Plângere contravenţională. Sentința nr. 995/2015. Judecătoria TÂRGU NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 995/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU NEAMŢ la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 995
Dosar nr._ - plângere contravențională
- Cod operator 3076 - OUG 195/2002 -
ROMÂNIA
JUDEȚUL N.
JUDECĂTORIA TÎRGU N.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 995
Ședința publică din 16 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. N. – judecător
Grefier – M. R.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată în baza OUG 195/2002 de către petenta A. M. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 4.11.2014, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta, asistată de av. P. E., lipsă fiind intimatu, care a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului legal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei: plângere contravențională OUG 195/2002 împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 4.11.2014;
- stadiul procesual: fond, dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Se procedează la identificarea și legitimarea petentei, cu CNP_, C.I. . nr._.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 392 Noul cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul apărătoarei reclamanților.
Apărătoarea petentei solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în sensul de a se dispune anularea procesului verbal de contravenție, să se aibă în vedere planșele foto depuse la dosar, din care rezultă că la momentul respectiv erau mai multe mașini care se deplasau în același sens cu petenta, astfel că nu rezultă cu exactitate dacă viteza suprinsă de aparatul radar aparține autoturismului condus de petentă sau unui alt autovehicul. În procesul verbal nu este menționată . radar și nu se poate stabili cu exactitate dacă aparatul radar este același cu cel a cărei verificare metrologică este depusă la dosarul cauzei.
Instanța, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA ,
După deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub nr._, petenta A. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ N., anularea procesului verbal de contravenție . nr._/04.11.2011, prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei și 3 puncte penalizare la permisul de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 48 din OUG nr. 195/2002 R, constând în aceea că la data de 04.11.2014, ora 16:39, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe DN 15 C, în localitatea Săcălușești, jud. N., respectiv cu viteza de 76 km/h, în regim de deplasare.
În motivarea plângerii, petenta arată în esență că nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, că procesul verbal de contravenție contestat este nul, întrucât agentul constatator nu a consemnat în cuprinsul înscrisului obiecțiunile pe care le-a invocat la momentul opririi în trafic.
În dovedirea plângerii, petenta a atașat la dosarul cauzei în copii certificate pentru conformitate cu originalul act de stare civilă, procesul verbal de contravenție contestat, iar în completare a solicitat ca agentul constatator să comunice instanței documentația care a stat la baza întocmirii înscrisului constatator.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Prin întâmpinare (filele 22, 23), intimatul a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal întocmit; în apărare, a atașat la dosarul cauzei borderou, buletin de verificare metrologică nr._/02.04.2014, atestat operator radar, trei planșe foto.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/04.11.2011, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei și 3 puncte penalizare la permisul de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 48 din OUG nr. 195/2002 R.
Pentru a dispune sancționarea petentei, agentul constatator a reținut că aceasta la data de 04.11.2014, ora 16:39, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe DN 15 C, în localitatea Săcălușești, jud. N., respectiv cu viteza de 76 km/h, în regim de deplasare.
Având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal evocat, instanța reține că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate și din oficiu.
Susținerile petentei referitoare la neconsemnarea obiecțiunilor de către agentul constatator nu constituie motiv de nulitate a înscrisului constatator, atâta timp cât petenta a avut posibilitatea și chiar s-a adresat cu plângere contravențională la instanța de judecată, plângere în cuprinsul căreia a invocat respectivele obiecțiuni.
Analizând cel de-al doilea aspect propus de prevederile art. 34 alin. 1, se constată că procesul-verbal atacat nu îndeplinește condițiile de temeinicie pentru sancționarea în mod valabil a contravenientei, în ceea ce privește fapta de a depăși viteza legală, astfel:
În primul rând, instanța reține că petentul beneficiază de garanțiile consacrate de prevederile art. 6 C.E.D.O., relative la dreptul la un proces echitabil.
În al doilea rând, astfel cum s-a stabilit în cauza A. împotriva României, jurisprudența curții de contencios european al drepturilor omului fiind obligatorie pentru statele semnatare ale Convenției, pentru stabilirea faptului dacă o faptă are sau nu natură penală ( în vederea atragerii garanțiilor și drepturilor corespunzătoare în favoarea persoanei care a săvârșit-o ), există trei criterii alternative:
- calificarea faptei în dreptul intern;
- natura faptei incriminate;
- natura și gravitatea sancțiunii aplicate.
În dreptul românesc, domeniul contravențional este unul situat în afara dreptului penal, dar cum, potrivit Curții de la Strasbourg, acest prim criteriu are doar o valoare relativă, urmează a fi analizate celelalte două, pentru lămurirea caracterului sancțiunilor contravenționale, prin prisma art. 6 din Convenție.
Referitor la natura faptei incriminate, aceasta, pentru a fi calificată ca fiind penală, norma de incriminare trebuie să se adreseze tuturor, având o aplicabilitate generală, nu doar unui grup restrâns de persoane.
Ultimul criteriu, respectiv natura și severitatea sancțiunii, este îndeplinit când sancțiunea are un caracter preventiv și sancționator, indiferent de cuantumul amenzii, dacă ea nu este destinată acoperirii unui prejudiciu, ci vizează prevenirea săvârșirii altor fapte și sancționarea făptuitorului.
Mergând pe linia de raționament a Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța reține că primul și cel de-al doilea criteriu, menționate în cele ce preced, nu sunt aplicabile speței de față (primul, evident, deoarece contravenția în dreptul intern, se apropie cel mai mult de procedura civilă, iar cel de-al doilea, întrucât norma de incriminare, respectiv OUG nr. 195/2002 și H.G. 1391/2006, se adresează unui grup restrâns de persoane, format din indivizi cu o anumită calitate, anume aceea de posesori ai unui permis de conducere ).
Totuși, potrivit ultimului criteriu, fapta petentei A. M. poate fi asimilată uneia penale, în sensul evocat, având în vedere faptul că sancțiunea aplicată, respectiv amendarea cu suma rezultantă de 360 lei, are un caracter deopotrivă sancționator și preventiv, nefiind destinată acoperirii vreunui prejudiciu.
Așa fiind, contravenienta beneficiază de prezumția de nevinovăție, pe care nu poate fi obligată să o răstoarne, sarcina probei revenind instituției al cărei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.
Sub acest aspect, se reține că procesul-verbal, beneficiind de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, face dovada deplină a celor reținute de agentul constatator. Relativ la prezumțiile evocate, instanța amintește că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko împ. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravină CEDO.
Este adevărat că în situațiile sancționării pentru depășirea vitezei legale, nu este suficientă prezența agentului constatator la locul săvârșirii faptei; de altfel aprecierea vitezei nici nu poate fi făcută de acesta fără ajutorul unui dispozitiv de tip cinemometru, conceput special pentru măsurarea vitezei autovehiculelor angajate în trafic.
Totodată, instanța are în vedere si Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțat în cauza N. contra României din data de 18.11.2008 in care instanța de contencios european a reamintit că în materie contravențională, problema administrării probelor trebuie privită prin prisma paragrafelor 2 si 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate. În plus, acuzării îi revine sarcina să îi prezinte persoanei în discuție capetele de acuzare care i se impută, în scopul de a-i acorda acesteia ocazia să își pregătească și să își prezinte apărarea în consecință, precum și de a oferi probe suficiente pentru a-și fundamenta o declarație de vinovăție. Totodată, Curtea a mai reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de proba administrate în fata lor și de a se pronunța asupra pertinenței acelor probe pe care părțile doresc să le propună în vederea administrării.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, că intimatul și-a îndeplinit obligația de a răsturna prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 4 din Norma de metrologie legală intitulat „Cerințe privind utilizarea cinemometrelor”, măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați. Instruirea operatorilor se va efectua în conformitate cu reglementările specifice în vigoare, elaborate de instituția abilitată să dețină și să utilizeze cinemometrele. Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate. Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1...4.3 precum și în următoarele cazuri:
- dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună;
- dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare;
- dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt reținută în cauză și analizând documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cu precădere planșele foto aflate la fila 27 din dosar, instanța reține că numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petentă nu este clar pus în evidență.
Față de acestea, cum intimatul nu a făcut dovada vinovăției petentului dincolo de orice dubiu rezonabil, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va admite plângerea petentului și va anula procesul verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petenta A. M., domiciliată în com. Petricani, ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/04.11.2011, în contradictoriu cu intimatul IPJ N., cu sediul în Piatra N. . jud. N., și în consecință:
Anulează procesul verbal de contravenție mai sus menționat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg.N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. N. M. R.
Red. I.N.
Tehn.M.R.
05.06.15
- 4 ex.-
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 994/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
