Pretenţii. Sentința nr. 3608/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3608/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 3608/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENALĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3608
Ședința publică de la 04.12.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: A. G. I.
S-a luat în examinare cauza civilă privind pe reclamanta S.C. A. S. S.R.L., cu sediul în S., .. 142, județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta M. I., cu domiciliul în S., .. 37, județul Tulcea, având ca obiect pretenții.
Încheierile de amânare a pronunțării din 12.11.2015, face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 22.06.2015 sub nr._ reclamanta S.C. A. S. S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige pe pârâta M. I. să-i achite suma de 649,57 lei, reprezentând contravaloarea concesionării a trei locuri de veci. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că a încheiat cu pârâta contractul nr. 91/01.06.2009, fiind emise facturile fiscale nr. FF 5168/27.03.2012, nr. FF 8976/16.04.2013, nr. FF_/19.05.2014 și nr. FF_/17.02.2015 în valoare totală de 649,57 lei, rămase neachitate. A mai arătat reclamanta că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, prin notificare, punându-i-se în vedere pârâtei faptul că are de plătit suma susmenționată. Cu toate acestea, pârâta nu a înțeles să-și achite obligațiile de plată.
În drept, creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 94, art. 107, art. 148 și art. 194 Cod procedură civilă.
Reclamanta a depus la dosar în susținere înscrisuri în copie certificată pentru conformitate.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că în realitate are două locuri de veci, și nu trei cum s-a menționat în contractul de concesiune. A mai arătat pârâta că sub influența unui eveniment nefericit, moartea soțului său, a semnat acel contract în necunoștință de cauză, însă după emiterea primei facturi a solicitat măsurarea loturilor concesionate pentru constatarea faptului că în realitate este vorba doar despre două locuri de veci, cu încheierea unui contract în mod corespunzător. Cum nu a mai primit nici un răspuns a considerat că este un abuz din partea reclamantei. A solicitat pârâta ca reclamanta să facă dovada măsurătorilor terenului concesionat, pentru că în realitate beneficiază doar de două locuri de veci și nu de trei. A susținut pârâta că este de acord cu recalcularea sumelor datorate și cuvenite pentru suprafața real concesionată și cu plata acestora în mod eșalonat întrucât posibilitățile sale materiale sunt reduse.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că pârâta a concesionat inițial trei locuri de veci, însă ulterior, în baza actului adițional încheiat la data de 01.01.2010, unul dintre acestea a fost preluat, fiind facturate doar două locuri de veci.
Pârâta a depus la dosar precizări scrise prin care a arătat faptul că nu a semnat actul adițional nr. 1/01.01.2010, iar reclamanta nu i-a comunicat facturile emise de la încheierea acestuia și până în prezent.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând cererea în raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la solicitarea pârâtei înregistrate sub nr. 230/01.06.2009 (fila 9), între părți s-au derulat relații contractuale în baza cărora societatea reclamantă a concesionat pârâtei trei locuri de veci în cimitirele orașului S., raport concretizat în contractul nr. 91/01.06.2009 (fila 4-5).
La aceeași dată, locurile concesionate ce au făcut obiectul contractului susmenționat, au fost predate pârâtei, după cum rezultă din procesul-verbal de predare-primire încheiat în acest sens (fila 36).
Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 25 ani, în schimbul unei redevențe anuale de 43 lei/loc veci/an, în total 129 lei/an, indexabilă cu rata inflației, fiind prevăzută și o taxă de întreținere cimitir pe loc de veci în cuantum de 0,2 lei.
La data de 31.12.2009 sub nr. 2773 s-a înregistrat solicitarea pârâtei privind renunțarea la unul dintre locurile de veci, motivat de faptul că nu îl folosește, cu mențiunea că dorește în continuare să beneficieze de concesionarea a două locuri de veci (fila 10).
În acest sens, s-a încheiat între părți actul adițional nr. 1/01.01.2010 la contractul nr. 91/01.06.2009 precum și procesul-verbal de predare-primire a unui loc de veci din aceeași dată (fila 6, 12).
La data de 21.03.2012 s-a încheiat între părți și actul adițional nr. 2 la contractul nr. 91/01.06.2009 prin care părțile au convenit modificarea tarifului de întreținere cimitir la 3,06 lei/loc de veci/an la care se adaugă TVA potrivit H.C.L. S. nr. 13/09.02.2011, tarif ce se va indexa lunar cu indicele de inflație (fila 7).
În executarea contractului susmenționat reclamanta a emis facturile fiscale nr. FF 5168/27.03.2012, nr. FF 8976/16.04.2013, nr. FF_/19.05.2014 și nr. FF_/17.02.2015 în valoare totală de 649,57 lei, rămase neachitate (fila 14-17).
Pârâta a negat însușirea prin semnătură a actului adițional nr. 1/01.01.2010, deși este evident că acesta corespunde voinței sale de a primi în concesiune doar două locuri de veci și nu trei cum s-a stabilit inițial prin contractul nr. 91/01.06.2009.
Din analiza conținutului facturilor pretinse la plată de reclamantă, rezultă că aceasta a înregistrat în evidențele sale și a facturat doar redevența aferentă a două locuri de veci, la care a adăugat și tariful întreținere cimitir corespunzător celor două locuri de veci, așa cum de altfel a pretins și pârâta.
Criticile pârâtei s-au raportat, în esență, strict la aspectul susmenționat, aceasta recunoscând folosința celorlalte două locuri de veci, astfel că în acest context, instanța nu a înțeles relevanța probei cu expertiza grafică solicitată de pârâtă, probă pe care de altfel a și respins-o ca nefiind utilă soluționării cauzei.
De asemenea, instanța constată că toate cele patru facturi emise și pretinse la plată de reclamantă au fost semnate de primire de către pârâtă.
Concluzionând, instanța apreciază că, în cauză, creanța este certă, existența sa rezultând din cuprinsul contractului și a facturilor fiscale emise în executarea acestuia, este lichidă, obiectul este determinat în privința debitului și exigibilă, obligația debitoarei fiind ajunsă la scadență.
În drept, contractul reprezintă legea părților, având putere obligatorie pentru acestea, în baza art. 969 Codul civil anterior, în vigoare și aplicabil la data nașterii raportului juridic dedus judecății.
Or, în temeiul răspunderii civile contractuale, partea care nu face dovada executării obligațiilor care îi revin este prezumată a se afla în culpă, până la proba contrară, care în speță nu a fost administrată.
De asemenea, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
În cauza de față reclamanta în dovedirea pretențiilor sale a depus contractul nr. 91/01.06.2009, cu modificările și completările ulterioare, în baza acestuia fiind emise facturile fiscale depuse la dosar, în valoare totală de 649,57 lei.
Astfel, pentru toate considerentele expuse mai sus, instanța urmează să admită cererea de chemare în judecată și să oblige pârâta să achite creditoarei reclamante suma mai sus arătă, reprezentând debit restant, conform contractului și facturilor atașate.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei care a pierdut procesul, instanța o va obliga pe aceasta și la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea privind pe reclamanta S.C. A. S. S.R.L., cu sediul în S., .. 142, județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta M. I., cu domiciliul în S., .. 37, județul Tulcea, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 649,57 lei reprezentând debit restant.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune sub sancțiunea nulității la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.12.2015.
Președinte, Grefier,
I. S. A. G. I.
Red. tehnored. jud. I.S./04.12.2015
Gref. A.G.I./4 ex.
. recl. + 1 pârâtă
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3483/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
