Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1015/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR.1024,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1015
Ședința publică din data de 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în M,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.43 din data de 4 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B, sector 5,-, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă, intimații pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că prin Serviciul Registratură, sub nr. 9733 din data de 11 mai 2009, s-a depus întâmpinare formulată de intimatul pârât Ministerul Justiției și Libertăților
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Finanțelor Publice solicitând plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% în raport de indemnizația brută lunară începând cu aprilie 2004, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
În motivarea acțiunii se arată, în esență, că sunt aplicabile disp.rt. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevăd că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a învederat totodată că un astfel de drept nu poate fi înlăturat pentru că menținerea lui este impusă de condițiile concrete în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică ce se accentuează continuu.
De asemenea, s-a susținut că, avându-se în vedere decizia nr.21/2008 a ICCJ care a recunoscut acest drept, se impune plata lui de la momentul la care, în mod nelegal, sporul a fost înlăturat.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că între reclamanți și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, cu motivarea că reclamanta a ieșit la pensie la 17 aprilie 2005, iar acțiunea a fost formulată la 26 mai 2008, peste termenul de 3 ani.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.43 din data de 4 noiembrie 2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P, Tribunalul Dâmbovița cu sediul în ca fiind prescrisă.
Prin aceeași sentință s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și respins acțiunea față de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF, Curtea admis-o, întrucât această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamanți și acest minister nu existau nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea a constatat că și această excepție este întemeiată.
Potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
De asemenea, art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, statuează că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 7 alin.1 din același act normativ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Ori, în speța de față, dreptul la acțiune s-a născut, cel mai târziu în 17.04.2008, iar prezenta cerere a fost formulată la 26.05.2008, peste termenul de prescripție de 3 ani.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza normelor legale invocate mai sus și văzând și disp. art.158 pr.civ. a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de Ministerului Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și față de ceilalți pârâți ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, în baza art.304 pct.8,9 Cod pr.civilă, considerând că instanța de fond nu a avut în vedere decizia nr.21/10.03.2008, care acordă sporul de 50% judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar. Termenul de prescripție de 3 ani nu curge de la data pronunțării acestei decizii, consideră recurenta, ci din anul 2000, întrucât, potrivit art.7 alin.1 din Decretul 167/1958 prescripția curge de la data când se naște dreptul la acțiune. Or, dreptul la acțiune nu putea fi exercitat în condițiile în care, prin lege, s-a abrogat în mod expres.
Recurenta consideră că dispozițiile art.I pct.32 și pct.42 din OG 83/2000 au abrogat în mod expres disp. din Lg.50/1996, iar prin nr.36/2007 și 21/2008 s-a constatat că OG nr.83/2000 a fost adoptat cu nerespectarea legii de către Guvern. Pentru aceste considerente, recurenta consideră că termenul de prescripție începe să curgă de la data când legea de abrogare și-a încetat efectele, adică din data de 10.03.2008.
Recursul a fost depus la Înalta Curte de Casație și Justiție în baza art.II alin.3 din OUG 75/2008, iar prin adresa nr.1024/42/16.03.2009 a fost trimis dosarul Curții de APEL PLOIEȘTI spre competentă soluționare, avându-se în vedere prevederile deciziei Curții Constituționale nr.104 din data de 20.01.2009.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citați, intimații au formulat întâmpinare la recurs solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă,Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Termenul de prescripție și cauzele de întrerupere a acestuia sunt în mod expres reglementate de decizia nr.21 din data de 10.03.2008, printre acestea nefiind prevăzute apariția unei legi de abrogare constatată nelegală sau soluționarea recursului în interesul legii (art.16 din Decret).
Întreruperea prescripției are loc numai în cazul recunoașterii dreptului a cărui acțiune se prescrie, recunoașterea urmând să fie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
În cauză, însăși soluționarea recursului în interesul legii arată că nu a avut loc o recunoaștere a dreptului solicitat.
În ceea ce privește dezlegarea dată de recursului în interesul legii, în baza art.329 alin.1 pr.civilă, aceasta are ca scop asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii pe întreg teritoriul României și nu are efect asupra întreruperii cursului prescripției.
Așa fiind, văzând și disp.art.312 alin.1 civilă Cod Penal, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta domiciliată în M,-, județul D,împotriva sentinței civile nr.43 din data de 4 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B, sector 5,-, Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Dâmbovița cu sediul în Târgoviște,-, județul D și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Cristina Pigui Lucian
- - - - - -
Grefier,
red.CP/IM
2 ex./2.06.2009
df- Curtea de APEL PLOIEȘTI
jf. /-
operator date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Lucian
