Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1013/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1013/2009
Ședința publică de la 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanții, -, -, și împotriva sentinței civile nr. 294 din 19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar a fost înregistrată o cerere formulată de reclamanții recurenți, prin care solicită instanței lua act de faptul că își însușesc recursul promovat în cauză, împrejurare atestată cu semnăturile tuturor recurenților.
Instanța, având în vedere înscrisurile depuse în dosar, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea introductivă reclamanții, -, -, și au chemat în judecată pe pârâții CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL HUNEDOARA, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând ca prin hotărâre judecătorească aceștia să fie obligați:
- să plătească drepturile reprezentând diferența de spor de fidelitate începând cu data de octombrie 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor
- să plătească drepturile de mai sus actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești;
- să se facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților;
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesar plății sumelor neîncasate.
În motivarea cererii reclamanții au susținut în esență existența unor diferențe de reglementare a sporului de vechime în privința cuantumului procentual și a tranșelor de vechime la care se aplică între magistrați și personalul auxiliar de specialitate a creat o stare de discriminare între persoane care își desfășoară activitate în aceleași condiții în instanțe.
Ca urmare a acestei stări de discriminare reclamanții arată că sunt îndreptățiți să pretindă despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit potrivit dreptului comun și procedurii prevăzute de nr.OG137/2000.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamanților. În susținerea cererii pârâtul a arătat că reglementarea prin lege sau prin alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrul legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea s-a arătat că cele două categorii socio - profesionale nu sunt în situații comparabile fiind diferite atât statutul și condițiile de numire și recrutate cât și atribuțiile conferite celor două funcții.
Prin sentința civilă nr. 294/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Hațeg. Salarizarea acestei categorii profesionale a fost reglementată în intervalul de timp pentru care se solicită drepturile de următoarele acte normative: Legea nr.50/1996 și Ordonanța nr.8/2007.
Potrivit actelor normative susmenționate:
Legea nr.50/1996:
Art. 18
(3) Personalul auxiliar de specialitate prevăzut la alin. (1) beneficiază de un spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate, calculat la salariul de bază, după cum urmează:
- de la 5 la 10 ani - 5%;
- de la 10 la 15 ani - 10%;
- de la 15 la 20 de ani - 15%;
- peste 20 de ani - 20%.
Ordonanța 8/2007:
Art. 13 - (1) Pentru vechimea în muncă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru, după cum urmează:
- între 3 și 5 ani - 5%;
- de la 5 la 10 ani - 10%;
- de la 10 ani la 15 ani - 15%;
- de la 15 la 20 de ani - 20%;
- peste 20 de ani - 25%.
Reclamanții susțin că ar fi îndreptățiți la plata unui spor de fidelitate in tranșele și procentele prevăzute în OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției respectiv:
Art. 4 - (1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, după cum urmează:
- de la 3 la 5 ani - 10%;
- de la 5 la 10 ani - 15%;
- de la 10 la 15 ani - 20%;
- de la 15 la 20 de ani - 25%;
- peste 20 de ani - 30%.
Susținerea reclamanților este întemeiată pe existența unei discriminări legale ce nu ar putea fi înlăturată decât prin acordarea drepturilor solicitate.
În privința susținerilor referitoare la existențe unei discriminări Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Potrivit nr.OG137/2000:
Art. 1*) - (1) În România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sunt garantate de lege.
(2) Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:
-------
e) drepturile economice, sociale și culturale, în special:
(i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare;
3) Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
(4) Orice persoană fizică sau juridică are obligația să respecte principiile enunțate la alin. (2).
Art. 2 - (1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(2) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.
(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Din dispozițiile alineatului 3 al art.1 rezultă că pentru a se aprecia dacă un tratament este sau nu discriminatoriu trebuie să se observe dacă persoanele se află în situații comparabile.
În speță reclamanții susțin că se află în situație comparabilă cu judecătorii deoarece își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor ca și aceștia.
Desfășurarea activității în cadrul aceleași unități ca și în cadrul aceluiași sistem organizațional nu este sigură în măsură să confere caracterul comparabil al situațiilor. În cadrul unui sistem organizațional își desfășoară de regulă activitate mai multe categorii socio-profesionale. În cadrul instanțelor din sistemului judiciar categoriile socio-profesionale sunt reglementate legal și cuprind: judecătorii, personalul auxiliar de specialitate, personalul conex, personal contractual și funcționari publici. Toate aceste categorii au un statut reglementat atât în ceea ce privește accesul și evoluția carierei cât și în privința atribuțiilor profesionale, a rolului în activitatea de justiție și a responsabilităților specifice. În consecință este normal ca și modul de salarizare și de reglementare a diferitelor categorii de drepturi este diferit.
În consecință întrucât reglementarea diferită a sporului de fidelitate pentru categorii socio-profesionale diferite nu reprezintă un act de discriminare Curtea a constatat că cererea reclamanților este neîntemeiată motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.
În expunerea de motive arată că în relațiile de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații, orice discriminare directă sau indirectă fiind interzisă, principiu consacrat de art.16 din Constituția României și art.14 din Convenția Europeană a Libertăților și Drepturile Fundamentale ale Omului.
Legiuitorul acordă sporurile sau adaosurile salariale, cu condiția ca de acestea să beneficieze toți salariații aflați în situații identice, sporul de fidelitate impunându-se a fi egal între magistrați și personalul auxiliar de specialitate, în caz contrar apărând o discriminare.
Prin acordarea diferențiată a sporului de fidelitate se încalcă principiul egalității în fața legii consacrat de art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și naționale, art.14 din CEDO,art. 4 din Carta socială europeană art.16 și art.20 din Constituția României.
Prin Hotărârea nr.232 din 29.08.2007 a CNCD se apreciază că în privința sporului de fidelitate există o discriminare între diferitele categorii socio-profesionale din instanțele judecătorești diferențele trebuind să se limiteze doar acordarea unor coeficienți diferiți de multiplicare.
Prima instanță a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a F, pe care a admis-o fără însă aom otiva.
Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu,potrivit prevederilor art.304 ind.1 cod pr.civ. Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Hațeg, salarizarea lor fiind reglementată de Legea 50/1996 și ulterior de Ordonanța nr.8/2007.
În acest sens reclamanții beneficiază de sporul de fidelitate în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate, instituit de art.18 din Legea 50/1996.
În fapt, reclamanții pretind plata unui spor de fidelitate în tranșele și procentele prevăzute de OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor, întemeindu-și solicitarea, așa cum corect a reținut instanța de fond pe existența unei discriminări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin acordarea drepturilor solicitate, în caz contrar fiind încălcate prevederile esențiale care instituie egalitatea în fața legii din legislația internă și internațională.
. prevederile OG 137/2000 în mod corect prima instanță a concluzionat în sensul că,pentru a se aprecia dacă un tratament este sau nu discriminatoriu, trebuie să se constate că persoanele se află sau nu în situații comparabile.
Reclamanții susțin că se află în situație comparabilă cu judecătorii, deoarece își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor în același condiții ca și aceștia.
Contrar susținerilor reclamanților,desfășurarea activității în cadrul aceleiași unități din același sistem organizațional nu este singura în măsură să confere caracterul comparabil al situațiilor. În speță magistrații și personalul auxiliar de specialitate reprezintă două categorii socio- profesionale fiecare având statut reglementat diferit cu privire la evoluția carierei atribuțiile profesionale, responsabilități specifice și rolul în activitatea de justiție.
În consecință, contrar susținerilor reclamanților, fără a fi încălcate reglementările legislative interne și internaționale, funcție de statutul fiecărei categorii, sunt reglementate diferit, funcție de specificul muncii, diferite categorii de drepturi, prin care și modul de salarizare. Astfel reglementarea diferită a sporului de fidelitate în discuție nu reprezintă un act de discriminare.
Față de cele ce preced, în conformitate cu prevederile art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, sentința atacată fiind legală și temeinică, aflându-se la adăpost de criticile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, -, și împotriva sentinței civile nr. 294/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar -.
(continuarea minutei deciziei civile nr. 1013/2009)
*****
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. CV, Tehnored. IM 10.11.2009
Jud.fond-,
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Victor Crețoiu, Nicoleta
