Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1051/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1051
Ședința publică din 3 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta, reprezentată de Sindicatul Liber și Independent al Salariaților din Învățământ, cu sediul în R,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 1038 din 07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reclamanta recurentă și reprezentanții pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean S și Școala cu clasele I-VIII, nr. 2 de.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr- din 6.04.2009 reclamanta, reprezentată de Sindicatul Liber și Independent "" al Salariaților din Învățământ zona R - reprezentant legal G, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean S, Școala cu clasele I-VIII nr.2 de au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să acorde personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, respectiv din luna ianuarie 2006, actualizate în raport cu rata inflației pentru perioada solicitată și obligarea pârâților la înscrierea în carnetul de muncă al fiecărui reclamant și în celelalte evidențe salariale a mențiunilor corespunzătoare acestor drepturi salariale.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în sistemul de învățământ sunt cadre didactice, cadre didactice auxiliare și personal nedidactic care își desfășoară activitatea utilizând efectiv calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, iar utilizarea calculatorului poate duce la dobândirea unor afecțiuni, astfel că se impune acordarea sporului salarial în condițiile legii pentru condiții vătămătoare.
A mai arătat reclamanta că în legătură cu măsura protecției și securității în muncă sporurile la salariu pot fi stabilite până la valoarea maximă permisă de lege, pentru locurile de muncă cu condiții grele sau vătămătoare, mai ales că aceste sporuri pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a unui drept distinct.
A mai arătat reclamanta că sporul de calculator de 15% din salariul de bază pe care îl solicită a fost și este acordat anumitor categorii de salariați din anumite domenii, iar în măsura în care legea este aplicabilă tuturor în mod egal se încalcă în acest fel principiul nediscriminării.
Reclamanta a mai precizat că în fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică la începutul anului școlar are loc controlul medical efectuat de personalul de specialitate din cadrul medicinii muncii și cu acest prilej au fost expertizate locurile de muncă cu risc pentru sănătate datorită faptului că se lucrează la calculator, angajatul expunându-se radiațiilor emise în timpul efectiv de lucru.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.6 alin.2 și art.241 alin.1 lit.d din Codul muncii, art.8 lit.c din HG nr.281/1993, Legea nr.54/2003, Legea nr.128/1997, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură învățământ.
Pârâții, legal citați, nu au formulat apărări în cauză.
Prin sentința civilă nr.1038 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- a fost respinsă acțiunea ca nefondată
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin art.8 alin.1 lit.c din HG nr.281/1993 nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept, ci a fost instituită o posibilitate a salariaților de a beneficia de acest drept și care este condiționat în ceea ce privește aplicarea la instituțiile bugetare de stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor.
Or, reclamanta nu a dovedit în cauză faptul că Ministerul Educației și Cercetării a stabilit că locurile lor de muncă se încadrează în condiții grele de muncă, mărimea concretă a sporului ori condițiile de acordare, iar acest drept nu le-a fost plătit.
De asemenea, tribunalul a reținut că prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 încheiat conform art.10 și 11 din Legea nr.130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.2895/21/29.12.2006 (art.24 alin.1) nu s-a prevăzut imperativ acordarea acestui drept, ci acordarea sa a fost condiționată de prevederea lui în contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții.
Totodată, tribunalul a reținut că prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003-2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.5521/01/9.01.2004, părțile au prevăzut doar că se acordă salariaților sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii suplimentare, reducerea vârstei de pensionare, echipamente și materiale de protecție gratuite, pentru prestarea activității în locuri de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, fără însă a negocia concret cuantumul sporului.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că potrivit art.9 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003- 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.5521/01/9.01.2004, acest contract colectiv de muncă se încheie pe durată de un an și intră în vigoare la data înregistrării acestuia, cu posibilitatea de prelungire.
Dacă acest contract nu este denunțat de nici una dintre părți cu minimum 60 de zile înainte de data expirării sau dacă nici una dintre părți nu are inițiativa renegocierii lui, contractul se prelungește automat pe o perioadă de un an.
Prin urmare, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003-2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.5521/01/9.01.2004 a fost valabil inițial pentru perioada 9.01.2004 - 9.01.2005 și, ca urmare a nedenunțării lui, s-a mai prelungit pentru încă un an, respectiv 9.01.2005- 9.01.2006.
În consecință, pentru perioada cu privire la care reclamanta solicită sporul, respectiv 9.01.2006- 9.01.2009, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003-2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.5521/01/9.01.2004 nu mai era în vigoare, întrucât în cuprinsul acestuia nu se specifică faptul că se prelungește pe perioade de câte un an, ci doar pentru un an.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, prin Sindicatul Liber și Independent "" al Salariaților din Învățământ, Zona R, invocând faptul că, din interpretarea prevederilor art. 8 alin. 1 din nr.HG 281/1993, art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Învățământ, art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, se desprinde concluzia că personalul din învățământ beneficiază de acordarea unui spor de 15% din salariul de bază, pentru activitate desfășurată în condiții periculoase sau vătămătoare.
Arată recurenta că, datorită exercitării funcțiilor care presupun utilizarea computerului cel puțin 50%, personalul este expus condițiilor vătămătoare de muncă, iar salariații sunt supuși unui risc real de îmbolnăvire profesională, legat direct de profesiuni.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, art. 8 lit. a din HG281/1993, art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de ramură de învățământ, art. 24 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel național, dispoziții ale Contractelor colective de muncă la nivel național pentru anii 2005-2006, 2007-2010.
În dovedirea cererii de recurs a depus la dosar, în copie, Hotărârea nr. 2 Comisiei Paritare la nivel de Inspectoratul Școlar Județean S (fila 5).
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, valabil ca urmare a nedenunțării lui și pentru perioada 9.01.2005 - 9.01.2006, prevedea, la art. 36 alin. 4 că, pentru condiții grele de muncă, salariații beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către minister, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Finanțelor Publice.
Art. 24 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006, dispune că, pentru prestarea activității în locurile de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, salariații au dreptul, după caz, la sporuri la salariul de bază, prevăzute de contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă clar și neechivoc că tot ceea ce ține de condițiile de acordare a sporului pentru condiții grele de muncă, respectiv: locurile de muncă, salariații care urmează să beneficieze, mărimea sporului, trebuie să se stabilească de minister, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Finanțelor Publice.
HG nr. 281/1993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, stabilește că, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, poate fi acordat pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective (art. 8 alin. 1 lit. a).
Însă și acest act normativ dispune că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor.
Buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, nr. 69 din 29.01.2008, depus de reclamantă în copie la fila 10 dosar, nu se poate substitui condiției obligatorii impuse atât de contractele colective de muncă cât și de HG281/1993.
De asemenea, reține Curtea că, în Hotărârea nr. 2 Comisiei Paritare la nivelul Inspectoratului Școlar Județean S, întrunită în data de 14.04.2008, fila 5 dosar recurs, s-a stabilit că se acordă un spor de 10-30%, calculat la salariul de bază, personalului din unitățile de învățământ/inspectoratul școlar, care lucrează la calculator.
Dar, această acordare nu este necondiționată. În art. 2 al acestei hotărâri se arată că acest spor se va acorda în funcție de timpul lucrat la calculator, pe baza buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, emis de Autoritatea de Sănătate Publică, a hotărârii Consiliului de administrație al unității de învățământ/Inspectoratul Școlar și a deciziilor emise în acest sens.
Articolul 3 precizează clar - sporul de 10-30% se va acorda după îndeplinirea condițiilor prevăzute la art.2.
De altfel, această hotărâre a fost emisă în baza Contractului colectiv la nivel de ramură de învățământ nr. 5521/01/9.01.2004, contract care a încetat începând cu 9.01.2006. Articolul 33 alin. 1 lit. a din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă dispune că încetează contractul colectiv la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia.
Or, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ înregistrat sub nr. 5521/01/9.01.2004, a fost valabil pentru perioada 9.01.2004- 9.01.2005 și ulterior, ca urmare a nedenunțării lui, pentru încă un an, respectiv 9.01.2005-9.01.2006 (art. 9 din Contractul colectiv de muncă nr-), în 2008 nemaifiind în vigoare.
angajării negocierii colective aparține însă și organizației sindicale sau reprezentanților salariaților, așa cum prevăd art. 3 alin. 6 și următoarele din Legea nr. 130/1996.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai arătate, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, reprezentată de Sindicatul Liber și Independent al Salariaților din Învățământ, împotriva sentinței nr. 1038 din 07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
2 ex. 18.09.2009, dact.
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Sas Laura, Plăcintă Dochița
