Plângere contravenţională. Sentința nr. 5836/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5836/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 5836/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 5836
Ședința publică din data de 17.12.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. T.
Grefier: S. R.
Se află pe rolul instanței judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul H. G. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M..
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.11.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 3.12.2015, iar apoi pentru data de astăzi, 17.12.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată la data de 01.07.2015 sub nr._, pe rolul Judecătoriei Tg.M., petentul H. G. - A., a solicitat în contradictoriu cu intimata I.P.J. M.- Secția 2Band, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 26.06.2015, netemeinic și nelegal, exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 585 lei, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu ceea a avertismentului.
În motivare petentul a arătat, că prin procesul verbal contestat s-a reținut faptul că în data de 26.06.2015 in jurul orelor 17,30 ar fi condus pe DJ 154/F Pănet auto marca VW Transporter cu nr. de înmatriculare_ in dreptul imobilului cu nr. 192 in . aveea asupra sa polița RCA a autovehicului ce constituie fapta contravenționala prevăzuta de art. 35 alin. 2 din JG nr. 195/2002 rep. si pentru care i s-a aplicat o sancțiune a amenzii in cuantum 585 lei.
De asemenea petentul a mai arătat că, agentul conststaor l-a sancționat contravențional pentru simplul motiv ca nu a avut asupra saa polița RCA. Petentul consideră ca polițistul a făcut un exces de zel pentru faptul ca i-a relatat ca are plătită polița RCA, dar lucrând in domeniul construcțiilor se deplasa de urgenta in localitatea Panet pentru turnarea unei placi rapide de beton.
Petentul a învederat faptul că, poate dovedi faptul ca deținea polița RCA incheiata anterior acestei date - nr._ eliberata de către ASIBROK 2000 Broker de asigurare valabila pentru perioada 25.03._15 - dar ca acesta nu era la el in acel moment. I-a fost intocmit procesul verbal contestat prin care i s-a aplicat amenda in suma de 585 lei in mod nejustificat. Pentru aceste motive a solicitat anularea acestuia intrucat nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale, in dovedire a anexat procesul verbal in copie, Polița de asigurarea RCA valabila si taxa judiciara de timbru.
In temeiul prevederilor art. 223 raportat la art. 411 alin. 2 teza finala Cod procedura civila a solicitat judecarea cauzei si in lipsa sa.
Intimatul I.P.J. M., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de petent ca neîntemeiată.
În motivare intimatul a arătat că, procesul verbal atacat corespunde exigențelor art.16 alin 7 și 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage nulitatea cestuia, din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanța de judecată.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de acesta prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională.
Petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 35, alin 2 din OUG republicată, anume pentru faptul că a fost depistat în trafic fără a avea asupra sa polița de răspundere civilă RCA. Pentru această faptă petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 585 lei.
Intimatul a menționat faptul că petentul a fost sancționat pentru faptul că nu avea asupra sa polița de răspundere RCA și nu pentru faptul că nu avea încheiată o astfel de poliță.
In plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
De asemenea a mai arătat că fapta reținută în proces verbal este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind investit de către stat cu puterea de a constata și sancționa fapte antisociale având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale agentului constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate, temeinicie procesului verbal. În acest context veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate și dovedite de petentul care susține netemeinicia actului sancționator neputându-se reduce la o simplă afirmație a acestora. În acest caz contrar, consideră ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, este de părere că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților sau cu decesul unor persoane nevinovate. De asemenea consideră că sancțiunea aplicată respectiv amenda contravențională, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumi veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrar prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Intimatul a precizat că, în conformitate cu prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Satabiaku v.Franta, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe drumurile publice ), in lumina cauzei Angliei c. României sa intre in sfera "acuzațiilor in materie penala ", atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționată cu închisoare contravenționala. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia sa utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În baza dispozițiilor art.223 alin.3 și art.411 alin. C.pr. civ a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare solicitând anularea procesului verbal contestat.
In cursul cercetării judecătorești a fost administrata proba cu înscrisurile depuse la dosar: copia procesului verbal contestat (f.3,18), polița RCA (f.4), chitanțe (f.5), adrese (f.10,19,20), raport din data de 06.08.2015 (f.16).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 26.06.2015 (f.3), petentul a fost sancționat cu amendă de 585 de lei pentru contravenția prev. de art. 101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002 rap. la 35 alin.(2) din același act normativ reținându-se că a condus auto marca Volkswagen Transporter cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 154/E în dreptul imobilului cu nr. 192 . ocazia controlului efectuat s-a constatat că nu avea asupra sa polița RCA a autovehiculului condus.
Procesul verbal nu a fost semnat de petent iar în dreptul rubricii „obiecțiuni contravenient” s-a notat “Nu am polița RCA asupra mea deoarece șeful a reînnoit-o recent și nu mi-a dat nici măcar o copie a poliței RCA”.
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
De asemenea, instanța constată că faptei, astfel cum a fost reținută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică. Astfel, conform art. 101 alin.1 pct.18 din OUG 195/2002 “(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice:
18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).”
Astfel, conform art. 35 alin.(2) din OUG 195/2002 “ Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.”
Potrivit art. 481 alin.(1) din Legea 136/1995 “La înscrierea în circulație (...) este obligatorie prezentarea dovezii existenței unei asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, în condițiile prezentei legi.”
Instanța are în vedere faptul ca nu întreaga materie a contravențiilor din dreptul intern reprezintă o "acuzație în materie penala", în sensul autonom al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea procedează în mod necesar și invariabil la o analiză a cazului concret dedus judecății, pentru clarificarea aplicabilității ratione materiae a art. 6 si a incidentei garanțiilor instituite de acesta.
Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel ș.a. împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.
Pentru clarificarea conținutului noțiunii autonome de "acuzație în materie penală", Curtea a stabilit trei criterii si anume: (a) calificarea faptei potrivit dreptului național, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sancțiunii.
Instanța constată că OUG 195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generală.
În ceea ce privește caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate, în cauză, sancțiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sancționa o anumită conduită apreciată de legiuitor ca prezentând pericol social.
Cu referire la natura si gravitatea sancțiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neapărat cea efectiv aplicată (cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).
În dreptul intern, amenda contravențională este o sancțiune pecuniară principală, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sancționator.
În aceste condiții, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlăture de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.
În prezenta cauza, petentul a fost sancționat cu amenda contravenționala în cuantum de 585 de lei, cuantum care imprimă severitate sancțiunii aplicate petentului.
Pe cale de consecință, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanța apreciază că faptele imputate petentului în prezenta cauza reprezintă o "acuzație în materie penala".
Sub aspectul temeiniciei, instanța amintește că, prin prisma jurisprudenței CEDO, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat, se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În cauză, petentul a dovedit că autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ era asigurat la data constatării faptei cu polița de asigurare ./01/TO/XZ nr._ (f.30), însă fapta contravențională constă în faptul că nu a avut asupra sa respectiva poliță de asigurare.
Ca atare, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar petentul nu a dovedit o stare de fapt contrară celei descrise de agentul constatator.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța reține că petentului i s-a aplicat amenda contravențională de 585 de lei. Conform art. 21 al. 3 din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001 și în raport cu starea de fapt dovedită de petent prin înscrisurile depuse la dosar, chiar dacă petentul nu avea asupra sa polița de asigurare, întrucât a dovedit faptul că autoturismul era asigurat la momentul constatării faptei, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este disproporționată față de gradul de pericol social al faptei. Astfel, în baza art. 21 alin.3 din OG 2/2001 se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 585 de lei cu avertisment iar instanța va atrage atenția petentului ca în continuare să respecte rigorile legii.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea, va înlocui sancțiunea amenzii în cuantum de 585 de lei aplicată prin procesul-verbal atacat cu avertisment și va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul H. G. A. având CNP_, cu domiciliul în M., nr. 386, jud. M., în contradictoriu cu intimatul IPJ M. cu sediul în Tîrgu-M., .. 16, jud. M..
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 585 de lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ emis de intimat la data de 26.06.2015 cu avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Tîrgu-M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin.(2) C.proc.civ. azi, 17.12.2015.
PREȘEDINTE:GREFIER:
C. T. S. R.
Red. C.T.
Tehn. L.M.
4 ex./ 29.02.2016
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 4880/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3948/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
