Pretenţii. Sentința nr. 1191/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1191/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 1191/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1191
Ședința publică din 16 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. N.
GREFIER: M. M.-E.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de reclamantul M. S. în contradictoriu cu pârâta C. I. SA și intervenient R. R. T., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 16.03.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. la data de 28.02.2014, sub nr._, reclamantul M. S. a chemat în judecată pe pârâta C. I. S.A. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata despăgubirilor în cuantum de 15.332,26 lei pentru prejudiciul suferit la data de 23.11.2013 prin avarierea autoturismului personal Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, precum și la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,2 % pe zi, începând cu data de 27.01.2014 până la data achitării integrale a acestuia, cu cheltuieli de judecată.
A solicitat citarea în cauză în calitate de intervenient forțat a numitului R. R. T., conform art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 23.11.2013, în localitatea Coasta M., numitul R. R. T., conducând autoutilitara Renault M. cu nr. de înmatriculare_, a efectuat o manevră cu spatele și a acroșat autoturismul proprietate personală al reclamantului, parcat regulamentar pe marginea drumului.
A învederat, că având în vedere faptul că conducătorul auto s-a recunoscut vinovat de producerea accidentului, s-a completat constatarea amiabilă de accident.
A arătat, că autovehiculul vinovat de producerea accidentului fiind asigurat cu tichet la RCA nr._/23.09.2013, reclamantul s-a prezentat la reprezentanța pârâtei din Târgu-M. și a avizat producerea evenimentului. Astfel, s-a deschis dosarul de daună nr. RCA/MS/167/2013 și s-a întocmit nota de constatare a pagubelor, fiind stabilite totodată și procedeele tehnice de remediere a pagubelor.
Reclamantul a arătat că la data de 27.11.2013 pârâta prin adresa nr. 308 i-a comunicat, că despăgubirea pentru prejudiciul suferit nu va fi acordat, deoarece evenimentul nu s-a produs în condițiile declarate.
A învederat că a solicitat reexaminarea dosarului și a poziției societății pârâte, dar prin adresa nr. 331/03.12.2013 a fost confirmată respingerea plății despăgubirii.
În continuare, a arătat că a prezentat vehiculul în vederea estimării reparației la ..R.L., care a întocmit un aviz antecalcul cu valoarea estimată a reparațiilor, care se ridică la suma e 15.332,26 lei.
A precizat că refuzul achitării pretențiilor de către pârâtă dovedește reaua-credință a acesteia, motiv pentru care consideră îndreptățită acordarea penalităților de întârziere în cuantum de 0,2%/zi, conform art. 37 din Ordinul Președintelui CSA nr. 14/2011.
Ca moment de la care încep să curgă penalitățile a indicat data scurgerii termenului de 10 zile de la data formulării cererii de despăgubire, conform art. 36 din ordinul mai sus menționat.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 136/1995 și prevederile Ordinului Președintelui CSA nr. 14/2011.
În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale, interogatoriul pârâtei și a intervenientului forțat, precum și expertiza tehnică judiciară în specialitatea auto.
S-a depus la dosarul cauzei: cererea de despăgubire în dosarul RCA/MS/167/2013 (f. 3-4), adresa nr. 308 din data de 27.11.2013 (5), declarație (f.7), notă de constatare a avariilor (f.6), constatare amiabilă de accident (f.8), document de introducere în reparație a vehiculului (f.8), ofertă de preț (f.9, calcul reparații (f.10-11), CI reclamant(f. 12), polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA (f.13), chitanță (f. 14).
La data de 14.04.2014 pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat, că în dosarul de daună nr. RCA/MS/167/2013 dimensiunea și poziționarea avariilor nu concordau, astfel s-a procedat la aplicarea art. 45 pct. 3 din ordinul CSA nr. 14/2011, care prevăd că „ despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse”.
În drept pârâtul și-a întemeiat cererea pe art. 205 alin. (2) Cod procedură civilă.
În probațiune a solicitat administrarea expertizei tehnice auto, la care să participe un expert consilier part, în conformitate cu art. 330 alin. 5 din Codul de procedură civilă.
Pârâtul la data de 20.05.2014 a depus dosarul de daună conform cu originalul la dosarul cauzei (f.33-59), obiectivele expertizei auto (f.65-66).
La dosarul cauzei s-au depus următoarele acte: interogatoriu pentru intervenientul forțat R. R. T. și pentru pârâtă, interogatoriul reclamantului, raportul de expertiză tehnică (f.93-101).
La data de 12.01.2015 pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, prin care a solicitat expertului să precizeze care este valoarea de nou a autoturismului și care este catalogul, pagina, rândul și coloana la care se regăsesc sumele luate de acesta.
Mai mult, la aceeași dată și prin același înscris reclamantul în fapt a formulat o precizare de acțiune, prin care a învederat că pârâta îi datorează o despăgubire de 12.071,52 lei, conform modului de calcul pe care l-a detaliat.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 337 din Noul Cod de procedură civilă.
La ședința publică din data de 12.01.2015 s-a luat declarația martorului O. I. M. (f. 111), martorului C. P. (f.112).
La data de 13.01.2015 reclamantul a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză, prin care a apreciat criticabil raportul întocmit cu privire la modul de calcul al valorii prejudiciului cauzat și cu privire la modul de aplicare al uzurilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 23.11.2013, în localitatea Coasta M., numitul R. R. T., având calitatea de intervenient în cauză, conducând autoutilitara Renault M. cu nr. de înmatriculare_, a efectuat o manevră cu spatele și a acroșat autoturismul proprietate personală al reclamantului M. S., marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, parcat pe marginea drumului.
După producerea acestui incident, intervenientul forțat R. R. T. s-a recunoscut vinovat de producerea accidentului și s-a completat de ambele părți constatarea amiabilă de accident (fila 8).
La data producerii accidentului, autovehiculul condus de intervenientul forțat R. R. T. era asigurat cu tichet de asigurare obligatorie RCA nr._/23.09.2013 la societatea pârâtă C. I. SA (fila40), societate la care reclamantul a avizat producerea evenimentului.
În consecință, s-a deschis dosarul de daună nr. RCA/MS/167/2013 (depus în copie la filele 31-59) și s-a întocmit nota de constatare a pagubelor, fiind stabilite totodată și procedeele tehnice de remediere a pagubelor.
La data de 27.11.2013 pârâta C. I. SA, prin adresa nr. 308 i-a comunicat reclamantului refuzul de despăgubire (fila 46), respectiv faptul că despăgubirea pentru prejudiciul suferit nu va fi acordat, deoarece evenimentul nu s-a produs în condițiile declarate.
Legea specială aplicabilă în speță este Legea asigurărilor nr. 136/1995 rep., care prevede în art. 69 „(I) În toate problemele privind asigurările si reasigurările în România se aplică prevederile prezentei legi”. De asemenea art. 692 al aceleași legi prevede “Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adopta norme obligatorii În aplicarea prezentei legi". Astfel, la data evenimentului era in vigoare Ordinul 14/2011 emis de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
În consecință, având in vedere culpa exclusivă a asiguratului pârâtei în producerea evenimentului rutier, conform art. 2210 din Noul cod civil care prevede faptul ca„ în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurătorilor de persoane", pârâta se subrogă în drepturile asiguratului său si în mod întemeiat se solicită de reclamant obligarea paratei la plata despăgubirilor suferite în urma faptei culpabile a intervenientului forțat.
Pârâta C. I. SA datorează despăgubiri în baza art. 26 din Ordinul CSA nr. 14/2011, care dispune:” (1) Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă.”
Potrivit prevederilor art. 50 alin.3 din Ordinul 14/2011 “Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente reparațiilor si înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preturile practicate de unitățile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum si cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative ".
Față de prevederile de mai sus, se reține că prin probele administrate în cauză, respectiv copia dosarului de daună, interogatoriul intervenientului forțat (filele 79-80), declarații de martori, expertiză tehnică auto (filele 93-101), reclamantul a dovedit în condițiile art. 10 și 249 Cod proced. civilă, atât modalitatea de producere a accidentului generator de prejudicii, cât și întinderea prejudiciului suferit.
Astfel, din interogatoriul intervenientului forțat se reține că acesta, la data de 23.11.2013 a efectuat manevra de condus cu spatele, a ocolit o căruță, însă a observat prea târziu autoturismul marca Ford Focus cu nr._ care era parcat și l-a acroșat de două ori, odată când a dat cu spatele și o dată atunci când a dorit să redreseze autoutilitara Renault M..
Același mod de producere a accidentului reținut anterior rezultă și din audierea martorilor O. I. M. (fila 111) și Cucuta P. (fila 112).
Daunele efectiv produse la autoturismul reclamantului cu nr._ al reclamantului ca și valoarea acestor daune a fost stabilită prin expertiza tehnică auto depusă de expert tehnic judiciar S. G., din care se reține că „Cuantumul prejudiciilor cauzate autoturismului marca Ford Focus de evenimentul rutier din data de 23.11.2013 este de 9.285,16 lei.
Astfel expertul a avut în vedere suma de 15.322,256 lei cu titlu de „cheltuieli reale pentru a repara autoturismul avariat”, la care a aplicat un coeficient de uzură conform art. 54 din Normele CSA nr. 14/2011, fiind stabilită o uzură de 65 %, aplicată pieselor înlocuite, care sunt noi, argumentație care nu este însușită și de instanță.
Astfel, instanța va reține obiecțiile reclamantului față de raportul de expertiză tehnică auto, având în vedere faptul că expertul și-a însușit costul total al cheltuielilor pretinse de reclamant pentru reparația autoturismului său, respectiv suma de 15.322,26 lei, iar în baza art. 54 din Ordinul CSA nr. 14/2011 s-a stabilit un coeficient de uzură a autoturismului de 35 %, raportat la vechimea acestuia, rezultând astfel o valoare rămasă de 65%.
În ceea ce privește aplicarea concretă a coeficientului de uzură, se reține că din valoarea totală a devizului depus de reclamant, de 15.322,16 lei (filele 10-11), 1.276 lei reprezintă manopera, 238,63 lei reprezintă costuri suplimentare, 1.554,20 lei reprezintă vopsire, 9.287,84 lei reprezintă piese înlocuite li 2.965,60 lei reprezintă TVA.
Întrucât expertul însuși a arătat faptul că coeficientul de uzură trebuie aplicat doar pieselor noi, în mod eronat la calculul concret, expertul a aplicat procentul de uzură și asupra manoperei, vopsirii și TVA-ului.
În acest sens, instanța are în vedere prevederile art. 50 al. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011, în conformitate cu care „Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate .”
În baza art. 45 pct. 3 din ordinul CSA nr. 14/2011, „despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse”.
În consecință, instanța aplicând uzura reținută de expert exclusiv asupra pieselor noi montate la autoturismul reclamantului, așa cum de altfel a concluzionat expertul, și refăcând exclusiv calculul matematic, va acorda reclamantului valoarea totală a devizului, de 12.071,52 lei.
Având în vedere faptul ca sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Ordinul CSA 14/2011, iar autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ avea încheiată la data producerii evenimentului rutier o poliță valabilă RCA la societatea pârâtă, reclamantul este îndreptățită la recuperarea sumei de 12.071,52 lei cu titlu de daune.
Cu privire la petitul privind obligarea pârâtei la plata penalităților sunt incidente prevederile art. 64 alin. 2, din Ordinul CSA 14/2011: „a) daca nu exista obiecții asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita în cel mult 15 zile calendaristice de la data avizării scrise, efectuată de asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite, însoțită de documentele justificative. Avizarea de plata poate fi făcuta la sediul social sau la oricare dintre unitățile teritoriale ale asigurătorului RCA care desfășoară activități de constatare, de lichidare a daunelor auto si de efectuare a plaților de despăgubiri”.
Art. 64 al. 4 din Ordinul CSA nr. 14/2011 dispun astfel: „(4) Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la alin. (2) și (3) sau și le îndeplinește defectuos, la suma solicitată pentru plata asigurătorului RCA se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.”
Din acest text legal se desprinde interpretarea potrivit căreia penalitățile de întârziere se datorează doar în situația în care pretențiile sunt formulate de asigurătorul care s-a subrogat în dreptul asiguratului său, iar nu în situația în care se formulează pretenții de însăși persoana prejudiciată.
În consecință, instanța va respinge ca nefondat petitul de acordare de penalități de întârziere asupra debitului principal, în temeiul solicitat de reclamant.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța față de prevederile art. 453 al. 1 Cod proced. civilă, constatând că pârâta este parte căzută în pretenții, o va la plata sumei de 4.571,11 lei reprezentând taxa de timbru (871,11 lei fila 20), onorariu expert de 600 lei (fila 119) și onorariu avocațial de 3.100 lei. (fila 120).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. S. CNP_, cu domic. în Tg-M., ., jud. M. și sediul procesual ales în Tg-M., ., jud. M. în contradictoriu cu pârâta C. I. SA, cu sediul în București, .. 5-7, sector 1, J_, C._ și cu citarea intervenientului forțat R. R. T., CNP_, cu domic. în ., jud. M. și în consecință
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 12.071,52 lei cu titlu de daune.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.171,11 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge petitul de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Tg-M..
Pronunțată în ședința publică din data de 16.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. N. M. E. M.
Red. IAN
5 ex./28.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 516/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3025/2015.... → |
|---|
