Plângere contravenţională. Sentința nr. 1859/2015. Judecătoria TÂRGU NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1859/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU NEAMŢ la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 1859
Dosar nr._ plângere contravențională OUG 195/2002 R
Cod operator 3076
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU N.
JUDETUL N.
SENTINȚA CIVILĂ N R. 1859
Ședința publică de la 23 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - V. A. - judecător
Grefier - P. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002 R formulată de petentul L. R. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/01.03.2015 în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN N.,
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, a lipsit intimatul .
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează instanței următoarele:
- obiectul cauzei – „plângere contravenționala OUG 195/2002 R” -
- procedura de citare legal îndeplinită .
- cauza se află la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte probe de administrat, cereri sau excepții de invocat, se constata cauza in stare de judecata si se acordă cuvântul pentru dezbaterea pricinii in fond.
Petentul arată că viteza consemnată de agent nu este cea reală, întrucât circula în limitele de viteză legală,a explicat agentului de poliție că nu este posibilă o eroare atât de mare între indicatorul vitezei mașinii personale și aparatul radar . Consideră că această eroare este rezultanta faptului că autospeciala politiei se afla în mers din sens opus și există posibilitatea ca aparatul radar să fie certificat utilizării doar în regim staționar . Consideră că acuzația agentului de poliție este nefondată și solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
După deliberare asupra cauzei civile de față,
Constată că prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr._ petentul L. R. a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/01 03 2015 încheiat de Poliția Tg.N. prin care a fost sancționat cu 877,50 lei amendă și 6 puncte penalizare.
În motivare, a invocat faptul că prin procesul-verbal contestat a fost sancționat pentru că la data de 1 03 2015, deplasându-se la volanul autoturismului marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare_ pe . Tg.N., județul N., în dreptul benzinăriei Petrom a fost oprit de un echipaj de poliție pentru control pentru că ar fi depășit viteza legală, fiind depistat cu aparatul radar că avea 93 km/h dar că nu este posibil să fi avut asemenea viteză, ar fi trebuit să se aplice o majă de eroare, conform cu Normele de metrologie legală 021-05 din 2005, sens în care a cerut ca instanța să solicite agentului constatator documentația întocmită la aplicarea sancțiunii, pentru verificarea fotografiilor, a datelor cu privire la verificarea metrologică a aparatului radar, tipul de aparat radar, dacă era pentru regim staționar sau în mișcare, ordinul de deplasare a autoturismului pe care era montat aparatul radar, atestatul agentului constatator, graficul orar aprobat cu zonele și intervalul orar de acțiune pe traseele rutiere, etc.
Plângerea s-a taxat cu 20 lei conform prevederilor art.19 din OUG nr.80/2013.
I. de poliție al județului N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentului întrucât din punct de vedere al legalității întocmirii acesta s-a întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar în ce privește temeinicia acestuia, a arătat că fapta reținută în procesul-verbal contestat este prevăzută de art.48 din OUG nr.195/2002R și sancționată de art.108 al.1 lit.d, respectiv 102, al.2 din OUG nr.195/2002R, poate fi dovedită cu înregistrarea video-radar. Fapta săvârșită de petent este reală, petentul a semnat procesul-verbal, fără obiecțiuni; susținerile petentului că nu ar fi depășit viteza pe acel sector de drum nu sunt reale, viteza de 93 km/h. este înregistrată pe aparatul radar montat pe auto MAI_, iar sancțiunea a fost stabilită corect, adică 877,50 lei amendă și 6 puncte penalizare.
S-au atașat la întâmpinare copie după buletinul de verificare metrologică, fila din registrul radar, CD cu înregistrarea video-radar, atestatul agentului operator.
În temeiul art.242 din codul de procedură civilă a solicitat judecata în lipsă.
Analizând probele dosarului se reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/01 03 2015 încheiat de Poliția Tg.N., petentul L. R. a fost sancționat pentru că la aceeași dată, aflându-se la volanul auto cu nr. de înmatriculare_, pe . Tg.N., județul N., în dreptul benzinăriei Petrom, ar fi depășit viteza legală, fiind depistat cu aparatul radar că avea 93 km/h, fapta sa fiind prevăzută de art.48 din OUG nr.195/2002R și sancționată de art.108 al.1 lit.d, art. 102, al.2 din OUG nr.195/2002R.
Procesul - verbal de constatare a contravenției reprezintă atât un act administrativ, cât și un act procedural prin care se constată săvârșirea contravenției, astfel că el trebuie să îndeplinească, așa cum prevede legea, anumite condiții, atât ad validitatem, cât și ad probationem.
Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit incidența în cauzele care au ca și obiect contestarea faptelor contravenționale a dispozițiilor art. 6 ale Convenției.
Având în vedere acestea, se pune în discuție în mod implicit și forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, respectiv dacă acesta poate constitui o probă împotriva contestatorului.
În materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenție, nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Salabiaku c. Franței) în măsura în care statele respectă cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit - cauza Janosevic c. Suediei.
Sub aspectul legalității întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare nu s-au constatat nereguli, acesta respectând prevederile OG nr.2/2001 rep., art.17 din OG nr.2/2001 prevede expres situațiile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, până la dovada contrară se prezumă că acesta constată situația reală și încadrarea juridică a faptei ce constituie contravenție, că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, din economia textelor art.16 și 34 reiese că procesul verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt descrise până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent și nicidecum de către organul constatator. Astfel, din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. Așadar, nu rezultă că sarcina probei se inversează, în sensul că intimatul, în speță - I. de poliție al județului N. trebuie să probeze vinovăția petentului, ci dimpotrivă, petentul care a formulat plângere și susține nevinovăția sa, trebuie să o dovedească.
Din probele administrate în cauză a rezultat că procesul-verbal contestat a făcut dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Se reține din materialul probator administrat în cauză – înregistrarea abaterii, buletinul de verificare metrologică, fila din registrul radar, că petentul depășise viteza maximă admisă pe acel sector de drum și prin urmare a săvârșit la data de 1.03.2015 fapta contravențională reținută în procesul-verbal susmenționat, adică s-a deplasat pe . Tg.N., județul N., la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 93 km pe oră, petentul nu a dovedit contrariul, el semnând procesul - verbal de contravenție, cu obiecțiunea că ar fi avut 60 km/h.
Susținerea petentului că nu ar fi avut viteza constată este înlăturată de documentația înaintată de intimat, din care rezultă că aparatul radar era verificat metrologic și care nu prezintă nicio marjă de eroare conform buletinului de verificare metrologică emis de Institutul Național de Metrologie.
În ceea ce privește susținerea petentului că admițându-se marja de eroare a aparatului radar din valoarea convențională adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, instanța constată că nu poate fi reținută întrucât marja de eroare este avută în vedere la omologarea aparatului radar, fiind luată în calcul de aparatul radar omologat, nefiind în sarcina agentului constatator să consemneze în procesul-verbal de contravenție o altă viteza decât cea pe care o înregistrează aparatul radar. Chiar prin aplicare acestei marje de eroare, viteza este foarte mare pentru localitate, iar toleranța avută în vedere de NML 021-05 nu constituie o valoare fixă, ci un interval maxim în care fiecare cinemometru trebuie să se încadreze pentru a fi admis la verificarea metrologică.
Erorile de măsurătoare inerente oricărui sistem de măsurare a unor valori fizice se pot încadra oriunde în acest interval de + – 4% susținut de către petent, și nu neapărat la nivelul valorilor maximale.
Totodată potrivit art.4 pct.4 din aceleași norme metrologice măsurătorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă măsurătorile nu au fost efectuate în condiții metrologice specifice sau cu încălcarea disp.art.4 pct.1 si 4 pct.2 .
per a contrario, orice alte măsurători efectuate cu ajutorul cinemometrelor omologate si verificate metrologic constituie probe în aplicarea legislației rutiere, valoarea măsurată fiind și juridic relevantă.
Întrucât aparatul radar este omologat cât și verificat metrologic, valorile măsurate de acesta constituie în mod neechivoc probe pentru aplicarea legislației rutiere, atât în condițiile art.102 al.3 din OUG 195/2002, republicată cât și în condițiile secțiunii 4 din NML 021-05.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art.34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul L. R., dom. în mun. Piatra N., .. 5, ., . împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/01.03.2015 încheiat de Poliția Tg.N. în contradictoriu cu I. de poliție al județului N. cu sediul în mun. Piatra N., ., jud. N. .
Menține procesul-verbal atacat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Tg.N..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.09.2015.
Președinte, Grefier,
V. A. P. A.
Red.V.A./09.10.2015
Tehnored. P.A./12.10.2015/ 4 ex.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1901/2015. Judecătoria... → |
|---|
