Plângere contravenţională. Sentința nr. 4441/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4441/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 4441/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4441
Ședința publică din data de 07 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D.
GREFIER: N. S.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de petentul B. D. M. (CNP._, cu domiciliul în Tg.M., ., .), în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M. (cu sediul în Tg-M., ., jud. M.), având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, fiind amânată pronunțarea pentru data de astăzi, 07 octombrie 2015, când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, la data de 15.06.2015 petentul B. D. M., a chemat în judecată pe intimatul IPJ M. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal . nr._, eliberat la data de 02.06.2015, si, pe cale de consecința, anularea măsurii de sancționare cu un nr. de 2 puncte-amenda, in valoare de 195 RON, si cu 2 puncte de penalizare.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul verbal contestat s-a reținut că în ziua de 02.06.2015, ora 09.13, circula cu autoutilitara_, proprietatea firmei la care lucrează, pe . purta centura de siguranța.
Petentul susține că cele menționate de agentul constatator nu sunt adevărate, întrucât purta centura de siguranța. Conducea autoutilitara, fiind încadrat pe banda a doua de circulație, pe . fata sa pe prima banda de circulație se deplasa o autofrigorifica mare. Agentul constatator intenționa sa treacă . la mașina politiei care era parcata la cca 20 metri pe sensul opus de mers. Agentul constatator probabil nici nu l-a observat decât in momentul in care i-a ieșit in fata, facându-i semn sa oprească. A oprit la cca 10 metri, pe marginea șoselei, unde a venit si s-a prezentat, i-a cerut actele si l-a întrebat daca a consumat alcool. A răspuns ca nu a consumat iar acesta a spus ca va face o testare si ca i s-a părut ca nu purta centura de siguranța.
Petentul a menționat faptul ca purta centura de siguranța inclusiv in momentul in care agentul s-a prezentat la autoutilitara. Agentul constatator l-a testat cu aparatul etilotest, care a indicat 0,00 după care i-a spus sa facă contestație la Judecătorie in termen de 15 zile, pentru procesul verbal de contravenție.
Petentul consideră că agentul constatator a săvârșit un abuz prin întocmirea acestui proces verbal de contravenție, prezentând un fapt neadevărat.
În drept, plângerea nu a fost întemeiată.
Intimatul IPJ M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage nulitatea acestuia din cele necesare a fi analizate din oficiu de instanța de judecată.
De asemenea intimatul a mai arătat că, cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne aceste mijloace de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal.
Intimatul a învederat faptul că, petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 36, alin 1 di 195/2002 republicată, anume pentru faptul că a circulat cu autoutilitara marca Peugeut nr. de înmatriculare_ pe . purta centura de siguranță deși avea această obligație legală. Pentru fapta săvârșită petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 195 lei și 2 puncte penalizare.
Petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție.
A învederat următoarele aspecte: situația de fapt reținută în procesul verbal este rezultatul unor constatări personale ale unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor serviciu, acesta fiind investit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele ilicite.
In ceea ce privește pericolul social concret al faptei, a arătat că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate.
Totodată consideră că sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În baza dispozițiilor art.223 alin.3 și art.41 alin.2 C.pr. civ, solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 31.06.2015 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că își susțin în continuare nevinovăția și a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În probațiune, s-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: chitanța (f.2), copia și originalul procesului verbal contestat (f.4,14), copie CI (f.4), cazier auto (f.15), copie plic (f.18).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._ încheiat în data de 02.06.2015 petentul a fost sancționat cu amendă în cuatum de 195 lei și 2 puncte penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 99 alin. 2 raportat la art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, constând în aceea că „a condus autoutilitara marca Peugeut nr. de înmatriculare_ pe . folosi centura de siguranță în dreptul magazinului „Family market. Se afla singur în auto”.
Procesul verbal a fost semnat de petent cu mențiunea că purta centura de siguranță și că a fost testat cu etilotestul rezultatul fiind 0.
Examinând în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 legalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție atacat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de textul normativ indicat.
Cu referire la temeinicia actului de sancționare, instanța constată că s-a reținut încălcarea de către petent a art. 36 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, potrivit căruia „Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament”.
Potrivit art. 99 alin. (2) OUG nr. 195/2002 republicată „Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a)”, iar art. 108 alin. (1) lit. a) enumeră la pct. 3 nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz.
Analizând procesul –verbal de contravenție atacat, din perspectiva dreptului european contravențional și jurisprudențial al drepturilor omului, se reține că, din cauza caracterului punitiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din CEDO în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere, aspect constatat în mod repetat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în egală măsură (cauza H. ș.a. contra României) că persoanei care contestă procesul-verbal de contravenție îi revine sarcina să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a acestuia prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier, aceasta în contextul în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății. Astfel, aceasta nu reprezintă o atingere adusă dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. În materie de circulație rutieră, CEDO a precizat în mod repetat că art. 6 paragraful 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Stevens împotriva Belgiei, Bosoni împotriva Franței, Adoud împotriva Franței, H. ș.a. împotriva României).
Prezumția de răspundere stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de petenți prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională.
În cauza de față, fapta menționată în cuprinsul procesului verbal a fost constatată în mod direct de un agent de poliție, însă petentul se află în imposibilitatea de a propune administrarea unor probe prin care să își demonstreze nevinovăția în contextul în care, astfel cum s-a consemnat și în cuprinsul actului atacat, se afla singur în autoturism. Acest aspect, coroborat cu faptul că petentul a contestat încă de la momentul încheierii procesului-verbal săvârșirea contravenției cât și cu faptul că nici cealaltă faptă ilicită a cărei săvârșire a verificat-o agentul constatator nu s-a dovedit a fi comisă de petent (rezultatul testării cu privire la consumul de alcool fiind 0) determină instanța să nu dea eficiență prezumției de temeinicie a procesului verbal ci principiului in dubio pro reo, context în care plângerea va fi admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. D. M. (CNP._, cu domiciliul în Tg.M., ., .), în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M. (cu sediul în Tg-M., ., jud. M.).
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/02.06.2015.
Ia act de faptul că nu s-a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel la Tribunalul M., în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 C. pr. civ., astăzi, 07.10.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
C. D. | N. S. |
Red. C.D./Tehnored. L.M./23.10.2015.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4552/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 23-12-2015,... → |
|---|
