Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1082/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 1082/R/2009
Ședința publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan judecător
JUDECĂTOR 2: Felicia Toader
JUDECĂTOR 3: Doina Măduț
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, (), -, și intervenienta, toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, județul B, TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 261 din 17 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr 261 din 17 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE s-a admis dmite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a respins acțiunea reclamanților, (), -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL SATU MARE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Din considerentele sentinței se reține, raportat la excepția invocată prin întâmpinare, că instanța a constatat lipsa calității procesuale pasive a CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, acesta nefiind parte a raportului juridic litigios; împrocesuarea sa nu tinde la a-l obliga, prin sentință, să adopte o conduită corelativă dreptului pretins de reclamanți.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că se reclamă o situație de discriminare generată de neacordarea sporului de confidențialitate, pe criterii de apartenență la o categorie socio-profesională, spor care nu este prevăzut însă de legea specială de salarizare a acestei categorii, din care fac parte reclamanții.
Văzând considerentele și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale invocate și prin întâmpinare, obligatorii pentru instanță (pronunțate ulterior deciziei acestui tribunal, depusă în susținerea acțiunii), s-a apreciat că cererea reclamanților nu poate fi admisă, instanța neavând competența de a se substitui legiuitorului și de a aplica, prin analogie, prevederi din alte acte normative în scopul de a crea drepturi salariale.
Împotrivaacestei sentințe au formulat recurs recurenții reclamanți, în termen legal și scutit de taxa de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și cererii de intervenție, astfel cum au fost formulate, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea arată recurenții că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, respingând acțiunea pe care au formulat-, fără a ține cont de decizia nr 46 din 15 dec 2008 pronunțată în dosar nr 27/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii constatându-se că: judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar.
Invocă, în susținere, dispozițiile art 13 din OUg nr 57/2000; art 3 din OG 1237/2000; art 3 din OG 38/2003, art 13 alin 1 di OUG 123/2003; art 3 din OG 19/2006; art 15 alin 1 din OG 6/2007, art 20 alin 3 din legea nr 656/2002, art 15 din OG 64/2006 și art 13 din OG 10/2007 potrivit cărora debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestor drepturi.
Învederează că, deși își execută obligația de confidențialitate nu li s-a recunoscut sporul salarial de confidențialitate astfel cum este recunoscut restului personalului din sistemul bugetar, astfel că acordarea despăgubirilor solicitate nu poate fi apreciată ca o adăugare la lege ci reprezintă o aplicare a prevederilor art 296 codul muncii care garantează dreptul la despăgubiri pentru discriminarea în muncă.
În drept sunt invocate prevederile art 304 pct 9, art 304 ind 1 și art 312 alin 1 și 3 cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
În cauza dedusă judecății tema pretențiilor și probațiunii o formează obligarea pârâților la plata către reclamanți și intervenienți în interes propriu a drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare lunară începând cu luna octombrie 2005 și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății și să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Aspectele legate de îndreptățirea acestora la sporul de confidențialitate de 15% au fost tranșate prin decizia nr 46 din 15 decembrie a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, urmare a soluționării recursului în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art 99 alin 1 lit d din Legea nr 303/2004 privind statutul judecătorilor și al procurorilor raportat la art 16 alin 1 și 2 din codul deontologic al magistraților și art 78 alin 1 din legea nr 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a statuat că: judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază lunar.
Ori, cum deciziile pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, potrivit art 329 alin 3 cod procedură civilă iar cazul în speță are ca obiect tocmai verificarea îndreptățirii reclamanților, respectiv a intervenienților la acest spor, aceștia având calitatea de personal auxiliar de specialitate, în temeiul dispozițiilor legale mai sus enunțate, instanța apreciază ca întemeiată acțiunea formulată de reclamanți și cererea de intervenție, urmând ca, în temeiul art 312 cod procedură civilă să admită ca fondat recursul și să modifice sentința recurată în sensul admiterii acțiunii principale și a cererii de intervenție, respectiv obligării pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna octombrie 2005 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii precum și în viitor, sume ce urmează a fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății, avându-se în vedere în acest sens dispozițiile art 1082 cod civil și art 161 alin 4 codul muncii.
Ca o consecință a dispozițiilor anterioare, instanța va obliga pârâtul Tribunalul Satu Mare la înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților, respectiv intervenientei a sporului de confidențialitate aferent perioadei menționate, conform art 4 din Decretul 92/1976, obligând totodată pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare efectuării plății sumelor stabilite, această instituție având calitate procesuală pasivă, data fiind prevederile art 19 din Legea nr 500/2002, potrivit cărora Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale regilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, ori în lipsa rectificării cu sumele necesare Ministerul Justiției ar fi în imposibilitate de a dispune de fondurile necesare privind plata sumelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, (), -, și intervenienta, toți cu domiciliul procedural ales în S M,-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, județul B, TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 261 din 17 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
ADMITE acțiunea formulată de, (), -, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL SATU MARE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și cererea de intervenție.
OBLIGĂ pârâții să le plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna octombrie 2005 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii precum și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
OBLIGĂ pe pârâtul TRIBUNALUL SATU MARE la înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților a sporului de confidențialitate aferent perioadei menționate.
OBLIGĂ pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare efectuării plății sumelor stabilite.
DEFINITIVĂ ȘI IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - -
Red dcz
5.07.2009
Jud fond,
Dact CC
9.07.2009
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduț
