Ordin de protecţie. Sentința nr. 1312/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1312/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 1312/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Dosar nr._
Sentința civilă nr.1312
Ședința publică de la 29 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. H.
GREFIER: M. P.
Ministerul Public reprezentat prin
PROCUROR: A. V.
S-a luat în examinare acțiunea civilă având ca obiect ordin de protecție formulata de reclamantul D. H., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud.Tulcea, in contradictoriu cu pârâta L. I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. G. cu sediul în Tulcea, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul asistat de av.T. N., pârâta asistată de av.C. G. și martorii M. V. și C. D. lipsă fiind martorii A. M. și I. I..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamantul, fiind întrebat de către instanță referitor la perioada de timp în care a fost în relație de concubinaj cu pârâta, precizează că în anul 2012 a fost în relație de concubinaj cu pârâta, timp de patru lui. Arată că violențele au început după ce a terminat relația cu pârâta.
Pârâta, având cuvântul, învederează instanței că a trăit în concubinaj cu reclamantul timp de patru luni, începând cu luna mai 2014 și s-au despărțit pentru că au intervenit bătăile și actuala concubină a reclamantului. Arată că au locuit împreună până în data de 18 august și de la acea dată au încetat relația deoarece reclamantul i-a dat cu ciocanul în cap.
Reclamantul, având cuvântul, învederează instanței că în anul 2014 a început relația cu pârâta iar până pe data de 18 august au locuit împreună iar de la acea dată nu au mai locuit împreună.
Instanța invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei având în vedere disp. art.5 și art.23 din Legea nr.217/2003 și acordă cuvântul asupra acesteia.
Av.T. N., având cuvântul, solicită respingerea excepției urmând ca instanța să se pronunțe asupra acesteia.
Av.C. G., având cuvântul, solicită admiterea excepției și să se constate că pârâta nu are calitate procesuală pasivă în cauză însă să se constate și faptul că pârâta față de cererea pe care o apreciază abuzivă, a fost nevoită să facă cheltuieli și solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat în sumă de 1200 lei.
Av.T. N., având cuvântul, învederează instanței că față de gravitatea dosarului și timpul învestit nu s-a ajuns la o asemenea valoare ca să se ceară această sumă de 1200 lei foarte mare în raport de volum.
Av.C. G., având cuvântul, învederează instanței că numărul orelor petrecute cu clienta și activitatea desfășurată de redactare justifică acea sumă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și precizează că Legea nr.217/2003 se referă la prevenirea și combaterea violenței în familie iar violențele reclamate sunt exercitate după ce a încetat conviețuirea.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată că sub numărul_ din 16.03.2015 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea cererea formulată de către reclamantul D. H. prin care s-a solicitat instanței emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună obligarea pârâtei L. I. la păstrarea unei distanțe minime față de reclamant, interdicția agresoarei de a se deplasa în locurile pe care reclamantul le frecventează sau vizitează periodic, interdicția oricărui contact inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod și obligarea pârâtei să predea organelor de poliței sau procurorului într-un termen rezonabil aparatul cu electro-șocuri pe care îl deține și l-a folosit de mai multe ori împotriva reclamantului. A arătat reclamantul că din anul 2012 pârâta l-a urmărit permanent, s-a ținut după acesta până când a reușit să îl determine să trăiască în concubinaj câteva luni însă nu a reușit să trăiască mai mult de patru luni împreună din cauza pârâtei aceasta fiind agresivă, posesivă, hărțuitoare, exagerat de geloasă și de violentă, aceasta nu are nici un venit și nu se ocupă să-și caute un loc de muncă fiind ocupată doar de bârfe și scandaluri atât cu reclamantul cât și cu vecinii din . motivarea cererii reclamantul a arătat că solicită emiterea ordinului de protecție pentru acte de violență fizică și verbală ale pârâtei față de acesta.
În probațiune, reclamantul a depus înscrisuri.
În drept, reclamantul a indicat ca temei al acțiunii dispozițiile Legii nr.217/2003.
La data de 30 martie 2015 pârâta L. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. A arătat pârâta că în perioada 20 mai 2014-18 august 2014 a locuit împreună cu reclamantul dar pe fondul consumului de băuturi alcoolice, arată pârâta că în seara zilei de 18 august 2014 a fost victima unei agresiuni din partea reclamantului care a bătut-o cu un ciocan.
În probațiune pârâta a depus înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu martori.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, conform art. 248 alin. (1) C.p.c., întrucât eventuala admitere a acesteia ar face de prisos administrarea de probe și cercetarea în fond a cauzei.
Conform declarațiilor ambelor părți făcute în fața instanței la ultimul termen de judecată, între acestea a existat o relație de concubinaj de 4 luni în cursul anului 2014. Deși reclamantul a indicat inițial că această relație a existat în anul 2012, la ultimul termen de judecată a rectificat această afirmație, arătând că este vorba de fapt despre anul 2014.
Au mai declarat părțile că relația de concubinaj a luat sfârșit în 18 august 2014.
Toate aceste afirmații ale părților făcute în fața instanței la ultimul termen de judecată se coroborează cu susținerile acesta din cuprinsul cererii de chemare în judecată și întâmpinării.
De asemenea, reclamantul a arătat, atât scris cât și verbal în ședință, la întrebarea instanței, că actele de violență pe care le reclamă au avut loc după despărțirea de pârâtă, deci după încetarea relației de concubinaj.
Potrivit art. 5 lit. c din Legea nr. 217/2003, în sensul acestei legi sunt membri de familie concubinii, în cazul în care conviețuiesc. De asemenea, același articol de lege statuează că sunt membri de familie și foștii soți, fără a menționa nimic despre foștii concubini, ci doar despre concubinii care conviețuiesc, deci cei între care mai există încă o astfel de relație. Se deduce astfel că foștii concubini nu sunt membri de familie, în sensul legii citate, care reglementează instituția ordinului de protecție.
Din perspectiva acestei prevederi legale, ținând seama de situația de fapt descrisă mai sus, pârâta nu este membru de familie față de reclamant.
Art. 23 din aceeași lege prevede că persoana a cărei viață, integritate ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita emiterea unui ordin de protecție, împotriva acestui agresor, membru de familie.
Rezultă astfel că procedura ordinului de protecție este una specială în care victima unei violențe din partea unei membru de familie poate solicita obligarea acestuia la respectarea anumitor măsuri. Pentru a putea sta în judecată în calitate de pârât în cadrul acestei proceduri, o persoană trebuie să aibă calitatea de membru de familie, față de reclamant.
Având în vedere că, potrivit celor arătate anterior, pârâta nu are această calitate față de reclamant, iar ordinul de protecție nu poate fi emis având ca temei de fapt violențele din partea unei persoane care nu este membru de familie, instanța va admite excepția invocată și va respinge cererea de chemare în judecată, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Conform art. 453 alin. 1 C.pr.civ., față de soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, instanța urmează a dispune obligarea reclamantului, aflat în culpă procesuală, la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu de avocat, redus de la suma de 1200 lei, cât a plătit pârâta, conform chitanței aflate la dosar.
Instanța va acorda doar parțial cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat, potrivit art. 451 alin. (2) C.p.c., ținând seama de faptul că cererea de chemare în judecată a fost soluționată la al doilea termen, iar concluziile au vizat doar admiterea excepției invocate de instanță din oficiu, apărarea făcută prin întâmpinare vizând doar fondul cauzei, astfel că, față de complexitatea cauzei și munca depusă de apărător, instanța reține că nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat decât în limita a 800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei L. I., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. G. cu sediul în Tulcea, ., ., ..
Respinge cererea de chemare în judecată formulata de reclamantul D. H., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud.Tulcea, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel, care se depune la Judecătoria Tulcea, în 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.04.2015.
Președinte, Grefier,
I. H. M. P.
Red.tehnored.jud.H.I./30.04.2015
.. 2 ex./
- 1 ex. reclamant
- 1 ex. pârât
| ← Căsătorie minor. Sentința nr. 1398/2015. Judecătoria TULCEA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1371/2015.... → |
|---|
