Plângere contravenţională. Sentința nr. 3706/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3706/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 21-07-2015 în dosarul nr. 3706/2015
Dosar civil nr._ .
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M. – JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3706/2015
Ședința publică din data de 21 iulie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: S. L. C.
GREFIER: M. L. B.
Pe rolul instanței fiind pronunțarea asupra cauzei civile privind cererea formulată de petenta O. B. România SA. București în contradictoriu cu intimatul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B. – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare a părților nu a fost urmată.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor a avut loc în ședința publică din data de 05.06.2015, fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților litigante să depună concluzii scrise a amâ-nat pronunțarea la data de 19.06.2015, 02.07.2015, 15.07.2015 și apoi la data de 21.07.2015, încheierile pronunțate la datele indicate fiind parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fața, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. sub nr._ la data de 20.10.2014, petenta O. B. România SA. București a solicitat instanței ca prin ho-tărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimatul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B. – Comisariatul Județean pentru Protecția Consuma-torilor M., să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/ 13.10.2014 încheiat de agenții constatatori din cadrul CJPC. M., cu exonerarea părții de la plata amenzii aplicate prin acesta și restituirea sumei achitate cu titlu de amendă.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a susținut că actul contestat a fost în mod nelegal și netemeinic încheiat, în condițiile în care banca a respectat dispozițiile art. 9 din OG. nr. 21/ 1992 în ceea ce privește încheierea și derularea contractului de credit ipotecare nr. C 2202/_ încheiat cu numitul M. I., nefiind vorba în cauză despre vreun pro-dus care să nu corespundă caracteristicilor prescrise/declarate și neputându-se reține un . sarcina băncii în relația contractuală privind pe consumatorul indicat.
Petenta a arătat că prin contractul de credit nr. C_ /20.03.2007, împru-mutatul M. I. a contractat de la Agenția Piața Trandafirilor a O.. B. România SA., un credit de nevoi personale garantat cu ipotecă, în valoare de 47.514 CHF, cu dobânda variabilă.
Cu privire la mențiunile din cuprinsul procesului-verbal ., relativ la fap-tul că banca s-a comportat incorect în relațiile cu clientul nerespectând clauzele contractuale privind dobânda, respectiv că în anul 2008 a majorat rata dobânzii curente de la 5,5% la 6,99 % omițând să o revizuiască în funcție de fluctuațiile indicelui LIBOR CHF declarat în con-tract, petenta a arătat că banca a respectat în totalitate prevederile art. 9 din OG. nr. 21/1992, având în vedere că în contractul de credit indicat nu este prevăzută o perioadă anume de actu-alizare a ratei dobânzii iar faptul că dobânda indicată în contract se modifică pe parcursul exe-cutării acestuia este o consecință a caracterului variabil al dobânzii, astfel cum aceasta a fost stipulată la momentul încheierii contractului.
S-a învederat faptul că toate modificările care au apărut pe parcursul derulării contrac-
tului în raporturile dintre părți au fost exclusiv rezultatul aplicării efective a clauzelor contrac-tuale, astfel cum acestea au fost convenite și asumate de către părțile contractante.
Petenta a precizat că odată cu . OUG. nr. 174/2008, modificarea clauzelor contractuale, deci și a celor legate de dobândă, nu a mai fost posibilă decât prin semnarea unui act adițional la contractul de credit, însă acest act normativ nu obliga creditorii să ia masuri pentru implementarea prevederilor acestuia.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor OUG. nr. 50/2010, modificată și completată prin Legea nr. 288/2010, banca a arătat că în fapt clientul M. I. nu a semnat actul adițio-nal de conformare, apreciind ca fiind o acceptare tacită a clauzelor propuse prin aceasta pri-vind aplicarea prevederilor ordonanței indicate, începând cu data de 21.09.2010.
Relativ la măsurile complementare dispuse prin procesul-verbal de contravenție, banca a apreciat pe acestea ca fiind nelegale, arătând că solicitarea inspectorului CJPC. M. de re-calculare a dobânzii datorate de la semnarea contractului și restituirea sumelor achitate supli-mentar ca urmare a aplicării unei valori mai mari decât cea reală a indicelui LIBOR CHF la 3 luni, nu are o bază legală sau contractuală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 al OG. nr. 2/2001, OG. nr. 21/1992, OUG. nr. 50/2010, Legea nr. 288/2010.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei (fila 4).
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 04.12.2014, intimatul Comi-sariatul R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B. – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor M. a solicitat respingerea plângerii înaintate de petentă și menținerea sancțiunilor aplicate și a măsurilor dispuse prin procesul-verbal contes-tat, ca fiind temeinice și legale.
În motivarea cererii, intimatul a arătat că cele reținute în actul constatator atacat reflec-tă starea de fapt existentă la data controlului efectuat de inspectorii CJPC. M., care urmare a unei reclamații formulate de un consumator, s-au deplasat la sediul unității din Târgu M., unde au constatat că banca s-a comportat incorect în relația cu numitul M. I., neres-pectând clauzele privind modificarea dobânzii din contractul de credit nr. C_ / 20.03.2007, în sensul că în anul 2008 a majorat rata dobânzii curente de la 5,5% la 6,99% și a omis să o revizuiască în funcție de fluctuațiile indicelui LIBOR CHF declarat în contract, iar valoarea indicată a fost mai apoi luată în calcul la marja fixă după . OUG. nr. 50/2010.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9, art. 15 al. 4 și art. 50 din OG. nr. 21/1992.
Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la dosar la data de 15.12.2014, petenta a reite-rat în esență susținerile formulate în cadrul cererii inițiale.
În cursul judecării cauzei la solicitarea părților instanța a încuviințat administrarea pro-bei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar xerocopii de pe: procesul-verbal de constatare . nr._/13.10.2014 (fila 11), adresa ANPC nr. 469/24.01.2014 (fila 9), contractul de credit ipotecar nr. C_ /2007 (fila 14), anexa la contract (fila 20), act adițio-nal nr. 1/20.09.2010 (fila 23), notificare (fila 24), ordin de plată pentru amendă (fila 28), adre-sa de reclamație nr. 3873/22.09.2014 (fila 37), scadențar credit (fila 53), extrase din practica judiciară (fila 85).
Față de dispozițiile art. 34 din OG. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice respec-tarea termenului de formulare a plângerii împotriva procesului-verbal, termen prevăzut de art. 31 al. 1 din OG. nr. 2/2001, astfel că, în prezenta cauză, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat și comunicat petentei la data de 13.10.2014 iar prezenta plânge-re a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 20.10.2014, respectându-se termenul legal de 15 zile, calculat conform prevederilor art. 181-184 NCPC.
Analizând actele dosarului și materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/13.10.2014 încheiat de comisarii din cadrul CJPC. M., s-a dispus sancționarea petentei O.. B. România SA. București cu amenda în cuantum de 5.000 lei în temeiul art. 50 al. 1 lit. c din OG. nr. 21/1992 dispunându-se recalcularea ratei dobânzii curente în funcție de scăderea indi-celui LIBOR CHF la 3 luni și restituirea sumelor achitate în plus de numitul M. I., în executarea contractului de credit ipotecar nr. C_ /20.03.2007, încheiat între acesta și banca petentă, reținându-se în sarcina petentei nerespectarea dispozițiilor art. 9 din OG. nr. 21 /1992, constând din aceea că s-a comportat incorect în relația cu clientul indicat, în sensul că în anul 2008 a majorat rata dobânzii curente de la 5,5% la 6,99% și a omis să o revi-zuiască în funcție de fluctuațiile indicelui LIBOR CHF declarat în contract, iar valoarea indi-cată a fost mai apoi luată în calcul la marja fixă după . OUG. nr. 50/2010.
Respectând prevederile art. 34 al. 1 din OG. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifi-ce legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotă-rască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazu-rile de nulitate expresă ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridi-ce contraveniente, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului consta-tator. De asemenea, procesul-verbal respectă și prevederile art. 16 din OG. nr. 2/2001.
Instanța reține că situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 al OG. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind în-tocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pri-cinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007, or în ca-uză nu s-a probat o atare situație.
Față de actele și lucrările dosarului, astfel cum rezultă și din datele menționate în actul adițional nr. 1/20.09.2010 (fila 23), instanța constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 13 al. 1 din OG. nr. 2/2001 privind prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, în condițiile în care la data de 08.05.2009 contractul de credit menționat în actul constatator a fost cesionat către O.. Financing Solutions BV. Amsterdam.
Se reține că excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională este o chestiune care vizează fondul cauzei respectiv legalitatea procesului-verbal din perspectiva prescrierii dreptului de a mai constata fapta și de a aplica sancțiunea.
Astfel, instanța reține că în cauză faptele contravenționale s-au săvărșit odată cu înche-ierea convenției de credit, fapta consumându-se instantaneu, odată cu încheierea contractului, astfel că dreptul de a aplica petentei sancțiunea amenzii contravenționale este prescris, deoare-ce de la data încheierii contractului de credit și până la data întocmirii procesului-verbal de constatare a faptei, a trecut o perioadă mai mare de 6 luni. Or, contractul de împrumut este un contract cu executare imediată, fiind finalizat la momentul în care banca remite împrumutatu-lui suma de bani care constituie obiectul împrumutului iar faptul că restituirea împrumutului se realizează în mai multe rate – conform înțelegerii dintre părți, nu afectează sub nicio formă natura juridică a contractului, întrucât acest aspect stabilește doar scadența obligației de a res-titui suma împrumutată.
Instanța apreciază că și dacă s-ar reține caracterul continuu al contravenției săvârșite de instituția de credit sancționată, astfel încât momentul de la care trebuie calculat termenul de prescripție să nu fie cel al încheierii contractului de credit ci acela al constatării contravenției, totuși termenul de prescripție în cauză ar trebui calculat cel mai târziu de la data notificării de către banca petentă a consumatorului M. I. cu privire la actul adițional de confor-mare la dispozițiile OUG. nr. 50/2010, respectiv data de 10.09.2010 (fila 25); or, raportat și la această din urmă dată, termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 13 al. 1 din OG. nr. 2/2001 era deja împlinit la data încheierii procesului-verbal contestat, instanța ur-mând să anuleze procesul-verbal prin care se sancționează o faptă prescrisă și măsurile dispu-se prin acesta, reținând că fapta contravențională în sine nu trebuie confundată cu consecințele faptei și efectele în timp ale acesteia, care nu pot fi calificate ca fiind elementul material al contravenției. Astfel organul de control nu mai avea dreptul să sancționeze petenta pentru fap-te comise cu mai mult de 3 ani în urmă, fapt care atrage nulitatea procesului-verbal.
Se constată de asemenea că în momentul modificărilor intervenite în contract conform
OUG. nr. 50/2010, banca și-a îndeplinit obligația de a reglementa în contract clauzele care nu erau conforme cu noile dispoziții legale, acesta fiind aliniat la rigorile legislației din ordonanța indicată, astfel încât petenta nu putea fi sancționată în anul 2014 pentru modul în care a inse-rat clauzele contractuale în convențiile încheiate anterior modificărilor legislative menționate, fiind prescris dreptul de a aplica sancțiuni contravenționale. Chiar dacă se reține caracterul continuu al clauzelor contractuale încheiate de bancă, totuși acțiunea sau inacțiunea constând din fapta contravențională nu poate fi asimilată efectelor unui contract care prin natura lui este apt să producă efecte în timp față de modul în care a fost încheiat. De asemenea, mențiunile din procesul-verbal privind obligarea băncii la restituirea sumelor de bani încasate de la client nu sunt previzibile și accesibile, neputând produce efecte în acest cadru procesual.
Față de considerarea ca nelegală a procesului-verbal de contravenție contestat de pe-tentă sub aspectul dispozițiilor art. 13 al. 1 din OG. nr. 2/2001, instanța va omite a mai cerceta fondul contravenției respectiv temeinicia faptei imputate și apărările privind nulitatea actului constatator contestat.
De asemenea, reținând soluția dată asupra petitelor principale ale plângerii, instanța urmează a admite cererea petentei de restituire a sumei achitate cu titlu de amendă, reținând cele arătate în ordinul de plată depus la fila 28 în dosar.
Totodată, reținând dispozițiile art. 451-453 NCPC., și principiul disponibilității din procesul civil, instanța va obliga pe intimat la plata către petentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 de lei reprezentând valoarea taxei judiciare de timbru achitate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petenta O. B. România SA., cu sediul în Mun. București, Calea Buzești, nr. 66-68, sector 1, J 40/_/1995, CUI_ în contradictoriu cu intimatul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B. prin Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor M., cu sediul în Târgu M., ., jud. M., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/13.10.2014 încheiat de agenții constatatori din cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor M..
Constată intervenită prescripția aplicării sancțiunii amenzii contravenționale.
Anulează procesul-verbal contestat și măsurile complementare dispuse prin acesta, cu exonerarea petentei de la plata amenzii aplicate, în cuantum de 5.000 lei.
Dispune restituirea către petentă a sumei de 1.000 lei achitată conform ordinului de plată nr._/15.10.2014, reprezentând jumătate din minimul amenzii contravenționa-le aplicate prin procesul-verbal indicat.
Obligă pe intimată la plata către petentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 de lei reprezentând valoarea taxei judiciare de timbru achitate în cauză.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată în ședință publică, azi 21 iulie 2015.
JUDECĂTOR | GREFIER |
S. L. C. | M. L. B. |
Red./Teh.red. SLC. 22.02.2016
Listat MLB. 23.02.2016/ 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5323/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 4880/2015. Judecătoria... → |
|---|
