt sancționate de lege cu nulitatea reclativă a actului, numai dacă partea a produs dovada vătămării suferite prin necuprinderea, în procesul verbal contestat, a acestor mențiuni.

Ori, cele invocate de petent, ca și motive de anulare a procesului verbal de contravenție, nu pot conduce la anularea acestuia, în condițiile în care petentul nu a indicat și vătămarea reală suferită, prin nearătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube produse . De altfel, se constată de către instanță, din analiza procesului verbal atacat, că au fost arătate de intimată împrejurările producerii faptelor contravenționale, astfel că această critică apare neîntemeiată.

Nici cel de-al doilea motiv de anulare, respectiv faptul că procesul verbal a fost întocmit ulterior controlului efectuat, este neîntemeiat, deoarece nicăieri în lege nu este indicat faptul că procesul verbal de contravenție trebuie întocmit concomitant cu efectuarea controlului.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că procesul verbal atacat constată săvârșirea a două fapte contravenționale.

Cu privire la prima faptă contravențională (bonurile fiscale nu conțin toate datele minime obligatorii, în sensul că nu au înscrisă cantitatea aferentă bunurilor livrate direct către populație), se reține că potrivit art. 10, al.1, lit. f din OUG nr. 28/1999, forma în vigoare la data săvârșirii contravenției,constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: f) emiterea bonului fiscal conținând date eronate, altele decât cele prevăzute la lit. c), sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1) sau alin. (2), după caz;

Din coroborarea art. 10, al.1, lit. f din OUG nr. 28/1999 cu art. 11 alin. 1 lit a OUG 28/1999, rezultă că pentru această contravenție amenda este de 3000 lei, amendă ce se aplică agentului economic.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că petentul nu a reușit să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal, nereușind să combată în mod pertinent cele consemnate în cuprinsul actului de constatare a contravenției.

Astfel, mai întâi instanța constată că petentul a recunoscut faptul că în cuprinsul bonurilor fiscale respective, nu se regăsește înscrisă cantitatea aferentă bunului livrat către populație, însă petentul arată, pe de o parte, faptul că respectiva casă de marcat este rudimentară, nefiind prevăzută cu scanner, și astfel această obligație, de introducere în cuprinsul bonului fiscal a cantității bunului vândut, ar reveni vânzătorului, care ar fi putut omite să treacă și gramajul, iar pe de altă parte, petentul arată (în cuprinsul răspunsului la întâmpinare), faptul că această obligație, de a trece pe bonul fiscal cantitatea vândută, este reglementată de OUG 91/2014, care nu era în vigoare la data efectuării controlului.

Cu privire la apărările petentului, reține instanța că OUG 91/2014 a fost publicată la 30.12.2014, iar forma în vigoare la data de 23.07.2015, a modificat OUG 28/1999, în sensul că art. 4 din OUG 28/1999 a căpătat următorul conținut: „(1) Bonul fiscal este documentul emis de aparatul de marcat electronic fiscal care trebuie să cuprindă cel puțin: denumirea și codul de identificare fiscală ale operatorului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată; valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată pe cote de taxă, cu indicarea nivelului de cotă; valoarea totală a operațiunilor scutite de taxa pe valoarea adăugată, precum și valoarea altor taxe care nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul.”

Așadar, petentul este în eroare atunci când susține că, la data constatării faptei contravenționale, OUG 91/2014 nu era în vigoare și, în consecință, nu putea modifica OUG 28/1999. În realitate ordonanța modificatoare era în vigoare la data constatării faptei contravenționale și a modificat art. 4 din OUG 28/1999, în sensul că a stabilit că bonul fiscal trebuie să cuprindă cel puțin o . elemente, printre care se regăsește și cerința referitoare la cantitatea bunului livrat către populație.

Cel de-al doilea motiv invocate de petent, respectiv faptul că punctul de lucru controlat este dotat cu o casă de marcat rudimentară, care nu este prevăzută cu scanner, și astfel această obligație, de introducere în cuprinsul bonului fiscal a cantității bunului vândut, ar reveni vânzătorului, care probabil că a omis să treacă și gramajul, va fi înlăturată de către instanță, deoarece obligația respectării legii revine fiecărui subiect de drept, și în consecință, petentul trebuia să doteze propriul punct de lucru cu aparatura necesară, în vederea înscrierii pe bonul fiscal a tuturor mențiunilor obligatorii.

Ori, petentul, prin motivele arătate, invocă propria sa culpă în nerespectarea dispozițiilor legale, astfel că această apărare va fi respinsă de către instanță, care constaă, din înscrisurile depuse în probațiune de părți, că fapta contravențională descrisă în cuprinsul procesului verbal există si a fost săvârșită cu vinovăție de către petent.

Față de cele expuse, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina petentului respectiv cea prevăzută de art. 10, al.1, lit. f din OUG nr. 28/1999 și sancționată de art. 11 alin. 1 lit a OUG 28/1999, iar conduita acestuia situându-se în sfera ilicitului contravențional, instanța constată că forța probantă a procesului verbal atacat nu a fost înlăturată cu privire la această faptă contravențională, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Cu privire la cea de-a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentului (marfa aprovizionată în data de 07.08.2015, conform avizelor nr. 4346,4347,4348/07.08.2015, nu aveau întocmită recepția mărfii, deși aceasta a fost expusă la vânzare), se reține că potrivit art. 41, pct.2, lit.c din legea nr. 82/1991, forma în vigoare la data săvârșirii contravenției,constituie contravenții următoarele fapte:” 2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la: c) întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;”

Din coroborarea art. 41, pct.2, lit.c cu art. 42, al.1 din legea nr. 82/1991, rezultă că pentru această contravenție amenda este de la 1000 lei, la_ lei.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că petentul nu a reușit să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal, nereușind să combată în mod pertinent cele consemnate în cuprinsul actului de constatare a contravenției.

Astfel, mai întâi instanța constată că petentul a recunoscut faptul că nu a putut prezenta agenților constatatori notele de recepție întocmite conform avizelor de recepție a mărfii, invocând în circumstanțiere faptul că acestea au fost ridicate de sofer, din eroare.

Constată instanța că motivul invocat de petent nu reprezintă o cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei, mai mult, din nou opetentul invocă propria sa culpa în nerespectarea dispozițiilor legale, astfel că această apărare va fi respinsă de către instanță, care constată, din înscrisurile depuse în probațiune de părți, că fapta contravențională descrisă în cuprinsul procesului verbal există si a fost săvârșită cu vinovăție de către petent.

Față de cele expuse, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina petentului respectiv cea prevăzută de art. 41, pct.2, lit.c din legea nr. 82/1991 și sancționată de art. 42 alin. 1 din legea 82/1991, iar conduita acestuia situându-se în sfera ilicitului contravențional, instanța constată că forța probantă a procesului verbal atacat nu a fost înlăturată cu privire la această faptă contravențională, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.

Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauza Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei ). Instanța constată că, față de conținutul juridic al faptelor, al împrejurărilor în care au fost săvârșite, sancțiunea contravențională, a fost corect individualizată, neimpunându-se adaptarea ei și înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, astfel că, pentru realizarea prevenției generale, dar mai ales a celei speciale, pentru a nu încuraja petentul în înfrângerea normelor de drept, instanța constată că nu se justifică înlocuirea amenzilor cu avertisment, rolul educativ, preventiv și punitiv al sancțiunii realizându-se doar în modalitatea amenzii contravenționale.

Cu privire la capătul din plângerea contravențională, privind repunerea în termenul de 48 de ore, calculat de la data aducerii la cunostință a procesului verbal de contravenție, se constată că acest capăt de cerere este nemotivat, atât în fapt, cât si în drept, de asemenea, apare lipsit d einteres și neîntemeiat, astfel că va fi respins de către instanță.

Pentru considerente expuse anterior, instanța constată că procesul verbal atacat este legal și temeinic iar sancțiunea aplicată respectă prevederile art. 21 alin 3 din OG 2/2001, motiv pentru care în temeiul art. 34 alin 1 din OG 2/2001 urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.

Față de prevederile art. 274 Cod procedură civilă și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța urmează a lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plangerea formulata de petentul M. P. CARM SRL, cu sediul social în Tg M., .. 86/A, jud. M. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 7 SIBIU, cu sediul în Sibiu, .. 73A, jud. Sibiu, ca neintemeiata.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecatoria Tg.M..

Pronuntata in sedinta publica de azi, 23.12.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

C. I. F. M. P.

4.ex.

Red.C./05.01.2016

Dact.CM

15.12.2015

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4441/2015....		Obligaţie de a face. Sentința nr. 516/2015. Judecătoria... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere contravenţională. Sentința nr. 4441/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Obligaţie de a face. Sentința nr. 516/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ Pretenţii. Sentința nr. 1191/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ