Plângere contravenţională. Sentința nr. 2069/2015. Judecătoria TÂRGU NEAMŢ

Dosar nr. 1122 /321/2015 - plângere contravențională -

Cod operator 3076

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TÎRGU N.

SENTINȚA CIVILĂ NR.2069

Ședința publică din 15.10. 2015

Instanța constituită din:

Președinte – F. S. - judecător

Grefier – A. P. B.

Se examinează cauza civilă formulată de petentul B. D. împotriva proces verbal de contravenție . nr._/21.04. intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUD. N., având ca obiect - plângere contravențională - OUG 195/2002 R,

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul legitimat cu Ci . nr._, lipsă fiind reprezentanții legali ai intimatului.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței următoarele:

Stadiul procesual: dosarul se află la primul termen de judecată.

Obiectul cauzei este plângere contravențională - OUG 195/2002 R,

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Față de dispozițiile art.131 din legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, instanța verifică, din oficiu competența și constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 32 al 2 din O.G. 2/2001, este competentă, fapta fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei Tîrgu N.

În conformitate cu dispozițiile art. 31 al 1 O.G. 2/2001 constată că plângerea contravențională a fost făcută în termenul legal.

În temeiul art. 238 alin.1 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, ținând cont de împrejurările cauzei, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind de 3 luni, astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și previzibil.

Petentul în dovedirea plângerii sale solicită administrarea probei cu martora B. S. care se află prezentă la termenul de astăzi și solicită să fie audiată.

Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 321 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă, procedează la ascultarea martorei B. S., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 323 Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul petentului în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ.

Petentul contestată doar contravenție stabilită de agentul constatator că nu a oprit la semnalul agentului de poliție. Ulterior a fost oprit, iar agentul constatator s-a ofensat că el a prezentat permisul din Spania, consideră că a fost amendat pe nedrept. Era imposibil să fugă de mașina poliției, deoarece mașina Poliției are motorul mai mare, în timp ce capacitatea cilindrică a mașinii pe care o conducea era de 1,6. Solicită să se dispună admiterea plângerii și instanța să pronunțe o hotărîre prin care să fie obligat pentru celelalte două sancțiuni contravenționale să achite amenda în cuantum de ½. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanța, socotindu-se lămurită, în temeiul art. 394 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA,

După deliberare, asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ petentul B. D. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ solicitând anularea acestuia având în vedere următoarele motive:

În timp ce circula în localitatea Timișești din sensul opus de mers circula un autoturism cu însemnele Poliției Rutiere . După câteva sute de metri a fost ajuns din urmă de acest autoturism care l-a oprit prin semnalele acustice și luminoase. Agentul de poliție i-a comunicat faptul că a fost înregistrat cu viteza de 77 km/h lucru care este posibil să fie adevărat și faptul că I.T.P-ul a expirat lucru pe care de asemenea nu îl neagă și era adevărat însă agentul constatator i-a spus faptul că nu a oprit la semnalul efectuat cu bastonul reflectorizant lucru total neadevărat întrucât aceștia nu i-au făcut niciun semn cu bastonul reflectorizant pentru a opri mașina ci au venit după el pornind semnalele acustice și luminoase.

Sub nici o formă nu a încercat să fugă de agenții de poliție și să nu oprească la semnalul acestora fapt ce poate fi confirmat de cei doi martori aflați în mașină.

Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 21.04.2015 petentul B. D. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1652,5 lei reținându-se în sarcina sa următoarele:

La data de 21.04.2015 ora 20,49 a con dus autoturismul marca VW cu nr._ pe DN 15 B în localitatea Timișești cu viteza de 77 km/h înregistrată cu aparatul radar de pe auto MAI_.

Deasemenea nu a oprit la semnalul regulamentar luminos și bastonul reflectorizant. La controlul efectuat s-a constatat că autoturismul avea expirat inspecția tehnică periodică.

Organul constatator a stabilit că faptele petentului întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de art 48 din OUG 195/2002, art 100 al 3 lit f din OUG 195/2002 și art 101 din OUG 195/2002.

În cauză petentul a contestat doar săvârșirea contravenției prevăzută de art 100 al 3 lit f și pentru care a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 390 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 30 zile.

Având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța este datoare în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal evocat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit în raport de prevederile art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede elementele a căror lipsă atrage nulitatea actului ce poate fi analizată și din oficiu.

Analizând cel de-al doilea aspect propus de prevederile art. 34 alin. 1, se constată că procesul-verbal atacat nu îndeplinește condițiile de temeinicie pentru sancționarea în mod valabil a contravenientului, în ceea ce privește fapta de anu opri la semnalul polițistului rutier, având în vedere prezumția de nevinovăție de care beneficiază acesta, nerăsturnată prin actul de constatare și sancționare, date fiind următoarele considerente:

În primul rând, instanța reține că petentul beneficiază de garanțiile consacrate de prevederile art. 6 C.E.D.O., relative la dreptul la un proces echitabil.

În al doilea rând, astfel cum s-a stabilit în cauza A. împotriva României, jurisprudența curții de contencios european al drepturilor omului fiind obligatorie pentru statele semnatare ale Convenției, pentru stabilirea faptului dacă o faptă are sau nu natură penală ( în vederea atragerii garanțiilor și drepturilor corespunzătoare în favoarea persoanei care a săvârșit-o ), există trei criterii alternative:

- calificarea faptei în dreptul intern;

- natura faptei incriminate;

- natura și gravitatea sancțiunii aplicate.

În dreptul românesc, domeniul contravențional este unul situat în afara dreptului penal, dar cum, potrivit Curții de la Strasbourg, acest prim criteriu are doar o valoare relativă, urmează a fi analizate celelalte două, pentru lămurirea caracterului sancțiunilor contravenționale, prin prisma art. 6 din Convenție.

Referitor la natura faptei incriminate, aceasta, pentru a fi calificată ca fiind penală, norma de incriminare trebuie să se adreseze tuturor, având o aplicabilitate generală, nu doar unui grup restrâns de persoane.

Ultimul criteriu, respectiv natura și severitatea sancțiunii, este îndeplinit când sancțiunea are un caracter preventiv și sancționator, indiferent de cuantumul amenzii, dacă ea nu este destinată acoperirii unui prejudiciu, ci vizează prevenirea săvârșirii altor fapte și sancționarea făptuitorului.

Mergând pe linia de raționament a Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța reține că primul și cel de-al doilea criteriu, menționate în cele ce preced, nu sunt aplicabile speței de față ( primul, evident, deoarece contravenția în dreptul intern, se apropie cel mai mult de procedura civilă, iar cel de-al doilea, întrucât norma de incriminare, respectiv H.G. 1391/2006, se adresează unui grup restrâns de persoane, format din indivizi cu o anumită calitate, anume aceea de posesori ai unui permis de conducere ).

Totuși, potrivit ultimului criteriu, fapta petentului B. D. poate fi asimilată uneia penale, în sensul evocat, având în vedere faptul că sancțiunea aplicată, respectiv amenda, are un caracter deopotrivă sancționator și preventiv, nefiind destinată acoperirii vreunui prejudiciu.

Așa fiind, contravenientul beneficiază de prezumția de nevinovăție, pe care nu poate fi obligat să o răstoarne, sarcina probei revenind instituției al cărei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.

Este adevărat că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție de autenticitate și veridicitate în ceea ce privește fapta constatată ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului de poliție, însă o atare prezumție nu poate avea decât o valoare relativă.

Analizând înregistrarea video depusă de intimat, instanța nu poate reține că agentul de poliție a făcut vreun semnal de oprire cu bastonul reflectorizant și nici faptul că au fost folosite semnalele luminoase ale mașinii.

Din înregistarrea video se observă autoturismul poliției care vine din sens opul și la un moment dat după ce a depășit autoturismul condus de petent s-a întors și folosind semnalele luminoase a oprit în fața autoturismului petentului .

Martora B. S. audiată în cauză a arătat că se afla pe scaunul din față a autoturismului condus de petent, a văzut mașina poliției dar nu a văzut niciun baston reflectorizant nici girofarul pornit. După aproximativ 5-10 min mașina poliției i-a depășit și au oprit în fața lor.

Oricum, așa cum s-a arătat mai sus, fapta pusă în sarcina petentului având caracter penal, revine intimatului obligația de dovedi vinovăția petentului, dincolo do orice dubiu rezonabil, ceea ce intimatul nu a dovedit în cauza dedusă judecății.

Pentru considerentele ce preced, instanța va admite plângerea, urmând a anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, cu privire la săvârșirea contravenției prevăzută de art 100 al 3 lit f din OUG 195/2002 și a-l exonera pe contravenient de obligația de plată a amenzii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARAȘTE

Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. D. domiciliat în mun. Suceava . . . jud. Suceava în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N. și în consecință:

Anulează în parte procesul verbal de contravenție . nr._ din 21.04.2015 cu privire la săvârșirea contravenției prevăzute de art 100 al 3 lit f din OUG 195/2002 și exonerează petentul de plata amenzii în cuantum de 390 lei aplicată pentru această faptă.

Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.

Cu apel în 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg N..

Pronunțată în ședința publică de la 15.10.2015

Președinte, Grefier,

S. F. A. P. B.

RED/TEHN

F.S./A.B.

4 ex/17.11.2015