Pretenţii. Sentința nr. 3096/2015. Judecătoria ZALĂU

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nici una dintre părți, procedura fiind legal îndeplinită fără citarea acestora.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 15 decembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

JUDECĂTORIA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții E. ROMANIA asigurare REASIGURARE SA și C. Ș. G., ca aceștia să fie obligați in solidum la plata despăgubirilor in suma de 10.500 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului DACIA L., avariat in urma accidentului rutier din data de 21.10.2014, precum și la plata penalităților de întârziere in cuantum de 0,2% pe fiecare zi întârziere, in conformitate cu prevederile art. 37 din Ordinul nr. 14/2011, începând cu data de 11.12.2014, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că în data de 21.10.2014 autovehiculul reclamantei, marca DACIA L., cu numărul de înmatriculare_, a fost implicat . circulație cu un alt autoturism, condus de către paratul de rândul II C. Ș., in urma caruia autovehicolul Dacia L. a suferit o dauna totala. In urma accidentului, părțile implicate au încheiat Constatarea amiabila de accident din data de 21.10.2014, de unde rezulta faptul ca autoturismul condus de către paratul de rândul 2 a intrat pe contrasens si a avariat grav autoturismul nostru, culpa exclusiva fiind a paratului de rândul II.

Asigurătorul RCA al paratului C. Ș. este . Politiei de asigurare nr._ din data de 16.07.2014. In urma depunerii dosarului de dauna la asigurătorul E. SA, acesta a declarat dauna totala a autoturismului Dacia L., iar prin Adresa nr.898/03.12.2014 denumita „Accept de plata” ne-a oferit suma totala de 4.263 lei cu titlu de despăgubire. Având in vedere faptul ca un autoturism cu caracteristicile celui detinut de către societatea noastra are o valoare de piața cuprinsa intre 2.200 si 2.500 Euro, am refuzat oferta făcută de către asigurător si nu am mai depus cererea de despăgubire pentru plata sumei oferite. Prin adresa înregistrata la parata E. SA sub nr.934/11.12.2014 am comunicat acesteia ca nu suntem de acord cu despăgubirea propusa si am solicitat o copie a doasrului de dauna, insa parata nu a mai comunicat nici un răspuns la cererea noastra.

Având in vedere faptul ca parata de rândul I nu si-a îndeplinit obligațiile de plata a despăgubirilor in termenul prevăzut de art.36 din Ordinul nr. 14/2011, solicitam obligarea acesteia la plata penalităților de intarziere in cuantum de 0,2% pe zi de intarziere, penalitati care incep sa curgă de la data de 11.12.2014, când am comunicat paratei de rândul I ca nu suntem de acord cu suma propusa.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. art.49 din Legea nr.136/1995, art.37 din Ordinul nr.14/2011, art.1357, 2223-2226 Cod civil.

În probațiune, reclamanta a depus la dosar copii ale înscrisurilor pe care și-a fundamentat cererea (f. 5- 13).

Cererea a fost legal timbrată cu 630 lei taxă judiciară de timbru.

Pârâtul C. Ș. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei de a fi obligați în solidar cu societatea de asigurare la plata despăgubirilor, arătând că acțiunea în despăgubiri precum cea din prezenta cauză se exercită numai împotriva asigurătorului de răspundere civilă.

Pârâta E. ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a cererii reclamantei, doar pentru suma de 4263 lei, deoarece faptul ca reclamanta solicita o suma mult mai mare decât suma propusa de către societatea noastră, fara a-si dovedi pretențiile, nu poate echivala cu obligarea subscrisei la plata acestei sume.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba cu expertiza tehnică auto, iar la termenul din 15 decembrie 2015 a rămas în pronunțare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, astfel cum reiese din procesul-verbal de constatare amiabilă de accident (f. 5), în data de 21.10.2014, autovehiculul reclamantei, marca DACIA L. cu numărul de înmatriculare_, a fost implicat . circulație cu un alt autoturism, condus de către intervenientul forțat C. Ș., in urma caruia autovehicolul Dacia L. a suferit o dauna totală. S-a reținut că autoturismul condus de către intervenientul forțat a intrat pe contrasens si a avariat grav autoturismul reclamantei, culpa exclusivă fiind a intervenientului forțat.

La momentul producerii evenimentului rutier, autoturismul condus de intervenientul forțat avea încheiată la societatea de asigurare pârâtă polița RCA nr._ din data de 16.07.2014 (f. 6).

In urma avizării daunei produse la auto cu nr. de înmatriculare_, s-a deschis de către pârâtă dosarul de dauna cu nr. EJ00261933 (f. 81-126).

Cu ocazia cercetării împrejurărilor accidentului și a pagubelor produse, reclamanta a fost informată prin Adresa nr.898/03.12.2014 (f. 10) că despăgubirile aprobate de către pârâtă sunt în sumă de 4263 lei.

Conform concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză (f. 53), valoarea medie de piață a autoturismului marca DACIA L. cu numărul de înmatriculare_ este de 9744 lei.

Concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză nu au fost contestate de către pârâtă.

În drept, potrivit art. 1349 cod civil „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.” Astfel cum prevede art. 1357 Cod civil „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”

Potrivit art. 2223 alin. 1 Cod civil „În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.” Potrivit art. 2226 alin. 1 Cod civil „Asigurătorul plătește despăgubirea direct terței persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat.” Potrivit art. 2225 Cod civil, „Dacă nu se prevede altfel prin lege, despăgubirea se stabilește prin convenție încheiată între asigurat, terța persoană prejudiciată și asigurător sau, în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească.”

Conform art. 54 din Legea nr. 136/1995, „Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.”

Conform art. 45 pct. 3 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, „Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care: (...) 3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse.”

Conform art. 36 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, „(1) În termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat: a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând o ofertă de despăgubire justificată, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat; b) fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire. (2) Dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii. (...) (5) Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.”

Conform art. 37 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, „Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.”

În speță, astfel cum reiese din prevederile legale enunțate, condițiile anternării răspunderii civile delictuale sunt: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, respectiv vinovăția autorului faptei.

Din probele administrate în cauză instanța conchide că aceste condiții sunt întrunite cu privire la intervenientul forțat C. Ș..

Prin urmare, odată dovedită îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 Cod civil, se naște dreptul la reparație al persoanei prejudiciate din ziua cauzării prejudiciului, conform art. 1381 alin. 2 Cod civil.

Dovedit fiind faptul că persoana responsabilă de producerea pagubei este intervenientul forțat C. Ș., iar autoturismul condus de acesta era asigurat pentru răspundere civilă delictuală la societatea pârâtă, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 54 din Legea nr. 136/1995.

Față de cele reținute, instanța va admite cererea reclamantei de obligare a societății pârâte, în calitate de asigurător de răspundere civilă auto, la plata sumei de 9744 lei, cu titlu de despăgubiri.

Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, calculate începând cu data de 11.12.2014, instanța constată că aceasta este neîntemeiată. În cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 37 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, având în vedere că societatea de asigurare și-a îndeplinit obligațiile legale în termenul de 3 luni prevăzut de art. 36 din același Ordin. Aceasta a formulat o ofertă de despăgubire motivată, care nu a fost acceptată de persoana prejudiciată și, existând divergențe cu privire la cuantumul despăgubirii, a fost introdusă prezenta acțiune pentru stabilirea despăgubirii pe cale judecătorească. Prin urmare, până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri creanța pretinsă de reclamantă nu este certă, astfel că până la acest moment nu se pot pretinde penalități de întârziere. În consecință, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, prevăzute de legislația specială din domeniul asigurărilor RCA, calculate asupra debitului principal începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata efectivă a întregii sume datorate.

Referitor la solicitarea reclamantei de obligare a intervenientului forțat în solidum cu pârâta la plata despăgubirii, instanța are în vedere dispozițiile art. 2226 alin. 1 Cod civil și ale art. 54 din Legea nr. 136/1995, precum și dispozițiile art. 1445 Cod civil conform cărora „Solidaritatea dintre debitori nu se prezumă. Ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părți ori este prevăzută de lege”. În baza acestor dispoziții, instanța constată că această cerere a reclamantei nu are niciun suport legal sau convențional, numai asigurătorul de răspundere civilă putând fi obligat la plata despăgubirilor în prezenta cauză. Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei.

Conform art. 453 C.p.c., „(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Prin urmare, se justifică obligarea pârâtei la plata întregii sume achitată de reclamantă cu titlu de taxă judiciară de timbru, în cuantum de 630 lei, și a sumei de 1000 lei, cu titlu de onorariu expert tehnic judiciar, întrucât aceste cheltuieli au fost provocate de refuzul pârâtei de plată a despăgubirilor astfel cum au fost solicitate de reclamantă, fiind evidentă culpa sa procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta ., cu sediul procesual ales in Zalau, .. 5, ., jud. Salaj, în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA – cu sediul în Voluntari, . City Business Park, nr. 10, jud. Ilfov, CUI RO:_, și cu intervenientul forțat C. Ș. G., cu domiciliul în localitatea Cosniciu de Jos. Nr. 54, Jud. S..

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 9744 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,2%, calculate asupra sumei de 9744 lei, începând cu data comunicării prezentei hotărâri și până la plata efectivă a întregii sume datorate.

Respinge ca neîntemeiat petitul privind obligarea intervenientului forțat la plata în solidum a sumei de 9744 lei, cu titlu de despăgubiri.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 630 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, și suma de 1000 lei, cu titlu de onorariu expert tehnic judiciar.

Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi introdusă la Judecătoria Z..

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 decembrie 2015.

Președinte, Grefier,

A. M. P. A. B. M.

Red. A.M.P../04.01.2016

Teh.Red. A.B.M./04.01.2016

Ex. 5/3 .>

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.