Servitute. Sentința nr. 1801/2015. Judecătoria TÂRGU NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1801/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU NEAMŢ la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 1801
Dosar nr._ - servitute trecere -
- Cod operator 3076 -
ROMÂNIA
JUDEȚUL N.
JUDECĂTORIA TÎRGU N.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1801
Ședința publică din 11 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. A.
Grefier: M. R.
La ordine venind pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul S. L. I., în nume propriu și în numele ASOCIAȚIEI "C. ÎN MEMORIA PĂRINȚILOR A. ȘI L. S." Păstrăveni, în contradictoriu cu pârâta C. V., având ca obiect servitute trecere.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 9 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, încheiere prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 11 septembrie 2015.
INSTANȚA ,
După deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamantul de reclamantul S. I.I. a chemat în judecată pe pârâta C. V. pentru stabilirea în favoarea sa a unei servituți de trecere pe terenul pârâtei, cu piciorul și mijloace de transport.
În motivare, reclamantul a arătat că prin testamentul autentificat sub nr.1987/1998 mama sa, S. T.A. l-a instituit legatar universal asupra bunurilor sale, că în anul 1990 a construit o casă de locuit în suprafață de 48 mp, compusă din 2 camere, hol, cămară și baie la parter și 2 camere, hol, 2 balcoane și terasă la etaj, alăturată casei părintești. Susține reclamantul că în anul 1992, el împreună cu mama sa, au hotărât să vândă surorii sale, pârâtă în cauza de față, casa părintească și terenul aferent în suprafață de 1000 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2319/13 02 1992, fără ca la momentul vânzării să fie întocmită o schiță, astfel încât pârâta deține terenul pe care este construită casa lui, restricționându-i accesul la casă și la terenul din spatele casei, situație care a generat conflictul de față. A precizat reclamantul că în casa construită de el în prezent se află sediul Asociației „C. în Memoria părinților A. și L. S.” a cărui fondator este el.
Reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată, cu adresa din 28.05.2014, solicitând stabilirea servituții de trecere în nume propriu, dar și în numele Asociației „C. în memoria părinților A. și L. S.” Păstrăveni-N., reiterând motivele din cererea inițială de chemare în judecată, detaliind situația conflictuală dintre moștenitori și solicitând în plus, față de cererea anterioară, accesul în curtea casei părintești, la fântână, pivniță, cocina păsărilor și WC, . grădină, pretinzând că este proprietarul acelor construcții - casă de locuit, potrivit cu sentința civilă nr.670/1999 pronunțată de Judecătoria Tg.N., iar asupra terenului din grădină și a anexelor gospodărești, conform testamentului întocmit de mama sa în anul 1998, prin care îl instituie legatar universal.
În dovedire a depus la dosar copii după testament, contractul de vânzare, sentința civilă nr.670/1999 pronunțată de Judecătoria Tg.N., adeverința de rol agricol, titlu de proprietate emis pe numele autoarei sale, pentru terenul în suprafață de 4 ha 9750 mp, Încheierea nr.16/PJ/2011 pronunțată de Judecătoria Tg.N. pentru dobândirea personalității juridice a asociației, statutul asociației și dovada invitației la conciliere. A solicitat și efectuarea unei expertize tehnice în cadastru.
În drept, s-au invocat prevederile art.617 și următoarele din codul civil.
Cererea s-a timbrat cu 50 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii invocând pe cale de excepție autoritatea de lucru judecat, iar pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată, motivând următoarele:
Reclamantul solicită servitute de trecere la casă și teren pentru care nu a făcut dovada proprietății. La data de 04.03.1991 a avut loc dezbaterea succesorală după tatăl lor, S. L., conform Certificatului de moștenitor nr.352/04.03.1991 al notariatului de Stat, jud.N..Toți frații, în număr de 5, au renunțat în favoarea fratelui mai mare, a reclamantului S. I., care avea 60 de ani la acea dată, fiind văduv, fără copii și locuind în G., și a mamei lor, S. A.. Renunțarea la moștenire s-a făcut la presiunea reclamantului ca frate mai mare.
În anul 1992, în luna februarie, mama, S. A. și reclamantul S. I., i-au vândut pârâtei C. V., căsătorită, aceleași imobile conform actului de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat N. cu nr.2319/13.02.1992.
Reclamantul S. I. susține în apărarea sa că actul de vânzare-cumpărare nu avea întocmită o schiță, iar afirmația reclamantului că a construit o casă în anul 1990 pe proprietatea pârâtei de 1000 mp teren este falsă și irațională; că reclamantul a solicitat modificarea cererii de chemare în judecată cu Adresa din 28.05.2014, din nume propriu în numele unei Asociații, pentru a înlătura efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, așa cum reiese din Decizia nr. 105/16.01.1998 a Curții de Apel Bacău în Dosarul nr.3403/1997.
Practic, în acest dosar reclamantul S. I. a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.2319/13.02.1992 prin care reclamantul i-a vândut 1000 mp teren cu construcțiile pe el, decizie rămasă definitivă și executorie. Prin Sentința civilă nr.787/2001 a Judecătoriei Tg.N., dată în dosarul nr.1783/ 2000 și Decizia civilă nr.964/2002 a Curții de Apel Bacău, dată în dosarul nr. 1173/2002, definitivă și executorie, având ca obiect revendicare și evacuare, reclamantul S. I. a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1000 mp cu construcțiile aflate pe el, conform actului de vânzare-cumpărare nr.2319/ 13.02.1992 și s-a dispus evacuarea lui S. I..
În considerentele acestei decizii a Curții de Apel Bacău se reține că: „Susținerea recurentului S. I. că este proprietarul unei construcții edificate pe acest teren, obținând în acest sens o hotărâre judecătorească irevocabilă de constatare a dreptului de proprietate nu poate fi primită fiind lipsită de relevantă, întrucât Sentința civilă nr.670/17.03.1999 a Judecătoriei Tg.N. a fost pronunțată doar în contradictoriu cu Consiliul local al . și prin urmare nu este opozabilă reclamanților." pag.6 din decizie.
În prezentul dosar, reclamantul S. I. încearcă să întoarcă aceste hotărâri definitive și irevocabile, cu autoritate de lucru judecat, doar că de această dată se judecă în calitate de „Președinte Comitet Director" al unei Asociații inexistentă faptic existentă numai scriptic pentru interese personale frauduloase, Asociație făcută în numele părinților pentru a impresiona, un fiu care nu a avut niciodată grijă de părinți, dar cu pretenții de frate mai mare (85 de ani), căruia i se cuvine totul.
Domiciliul în ., el nu a locuit niciodată la țară, ci numai la G..
În anul 1998 mama lor, S. A., vinde reclamantului S. I. 2203 mp teren în care a fost inclus și o parte din terenul care i-a fost vândut ei în anul 1992 de către reclamantul S. I. și mama lor, S. A., teren în suprafață de 700 mp, curți-construcții, conform actului de vânzare-cumpărare nr.2319/13.02.1992.
Conform Ordonanței nr.785/P/1998 din 22.02.2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul N., reclamantul S. I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și fals în declarații.
Reclamantul S. I., conform Ordonanței Parchetului a întocmit personal schița terenului proprietatea lui S. A. amplasat în . în suparafață de 2203 mp în care a inclus și terenul care i-a fost vândut pârâtei C. V.. De asemenea s-a reținut că S. I. a completat o cerere în numele mamei sale, S. A., pentru eliberarea unui certificat de sarcini, cerere în care specifica faptul că suprafața de teren de 2203 mp nu a fost pusă garanție sau vândută, lucru nereal deoarece așa cum s-a precizat anterior, din 2203 mp 1000 mp au fost vânduți pârâtei C. V., de S. A. și S. I., în anul 1992.
Prin Sentința civilă nr.934/2002 a Judecătoriei Tg.N. în Dosarul nr.444/ 2002 și Decizia civilă nr.573/2003 a Curții de Apel Bacău în Dosarul nr.649/2003 definitivă și executorie, instanța a constatat că reclamantul S. I. în calitate de cumpărător a urmărit „Fraudarea reclamanților C. V. și C. V.” –citat din corpul Sentinței civile nr.934/2002 a Judecătoriei Tg.N., în dosarul nr.444/2002, hotărâre definitivă și executorie.
Mai susține pârâta că reclamantul S. I. folosește un ONG înființat în numele părinților pentru interese personale, eludând legile, nu în folosul comunității cum clamează, aducând grave prejudicii drepturilor consfințite de Constituție: dreptul de proprietate și liniștită posesie, dreptul la imagine, prin acțiuni în instanțe folosind acte false.
Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.N. în dosar nr.2341/P/ 2013 relevă cele afirmate mai sus cu referire la reclamantul S. I.; că de asemenea, pe rol la Tribunalul N. se află dosarul nr._ -contestație în anulare, Ordonanță președențială - exercitare drept de acces în imobil, reclamant fiind S. I..
S-au anexat la întâmpinare :Certificat de moștenitor nr.352/04.03.1991 emis de Notariatul de Stat N., Decizia civilă nr. 105/1998 a Curții de Apel Bacău în Dosarul nr.3403/1997, Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.N. în Dosar nr.2341/P/2013, Comunicare Adresă emisă la 27.01.2015 a Tribunalului N. în Dosarul nr._ .
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea susținerilor pârâtei care este interesată să rămână cu toată averea părinților.
S-a dispus efectuarea expertizei solicitate de reclamant, iar concluziile expertului au fost că pentru a se asigura accesul la imobilul - teren cu construcție, așa cum a solicitat reclamantul, sunt necesare două căi de acces, reprezentând pe schița anexă la raport cele două căi de acces propuse, notate cu S1 și S2 precum și construcțiile existente pe terenul măsurat – 1000 mp proprietatea pârâtei, pe care se află casa și anexele gospodărești și suprafața de 1740 mp teren fâneață, grădină și livadă, reprezentând diferența dintre suprafața de 2319 mp, înscrisă în titlu de proprietate nr._, eliberat pe numele defunctei S. A., autoarea părților și suprafața de 1000 mp proprietatea pârâtei.
S-a amânat pronunțarea pentru ca părțile să depună concluzii scrise la dosar.
Prin concluziile depuse reclamantul, în nume propriu și pentru asociația „C. în memoria părinților A. și L. S.” Păstrăveni-N. a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, iar cu privire la excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentințele și deciziile civile invocate de pârâtă, s-a precizat următoarele:
Pârâta în întâmpinarea depusă la termenul din data de 22.10.2014, precizează că reclamantul nu ar fi deținătorul niciunei case de locuit, deoarece aceasta nu ar exista în realitate, fiind de fapt o construcție compusă din parter și etaj, în suprafață de 48 de mp în comparație cu casa pentru care pârâta deține Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2319/13.02.1992.
În aceeași întâmpinare, pârâta pretinde că imobilul proprietatea lui S. I., identificat ca fiind CI, ar fi de fapt proprietatea ei, dorind să creeze impresia că pe terenul în suprafață de 1000 mp, se află doar o singură casă de locuit și nu două, contrazicând chiar și raportul de expertiză efectuat în cauză, în care sunt identificate două case de locuit.
Astfel, pe terenul pârâtei, se află casa proprietatea lui S. I., în suprafață de 48 mp, identificată în raportul de expertiză ca fiind CI, casa veche fiind de fapt, imobilul care a format obiectul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2319, titlul în baza căruia S. I., deține construcția CI, fiind Sentința civilă nr. 670 pronunțată de Judecătoria Tg. N., în Dosarul nr. 398/1998, sentință perfect valabilă și pentru care până în prezent nimeni nu i-a contestat valabilitatea.
În ce privește acțiunile în revendicare și evacuare despre care face vorbire pârâta, prin care S. I. a fost evacuat și obligat să-i lase în liniștită posesie și proprietate un imobil compus din două camere și sală, o bucătărie de vară și un grajd, precum și suprafața de 1000 mp, (sentința civilă nr. 787/11.05.2001 pronunțată în Dosarul nr. 1785/2000; decizia civilă nr. 964/2002, pronunțată în Dosarul nr. 1173/2002), a arătat că aceste imobile reprezintă casa veche așa cum sunt descrise chiar în hotărârile enunțate, fiind imposibil a se confunda cu casa construită de S. I., care este o casă cu etaj și cu o suprafață mult mai mare.
În litigiile derulate între ei, nu s-a făcut dovada celor susținute de pârâtă, astfel casa în suprafață de 48 mp, compusă la parter din 2 camere, hol, cămară și baie, iar la etaj, compusă din 2 camere, hol, două balcoane și terasă, având fundația din beton, pereți la parter din cărămidă, iar la mansardă din lemn fiind acoperită cu tablă, nu poate fi confundată cu casa construită din lemn, acoperită cu tablă, compusă din două camere și sală și o bucătărie de vară construită din scânduri, acoperită cu tablă și carton și un grajd din chirpici acoperit cu carton care sunt proprietatea pârâtei, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2319.
În ce privește terenul deținut de S. I. în baza Testamentului autentificat sub nr. 1987/30.10.1998, acesta este proprietarul suprafeței de teren 2740 mp, sola 13, parcelele 1,2,3, din T. P. nr. 43/225 eliberat pe numele defunctei S. A., act care îl instituie proprietarul acestei suprafețe de teren, acest drept nefiindu-i contestat de niciunul dintre frați, singura persoană nemulțumită fiind sora lui, pârâta care nu este în relații bune cu niciunul dintre frați, interzicându-le tuturor să-i încalce proprietatea.
A concluzionat că nu există autoritatea de lucru judecat, deoarece între prezentul dosar și cele derulate anterior între părți, nu există identitate de cauză și părți, temeiul de drept fiind unul diferit, prin prezenta acțiune solicitând să i se recunoască calitatea de titular al dreptului de servitute, care i se cuvine pentru a putea ajunge la imobilele proprietatea sa, casă și teren, fiind necesar a i se permite și dreptul de a se putea deplasa la fântână, pivniță și cocina păsărilor și WC, deoarece aceste imobile sunt situate tot pe suprafața de 1000 mp ce aparține pârâtei, aceasta fiind capabilă să-i interzică să le folosească, chiar dacă aceste imobile nu-i aparțin.
S-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu expert.
Pârâta, prin concluziile depuse la dosar, a arătat următoarele:reclamantul a arătat prin acțiunea sa:
1- servitute de trecere la casa proprietate personală a reclamantului unde isi are sediul si ONG -ul Asociația în Memoria Părinților A. și L. S.;
2- servitute de trecere la terenul din gradină obținut în calitate de legatar, conform testamentului nr. 1987/30.10.1998.
Față de acțiunea promovată de reclamant, s-a invocat în continuare autoritatea de lucru judecat, consacrată de art. 430 și următoarele din NCPC, ca efect al Sentinței civile nr. 787 din 11.05.2001, pronunțată de Judecătoria Tg. N., rămasă definitivă, prin care pârâta C. V. și soțul acesteia, C. V., în prezent decedat, au obținut obligarea paraților: S. I., S. A. și P. M. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul casa de locuit compusă din două camere și sala, una bucătărie de vară construită din scânduri, acoperită cu tablă și carton și suprafața de 1000 mp teren aferent, imobil situat în intravilanul comunei Pastraveni, jud.N., învecinat cu proprietățile S. Gh.I., P. E., Airienei V., drumul satului și terenul pârâtului S. L. I..
Dispune evacuarea pârâților din imobil ( construcții și teren aferent), proprietatea reclamanților."
Reclamantul S. L. I. nemulțumit de soluția pe care a primit-o după ce a avut posibilitatea și garanțiile procesuale corespunzătoare pentru a demonstra justețea dreptului afirmat și după ce a epuizat exercițiul căilor de atac, inițiază demersuri prin care încearcă o repunere în discuție a ceea ce a fost deja judecat.
Astfel reclamantul încearcă să atragă in proces o terță persoană "Asociația în Memoria Părinților A. și L. S." dar față de care nu se urmărește decât o modificare fictivă a cadrului procesual.
Sentința civilă nr.787/2001 a Judecătoriei Tg.N. este una definitivă și irevocabilă, se bucură de autoritate de lucru judecat, iar instanța de judecată trebuia să aibă în vedere efectul pozitiv al puterii lucrului judecat care se manifesta ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitate de a mai fi contrazis.
În judecata anterioară s-a solicitat și s-a dispus evacuarea pârâților, între care și S. L.I. din imobilele construcții și terenul aferent proprietatea numiților C. V. și C. V.. În cauza prezentă se solicită accesul exact în aceleași imobile fapt ce demonstrează strânsa legătură între cele două judecați. În fapt, reclamantul solicită să i se acorde tocmai dreptul îngrădit prin Sentința civilă definitivă nr.787/2001 a Judecătoriei Tg. N.. Ca și identitate de părți, O.N.G.-ul introdus în cauză are tocmai scopul fictiv de a da impresia că o nouă persoană este parte în cauza prezentă. Asociația în Memoria Părinților A. și L. S." deși nu a stat ca parte în procesul prin care s-a dispus evacuarea din imobilele construcții si terenul aferent, proprietatea soților C., suportă efectele hotărârii judecătorești datorită raporturilor pe care le are cu reclamantul S. L.I., acesta fiind fondatorul și președintele consiliului director, raporturi care o fac să fie asimilată reclamantului din punct de vedere al producerii efectelor - îi dă posibilitatea reclamantului S. I. să exercite un drept interzis prin Hotărârea definitivă 787/2001 a Judecătoriei Tg.N. - acela de a pătrunde pe proprietatea soților C., construcții și teren aferent.
Reclamantul S. I. nu poate invoca nici noua calitate de legatar universal conferită prin testamentul dat de mama sa, S. A., deoarece și aceasta a fost parte în judecata anterioară, iar conform NCPC cât și jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție există categorii de persoane care deși nu stau în proces vor suporta efectele hotărârii judecătorești datorită raporturilor lor cu părțile din aceasta categorie făcând parte și succesorii universali și cu titlu universal.
Pe fondul cauzei:
Reclamantul susține ca deține o locuința, pe care ar fi construit-o în anul 1990 pe terenul proprietatea pârâtei C. V..
Afirmația este una falsa. Reclamantul nu a construit și nu deține nicio casă de locuit pe terenul proprietatea paratei. Reclamantul încercă să ducă în eroare instanța prezentând o acțiune în constatare soluționată prin Sentința civila nr. 670/1999 a Judecătoriei Tg. N. însă aceasta nu-i este opozabilă pârâtei, fapt precizat și de Curtea de apel Bacău, conform Deciziei civile nr.964/2002.
Trebuie subliniat faptul că schița de amplasament a terenului și sediul Asociației se suprapun în fapt pe casa și terenul proprietatea pârâtei, imobile din care reclamantul a fost evacuat definitiv pe cale legală.
În ce privește calitatea reclamantului de legatar universal conferită prin Testamentul nr. 1987/30.10.1998 trebuie avut în vedere faptul că asupra bunurilor rămase după defuncta S. A. grevează și rezerva succesorală a celorlalți cinci descendenți.
Analizând probele administrate în cauză, constată că atât excepția invocată de pârâtă cât și acțiunea pentru stabilirea de căi de acces de la drumul public la imobilul pretins de reclamant ca fiind proprietatea sa nu sunt întemeiate urmând a se respinge din considerentele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit Codului civil în vigoare, servitutea este sarcina care grevează un imobil pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar –art.755. De regulă, servitutea presupune două imobile aparținând unor proprietari diferiți, dintre care unul (dintre imobile) este fondul dominant, iar cel care „suporta servitutea” este fondul aservit. Pot fi însă și situații în care servituțile să aibă caracter reciproc.
În art.755 alin. (2)Cod civil se menționează că fondul dominant poate, prin constituirea servituții, să-și sporească utilitatea economică sau confortul.
Din dispozițiile codului civil art. 768 cod civil rezultă că la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei, și nu să se ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv, interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.
Din susținerile părților, din înscrisurile depuse la dosar, cu precădere hotărârile judecătorești pronunțate de-a lungul timpului privind litigiul părților și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că situația juridică a imobilelor – teren și construcții, situate în intravilanul comunei Păstrăveni, județul N., la care reclamantul Sângu I.I. solicită stabilirea de căi de acces pe terenul pârâtei C. V. este alta decât cea prezentată de reclamant. Aceasta, deoarece, analizând pe de o parte, susținerile reclamantului care se pretinde proprietarul casei, care ar fi fost construită de el în anul 1990, fără autorizație de construcție, în care se află și sediul unei asociații fondate de el în anul 1999, depunând în acest sens sentința civilă nr.670/1999 pronunțată de Judecătoria Tg.N., pentru constatarea dreptului de proprietate asupra casei și Încheierea nr.16/PJ/2011 pronunțată de Judecătoria Tg.N. pentru dobândirea personalității juridice a asociației, iar pe de altă parte, susținerile pârâtei, care nu este de acord cu acțiunea reclamantului și motivează că ea este proprietara casei, că aceasta a fost construită de ea prin modificarea unui grajd, anexă la casa bătrânească, ce i-a fost vândută ei în anul 1992 de mama sa și de fratele său reclamant în cauza de față, conform cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat sub nr.2319/1992, contract prin care pârâta devine proprietara suprafeței de 1000 mp, a casei bătrânești compusă din două camere și sală și a construcțiilor anexă - bucătărie de vară, construită din scânduri, acoperită cu tablă și carton precum și un grajd din chirpici, acoperit cu carton, reiese că reclamantul nu este proprietarul construcției casă de locuit, reprezentată pe schița anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză prin C1, construcție la care solicită cale de acces pe terenul pârâtei în numele său și a asociației a cărui fondator este.
În dovedirea acestor susțineri pârâta C. V. a invocat și autoritatea de lucru judecat, întrucât în urma litigiilor avute cu fratele său, (inclusiv în materie penală), privind acest imobil, s-a statuat că reclamantul nu este proprietarul construcției noi, alipită casei bătrânești, citând un fragment din considerentele unei decizii a Curții de apel Bacău - „ susținerea lui S. L. că este proprietarul unei construcții edificate pe acest teren, obținând în acest sens o hotărâre judecătorească irevocabilă de constatare a dreptului de proprietate nu poate fi primită fiind lipsită de relevanță întrucât sentința civilă nr.670/17 03 1999 a Judecătoriei Tg.N. a fost pronunțată în contradictoriu cu Consiliul local al . și prin urmare nu este opozabilă reclamanților” – din considerentele deciziei nr.964/2002 a Curții de apel Bacău.
Autoritatea de lucru judecat invocată de pârâtă însă operează cu privire la dreptul de proprietate asupra construcției casă de locuit nouă, C1, alăturată casei părintești și cu privire la suprafața de 1000 mp de teren aferent construcțiilor, imobil revendicat de pârâta C. V. și de soțul acesteia și din care reclamantul S. I. a fost evacuat, nu în ce privește fondul procesului de față, ce are ca obiect servitute de trecere, astfel că în baza art.430 din NCPC se va respinge excepția invocată de pârâtă, nu pentru că nu ar exista tripla identitate de părți cerută de art.431 din NCPC așa cum s-a susținut de părți.
Cu privire la cererea de stabilire de stabilire a două căi de acces în favoarea reclamantului se reține de instanță că cererea nu este întemeiată și urmează a se respinge.
S-a dovedit de pârâtă că reclamantul nu este proprietarul imobilului construcție asupra căruia acesta se pretinde proprietar, construcție aflată pe terenul pârâtei, imobil din care a fost evacuat, situație care formează convingerea instanței că reclamantul nu are temei pentru a solicita servitute de trecere pe terenul pârâtei, nici pentru accesul său de la drumul public la construcția în discuție sau la anexe, așa cum a precizat acțiunea reclamantul, nici pentru accesul la terenul rămas moștenire de la părinți, în acest ultim caz, pentru considerentul că din moment ce nu s-a dezbătut încă succesiunea defunctei S. A., mama reclamantului și a pârâtei pentru a se putea stabili loturile și accesul moștenitorilor la terenurile atribuite în loturile lor, reclamantul nu este deocamdată proprietar exclusiv asupra terenului la care solicită accesul.
Reclamantul a invocat că este proprietarul terenului la care solicită cale de acces în baza Testamentului autentificat sub nr.1987/30.10.1998, teren cu suprafața de 2740 mp, sola 13, parcelele 1,2,3, din T. P. nr. 43/225 eliberat pe numele defunctei S. A., însă el nu este proprietarul exclusiv al acestui teren, din care expertul a stabilit și identificat că a rămas în realitate suprafața de 1740 mp teren fâneață, grădină și livadă, reprezentând diferența dintre suprafața de 2740 mp, înscrisă în titlu de proprietate nr._, eliberat pe numele defunctei S. A., autoarea părților și suprafața de 1000 mp proprietatea pârâtei, însă prin testamentul menționat reclamantul este instituit legatar universal, nu i se atribuie vreo suprafață de teren.
Martorul audiat în cauză la solicitarea reclamantului declară că știe că reclamantul are casă în . și sediul unei asociații că nu știe cum s-a împărțit casa și terenul rămas moștenire de la părinți dar știe că reclamantul nu mai are intrare în casă și că reclamantul nu a mai fost la casa bătrânească de la moartea mamei sale, decedată de 10 ani, însă instanța apreciază că martorul nu poate cunoaște amănunte privind dreptul de proprietate al părților, nici care este sediul asociației, dacă sediul asociației este același cu construcție aflată în litigiu între părți, având în vedere că prin încheierea de dobândire a personalității juridice se reține ca sediu o casă situată în . se putea distinge despre care casă este vorba, reclamantul depunând ca act de proprietate aceeași sentință pentru constatarea dreptului de proprietate dată în contradictoriu cu Consiliul local, nu cu ceilalți frați și cu părinții, care ar fi putut emite pretenții asupra casei, pentru a le fi opozabilă hotărârea.
Din înscrisurile de la dosar reiese faptul că reclamantul a încercat pe toate căile să demonstreze proprietatea sa asupra acestei construcții însă prin sentința civilă nr.787/2001 a Judecătoriei Tg.N., de revendicare și evacuare a lui S. I., atacată de S. I., definitivă și irevocabilă prin decizia nr.964/2002 a Curții de Apel Bacău s-a stabilit cine este proprietarul construcțiilor de pe suprafața de 1000 mp pe care reclamantul solicită cale de acces, se menționează în considerentele acestei decizii că: „împrejurarea că bucătăria de vară și grajdul au fost demolate și în locul acestora s-a edificat o nouă construcție, sunt lipsite de relevanță în condițiile în care aceste construcții sunt edificate pe suprafața de 1000 mp de teren care face obiectul revendicării”. La fel și expertul, acesta propune cele două căi de acces la construcțiile și la terenul indicat de reclamant că ar fi proprietatea sa însă el nu putea stabili dacă cel care solicită servitutea este sau nu proprietarul bunului la care solicită calea de acces.
Reținându-se așadar în cauză culpa procesuală a reclamantului, urmează a fi obligat reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată, potrivit prevederilor art.453 din codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată constând în onorariul pentru avocat, potrivit chitanței de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția autorității de lucru invocată de pârâtă.
Respinge acțiunea pentru stabilirea unei servituți de trecere, astfel cum a fost precizată de reclamantul S. I.I., domiciliat în com./., și cu domiciliul procesual ales la C..av. M. M. în Tg.N., ., .. 4 ., în nume propriu și în numele Asociației „C. în memoria părinților A. și L. S.” Păstrăveni-N., în contradictoriu cu pârâta C. V., domiciliată în Tg.N. .. 1 .. 12 jud. N..
Obligă pe reclamant să plătească pârâtei 1500 lei cheltuieli de judecată.
Obligă pe pârâtă să plătească Ministerului Justiției 6 lei pentru fotocopierea unor înscrisuri din dosarul civil nr._ .
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Tg.N..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 09 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. A. M. R.
Red. V.A.
Tehn.M.R.
07.10.15
- 5 ex.-
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1901/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
