Plângere contravenţională. Sentința nr. 3002/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3002/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 3002/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Sentința civilă nr. 3002/2015
Ședința publică din data de 20 Octombrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: L. M. G.
Grefier: G. I. P.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul P. I. domiciliat în municipiul București, ., ., împotriva procesului-verbal contravențional ., nr._, emis de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA-SERVICIUL RUTIER cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că petentul, prin apărător, a formulat cerere de amânare a judecății pentru imposibilitate de prezentare, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 alin.1 N.C.pr.civ., având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată cu părțile legal citate, verificându-și din oficiu competența, în conformitate cu art. 32 din OG nr.2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina.
Deliberând asupra cererii de amânare formulate de către petent, prin apărător, având în vedere dispozițiile art. 222 N.C.proc.civ. potrivit cărora în mod excepțional, se amână judecata pentru motive care nu sunt imputabile părții, se constată faptul că deși se depun înscrisuri în susținerea cererii, de către apărătorul petentului, în sensul că susține o altă cauză pe rolul Tribunalului Iași, apărătorul avea posibilitatea asigurării substituirii în prezenta cauză, astfel că motivul invocat îi este imputabil acestuia, precum și procedura urgentă de soluționare a plângerii contravenționale, se respinge ca neîntemeiată, constatând că nu sunt îndeplinite prevederile articolului mai sus menționat.
Instanța, deliberând, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 N.C.proc.civ., încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și proba cu înregistrarea video, ca fiind concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, și, totodată, suficiente pentru dezlegarea pricinii.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 23.07.2015, petentul P. I. a formulat plângere contravențională, împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 09.07.2015 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că viteza de 91 km/h reținută de agentul constatator nu este cea reală întrucât el circula cu o viteză mult inferioară acesteia, susținând că fapta reținută în sarcina sa nu există și solicitând depunerea la dosar a înregistrării video efectuată cu aparatul radar menționat în procesul-verbal.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art.118 din OUG nr.195/2002, art.31 din OG nr.2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a atașat, originalul procesului-verbal contestat.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aflate în vigoare la data introducerii cererii, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Intimatul a depus întâmpinare la data de 12.08.2015 (filele 10-11) prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și a atașat originalul procesului-verbal contestat și un set de înscrisuri, certificate pentru conformitate cu originalul, respectiv raportul agentului constatator, buletinul de verificare metrologică al aparatului de tip cinemometru Autovision, fabricație TSS Anglia, emis la 25.08.2014, atestatul de operator radar, inclusiv înregistrarea video care surprinde evenimentul rutier (filele 12-16).
În temeiul art. 258 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu înregistrarea video, apreciind aceste dovezi ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 09.07.2015, ora 11:00, petentul a fost sancționat cu avertisment, fiind aplicate și 6 puncte de penalizare, reținându-se că în aceeași zi, la ora 10:42, a condus autoturismul marca Kia cu numărul de înmatriculare_, pe . N. B., fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 91 km/h, faptă ce constituie contravenție prevăzută de art. 121 alin. 1 H.G. 1391/2006 și sancționată de art.100 alin.2 din OUG nr.195/2002 (fila 15).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută susceptibile a opera din oficiu (ope legis), acestea fiind prevăzute în mod limitativ la art.17 din OG nr.2/2001.
Lipsa celorlalte mențiuni prevăzute la art.16 din OG nr.2/2201 din procesul-verbal de contravenție pot atrage eventual, nulitatea relativă, însă în acest caz, petentul are obligația de a face dovada vătămării care i s-a produs.
Referitor la solicitarea petentului de a se depune la dosar autorizația de operator radar pentru agentul care a întocmit procesul-verbal de contravenție contestat, se constată că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, deși procesul-verbal a fost încheiat de un alt agent constatator decât cel care a constatat săvârșirea faptei, se constată că procesul-verbal este legal încheiat de către agentul constatator Eane M., chiar dacă fapta a fost constatată de operatorul radar T. S. A. care deține atestat în acest sens (fila 16), fiind respectate prevederile legale întrucât agenții de poliție care au procedat la constatarea și sancționarea faptei contravenționale au lucrat în echipă și au calitatea de agenți de poliție rutieră.
Astfel, se constată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor Metodologiei privind modul de utilizare a echipamentelor fixe și mobile de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor de tip "Python II", "Speedophot" și "Gatso", care în capitolul IV, secțiunea 1 - Constatarea contravenției și oprirea autovehiculelor în trafic, art. 21 prevede " Echipa desemnată să acționeze pentru constatarea și sancționarea contravențiilor la regimul legal de viteză, prin oprirea contravenienților, se compune din operatorul dispozitivului și unul sau mai mulți polițiști constatatori, care pot acționa cu autospeciale din dotare sau pietonal", iar potrivit art. 22 alin. 1 " Când operatorul care lucrează cu dispozitivul pentru măsurarea vitezei, observă că un autovehicul este condus cu o viteză mai mare decât limita maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, transmite agentului/agenților constatatori, prin stația radio de emisie-recepție din dotarea autospecialei, contravenția înregistrată".
Totodată, potrivit art. 23 alin. 4 "Pentru prevenirea unor incidente, autovehiculele înregistrate cu o viteză de circulație mai mare decât limita maximă admisă pe sensul opus celui pe care se află în deplasare autospeciala echipată cu radar, vor fi oprite de către echipajul care acționează la oprire, autospeciala cu echipamentul radar urmând a continua activitățile curente", astfel că prevederile legale au fost respectate întocmai de către agenții de poliție rutieră.
Analizând în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care instanța de judecată îi asigură contravenientului condițiile specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în sensul dreptului european.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă simplele susțineri ale acestuia în sensul că este cu neputință ca autoturismul condus de el să fi avut, în acel segment de drum, viteza menționată de agentul constatator, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar din care să rezulte nevinovăția petentului.
Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
În litigiul dedus judecății, între procesul-verbal de contravenție și probele depuse de intimat există o legătură indisolubilă, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din înregistrarea video depusă la dosar care a surprins comiterea contravenției se poate observa, în mod evident și fără echivoc, la timpul 10:42, cum autoturismul condus de petent, marca Kia cu numărul de înmatriculare_, a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză de 91 km/h, pe . N. B. (fila 12), imaginile video fiind concludente în acest sens.
Ca atare, raportat la datele speței nu este judicios a se presupune că petentul a circulat cu mai puțin de 91 km/h, această posibilitate fiind pur ipotetică în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură a fost afectat de o eroare de măsurare.
Pentru motivele arătate, instanța și-a format convingerea că petentul a comis contravenția care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal.
Totodată, se reține faptul că, la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenție, la rubrica „alte mențiuni”, s-a reținut că petentul nu are de făcut mențiuni, necontestând viteza cu care a circulat, faptă a cărei semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că, semnarea procesului-verbal în atare mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință de faptei imputate de către agentul constatator. În lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
În drept, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, potrivit art.102 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, amenda contravențională prevăzută la alin. (1) (din clasa a IV-a de sancțiuni – de la 9 la 20 puncte-amendă) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d) care la pct. 3 prevede fapta de depășire cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate de agentul constatator, se reține că petentului i-a fost aplicată sancțiunea avertismentului (alături de 6 puncte de penalizare conform art.108 alin.1 lit. d) pct.3 din OUG nr.195/2002), iar nu amenda contravențională al cărei minim este de 9 puncte amendă (9*105=945 lei), agentul fiind suficient de indulgent cu petentul din prezenta cauză.
În speță, se reține faptul că petentul nu recunoaște și nu regretă conduita contravențională, iar fapta de a conduce un autoturism cu o viteză de 91 km/h în interiorul localității, săvârșită de petent, este de un real pericol pentru siguranța participanților în trafic, lucru pe care petentul nu îl conștientizează.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge plângerea formulată de petentul P. I., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată formulată de petentul P. I. domiciliat în municipiul București, ., ., împotriva procesului-verbal contravențional ., nr._, emis de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA-SERVICIUL RUTIER cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. G. G. I. P.
Red./tehnored. jud. L.M.G./4 ex./ 06.11.2015
..pet./1ex.int./09.11.2015
G.P. 05 Noiembrie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2980/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2996/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
