Plângere contravenţională. Sentința nr. 971/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 971/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 971/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 971/2014
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. A. O.
Grefier M. M.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul G. J. în contradictoriu cu intimatul I. M..
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.02.2015, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 20.06.2014, sub nr._, petentul G. J. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal . nr._ din 19.06.2014 întocmit de agentul constatator al intimatului I. M..
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat prin procesul verbal menționat ca urmare a constatării agentului de poliție a neacordării de prioritate unui pieton la o trecere de pietoni de pe bulevardul 1 Decembrie1918, fiindu-i reținut permisul de conducere. Petentul a susținut că nu este vinovat și că acesta se afla cu autoturismul deja pe trecerea de pietoni când o femeia a coborât de pe trotuar, în traversarea străzii.
Plângerea nu a fost motivată în drept, fiindu-i atașat procesul verbal de contravenție și copie a actului de identitate a petentului.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, depunând, la data de 20.08.2014, procesul verbal contestat, raportul agentului constatator, precum și cazierul auto al petentului, cu precizarea că nu au fost folosite mijloace tehnice certificate, săvârșirea contravenției fiind surprinsă de către agentul de poliție.
În probațiune, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială, în cadrul acesteia fiind audiată martora G. I. sub prestare de jurământ, a cărei declarație a fost semnată și atașată la dosar (f. 40).
Analizând toate aspectele și împrejurările, din prisma probelor administrate, în vederea soluționării cauzei reține următoarele:
În data de 19.06.2014, la ora 13:13, petentul G. J. a fost sancționat contravențional pentru faptul că, aflându-se în autoturism cu nr. de înmatriculare_, circulând pe bulevardul 1 decembrie 1918 înspre M. Mall, nu a acordat prioritate de trecere unei mame, cu un copilaș aflat în cărucior, fiind angajată în traversarea drumului prin loc special amenajat, aflat pe sensul său de mers.
Prin urmare, în procesul verbal atacat s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, respectiv: ,,(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: h) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului’’.
Ca atare, acestuia i s-a aplicat sancțiunea amenzii de 360 de lei și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile ca urmare a neacordării pentru pietoni a priorității de trecere.
În procesul verbal atacat s-a mai făcut mențiunea art. 135 lit. h, în conformitate cu care ,,Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.’’
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent, cu mențiunea că nu este de acord.
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza atât din perspectiva legalității și, ulterior, în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale O.G. nr. 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
În privința nulităților absolute, regimul acestora este reglementat de art. 17, astfel lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu.
În cauza de față, instanța apreciază că nu sunt incidente cauze de nulitate absolută asupra cărora să se pronunțe din oficiu.
Referitor la regimul nulităților relative, în considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză. Sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că petentul nu a indicat nici o încălcarea a dispozițiilor legale aplicabile care să producă o vătămare de natură să impună anularea actului atacat.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
În esență, petentul a solicitat anularea procesului verbal, întrucât situația de fapt reținută în acesta nu reflectă realitatea. Petentul a arătat că pe trecerea de pietoni în discuție se afla deja pe trecerea de pietoni când persoana respectivă s-a angajat în traversarea drumului.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța sesizată cu o plângere împotriva procesului verbal de contravenție, printre altele, administrează orice alte probe prevăzute de lege în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție.
Cu privire la contravențiile la regimul circulației rutiere, instanța europeană a statuat că deși acestea nu sunt reglementate în domeniul dreptului intern ca fiind de natură penală, ele intră în sfera ,,acuzației în materie penală’’ în sens de noțiune autonomă europeană, deoarece, pe de o parte, norma legală încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu unui grup anume care să posede un statut special, toți cetățenii trebuind să respecte normele de drept din materia circulației (Cauza Ozturk c Germaniei), iar, pe de altă parte, sancțiunile aplicabile au caracter de prevenire și pedepsire (Cauza Lauko c Slovaciei).
Prin urmare, se impune respectarea tuturor exigențelor art. 6 din Convenție, iar administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale articolului menționat, care consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele, faptul că agentul constatator are sarcina probei.
Procesul-verbal de constatare a contravenției atacat în prezenta cauză a fost însă încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care, în conformitate cu dreptul intern, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară. Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții, deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO, prin aceea că inversează sarcina probei, nu este contrară acesteia. În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei)
Astfel, exigențele CEDO impun ca în măsura în care sunt instituite astfel de prezumții, persoanei în cauză să i se acorde cadrul procesual adecvat în vederea probării situației contrare și răsturnării prezumției legale.
Mai mult, instanța apreciază că raportat la prevederile O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun aplicabil în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal este justificată prin necesitatea de sancționare a unor fapte cu o frecvență mare și, de asemenea, se încadrează în limite rezonabile, având în vedere caracterul acesteia de prezumție relativă, precum și garanțiile instituite de art. 16 și art. 17 O.G. nr. 2/2001.
Astfel, persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, petentul nu a contestat pur formal temeinicia sancționării sale, ci a înțeles să utilizeze de aceste garanții procesuale, prezentându-se în fața instanței la termenul din data de 30.01.2015, pentru a-și susține plângerea contravențională în sensul nevinovăției sale, ca urmare a faptului că acesta se afla deja pe trecere de pietoni când o femeie a pășit în traversarea străzii, afirmând de asemenea că la acel momentul în mașină se afla și numita G. I.. Instanța a încuviințat și administrat proba testimonială cu audierea martorei G. I., iar din depoziția acesteia rezultă că la trecerea de pietoni din discuție, pe trotuar, se afla într-adevăr o femeie cu un cărucior de copii, însă aceasta nu pășise pe trecerea de pietoni pentru ca petentul să fie obligat să îi acorde prioritate de trecere, aspecte ce confirmă susținerile petentului și se coroborează și cu obiecțiunile acestuia din procesul verbal. Prin urmare, instanța apreciază că în cauză rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal contestat, astfel că se consideră că prezumția de veridicitate și temeinicie a actului de sancționare a fost răsturnată, iar nevinovăția petentului față de săvârșirea contravenției ce i se impută – dovedită.
Pe cale de consecință, în baza celor de mai sus, instanța consideră că procesul verbal atacat nu este temeinic întocmit, astfel că în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să admită plângerea contravențională formulată de către petentul G. J. și să dispună anularea procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.06.2014 întocmit de către intimatul I. M., cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale în sumă de 360 de lei și a înlăturării sancțiunii complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul G. J., CNP_, domiciliat în comuna Corunca, ., jud. M., împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 19.06.2014, întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., cu sediul în mun. Târgu M., ., jud. M..
Dispune anularea procesului-verbal . nr._ din data de 19.06.2014, întocmit de intimat.
Exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în sumă de 360 lei și înlătură măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru 30 de zile, ambele sancțiuni fiind aplicate prin procesul-verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M.. Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER, O. A. O. M. M.
4ex/01.04.2015
Red/Tehnored..O.A.O.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 976/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 934/2015.... → |
|---|
