Plângere contravenţională. Sentința nr. 976/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 976/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 976/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 976
Ședința publică de la 05.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. O. A.
Grefier M. Mezsaros
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimatul I. M., având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.02.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință fiind amânată pronunțarea pentru data de astăzi când, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauze civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.09.2014 sub nr._, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M. ca prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție atacat, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a arătat că prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis de I. – Serviciul Rutier la data de 13.08.2014, aceasta a fost sancționată cu amenda contravențională de 4.500 lei.
Motivele de nulitate ale procesului verbal invocate vizează legalitatea acestuia, petenta criticând, în esență, nerespectarea atât a dispozițiilor art. 19 alin. 1 și 3 din OG nr. 2/2001, în sensul că actul sancționator nu cuprinde semnătura unui martor și nici motivele imposibilității identificării vreunui martor, cât și a dispozițiilor art. 16 din același act normativ, privind obligativitatea consemnării în cuprinsul procesului verbal a ocupației și locului de muncă al contravenientului, a descrierii faptei, precum și prejudiciului produs prin săvârșirea faptei, scrisul fiind ilizibil.
Solicitarea de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, precizându-se că fapta imputată nu prezintă un grad sporit de pericol social, singura afirmație inteligibilă din procesul verbal întocmit de agentul constatator fiind fără a deține rovinietă.
În drept, s-au invocat prevederile OG nr. 2/2001, ale OG nr. 15/2002, precum și ale Codului de procedură civilă.
Plângeri i-au fost anexate, în copie, procesul verbal de contravenție și dovadă comunicare.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, depunând la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal (f. 12-20), respectiv: procesul verbal contestat, raportul agentului constatator, confirmare de primire, atestat, buletin de verificare metrologică, adresa.
La termenul din data de 30 ianuarie 2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, și, ca urmare a solicitării instanței, s-a depus adresă din partea intimatului prin care s-a comunicat numele proprietarului la data constatării faptei contravenționale.
Analizând toate aspectele și împrejurările, din prisma probelor administrate, în vederea soluționării cauzei reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/13.08.2014 întocmit de agentul constatator din cadrul I. M. – Serviciul Rutier, în temeiul art. 8 al. 1 și 2 din OG nr. 15/2002, republicată, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.500 lei, reținându-se că în data de 13.08.2014, ora 08:37 vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei a circulat pe DN 15 - E60, în localitatea Sânpaul, jud. M., fără a deține rovinietă valabilă pentru data la care s-a circulat.
Constatarea faptei contravenționale s-a făcut în urma verificării în baza de date, iar autovehiculul a fost filmat cu aparatul radar . 297, instalat pe autospeciala poliție rutiere MAI 3449.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, regăsindu-se în cuprinsul acestuia mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța apreciază că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu și reține ca neîntemeiate criticile petentei cu privire la lipsa descrierii faptei contravenționale, în condițiile în care agentul constatator a descris fapta astfel cum a perceput-o, nefiind o contravenție complexă, cu atât mai mult cu cât, într-o anumită măsură, această descriere implică reiterarea textului legal aplicabil.
Instanța reține că în celelalte cazuri în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului nu poate fi invocată decât dacă i s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, astfel cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L nr. XXII/19.03.2007.
Petenta a invocat, prin plângerea formulată, faptul că actul sancționator nu a fost semnat de către un martor, nu sunt indicate ocupație și locul de muncă al contravenientei, iar conținutul procesului verbal este ilizibil.
În ceea ce privește faptul nesemnării procesului-verbal de către un martor asistent, din analiza comparativă a dispozițiilor art. 19 din O.G. 2/2001 cu cele ale art. 17 din aceeași ordonanță, rezultă că sancțiunea nulității intervine, în ipoteza nerespectării dispoziției cuprinse în art. 19 din O.G.2/2001 doar în condițiile art. 175 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respectiv doar dacă se face dovada unei vătămări, or petenta nu a făcut o asemenea dovadă.
Totodată, aceeași concluzie de netemeinicie se desprinde și în privința împrejurării că nu au fost consemnate informații referitoare la ocupația și locul de muncă al petentului, cu atât mai mult cu cât acestea nu ar fi adus lămuriri suplimentare raportat la natura faptei contravenționale reținute în sarcina sa.
Ilizibilitatea procesul verbal de contravenție nu este un motiv de nulitate, întrucât, în primul rând, analizând exemplarul original al acestuia, aflat la f. 24 din dosar, instanța constată că scrisul agentul constatator este inteligibil. În al doilea rând, chiar dacă scrisul olograf al persoanei care a constatat și sancționat săvârșirea faptei nu ar îndeplini condițiile rezonabile de formă, există posibilitatea de a solicita o tehnoredactare a actului, iar în cazul de față, conținutul procesului verbal se regăsește în raportul agentului constatator (f. 17). Instanța apreciază că în nici o împrejurarea calitatea scrisului unui agent constatator nu poate conduce la anularea procesului verbal, atâta timp cât sunt îndeplinite toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege.
Mai mult decât atât, instanța reține că sancțiunea care survine ca urmare a neconformării agentului dispozițiilor legale incidente, la momentul întocmirii procesului verbal, este nulitatea relativă, astfel, dincolo de simplele susțineri pe care le formulează, petenta trebuia să facă dovada vătămării efectiv produse, impunându-se anularea procesului verbal doar în acele situații în care această sancțiune reprezintă singurul remediu pentru înlăturarea vătămării produse.
Instanța apreciază că posibilitatea conferită petentei de a promova prezenta acțiune complinește orice posibilă vătămare ce ar fi putut să fie invocată la momentul întocmirii actului sancționator, fiindu-i asigurat acesteia cadrul procesul în vederea exercitării dreptului la apărare, astfel că va respinge ca netemeinice criticile formulate.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța sesizată cu o plângere împotriva procesului verbal de contravenție, printre altele, administrează orice alte probe prevăzute de lege în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție.
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
În interpretarea dreptului intern, inclusiv din lumina practicii europene, în cazul contravențiilor care sunt constatate prin mijloace tehnice, prezumția de veridicitate nu poate opera decât în măsura în care este dublată de mijloacele de probă pe care s-a bazat însuși agentul în momentul aplicării sancțiunii.
Aceasta pentru că procesul verbal de contravenție astfel întocmit nu mai face proba prin el însuși cu privire la săvârșirea contravenției, întrucât nu consemnează împrejurări percepute prin propriile simțuri de către agentul constatator, nu reflectă constatările personale ale acestuia, deci nu mai are forță probantă prin el însuși.
Astfel, în vederea probării vinovăției contravenientului, se impune ca intimatul să facă dovada că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal sunt reale.
În acest sens, în prezenta cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu imagini depusă de intimat ca mijloc material de probă (f, 14).
Din cuprinsul înregistrării video săvârșirea faptei rezultă dincolo de orice dubiu, respectiv faptul că autovehiculul aparținând petentei a circulat în localitatea Sânpaul fără a deține rovinietă valabilă.
Intimatul și-a îndeplinit obligația de a proba constatarea faptei cu mijloace tehnice omologate și certificate potrivit legii, prin intermediul înregistrării video precum și prin înscrisurile care dovedesc îndeplinirea condițiilor privitoare la aparatul radar folosit, sub aspectul existenței omologării și verificării metrologice, dând curs și solicitărilor în probațiune ale persoanei sancționate. De altfel, petentei i-au fost comunicate aceste înscrisuri, și nu s-au ridicat critici în ceea ce le privește. Mai mult, instanța apreciază că și în cazul în care aparatul radar nu ar fi fost omologat, fapta ar fi putut fi constatată în mod legal. Respectiva imagine putea fi efectuată cu orice aparat foto, fiind suficientă și simpla constatare a agentului constatator că autovehiculul aparținând intimatei a circulat în acel sector de drum, valabilitatea rovinietei putând fi verificată inclusiv pe internet, iar petenta nu a susținut că ar deține rovinieta valabilă pentru autovehiculul susmenționat, nereușind să răstoarne prezumțiile de care se bucură procesul verbal.
Concluzionând, instanța reține că în prezenta cauză procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrară, iar, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Pentru cele ce preced, instanța apreciază că procesul verbal contestat a fost legal și temeinic încheiat.
În ceea ce privește solicitarea de reindividualizare a amenzii contravenționale aplicate, instanța reține că potrivit art. 21 din OG. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentei fiindu-i aplicată sancțiunea minimă prevăzută de OG nr. 15/2002, respectiv suma de 4.500 lei, nefiind necesară înlocuirea acesteia cu avertisment.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din OG. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta ., cu sediul în mun. Târgu M., . 1918, nr. 160, ., împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 13.08.2014, întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., cu sediul în mun. Târgu M., ., jud. M..
Menține procesul-verbal . nr._ din data de 13.08.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit de intimat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M.. Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 martie 2015.
PREȘEDINTE, O. A. O. | GREFIER, M. M. |
4ex/02.04.2015
Red./Tehnored./O.A.O.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 989/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 971/2015.... → |
|---|
