Speta Legea 10/2001. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II/c-apel |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR 119/A/2009
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader JUDECĂTOR 2: Doina Măduța
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de
apelanta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str - nr. 3. județul B în reprezentarea MINISTERULui economiei și FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în O,- intimata pârâtă elkan, domiciliată în O,- împotriva sentinței civile nr. 116/C din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că la termenul de judecată din 24 iunie 2009, pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise și în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 1 iulie 2009, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.116/C din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL economiei și FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE B și elkan și, în consecință:
S-a constatat că valoarea de circulație a apartamentelor 1,3,4,8 și 9A situate în imobilul din O,- este de 1.151.644 lei.
A obligat pe pârâtul Statul Român prin reprezentantul său MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR să-i plătească reclamantului 1.037.621 lei despăgubiri - în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri cu dobânzi legale, de la aceiași dată, până la achitarea integrală a debitului.
A obligat pe pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR să plătească cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Din considerentele sentinței se reține că, prin Dispoziția Primarului municipiului O nr. 2238/14.07.2006 s-au respins cererile privind restituirea în natură prin echivalent a imobilului situat în O, str. -, nr. 13, înscris în CF 2775 O, nr. top. 2885/4 și CF 14539 O, nr. top. 2885/4și s-a constatându-se calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale ( art. 16, cap. V, Titlu VII din Legea 247/2005).
Conform art. 16 al. 2 Titlu VII din Legea 247/2005, notificările formulate potrivit Legii 10/2001, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces verbal de predare- primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor.
Notificările formulate de reclamanți având ca obiect acest imobil, au fost comunicate în conformitate cu dispozițiile legale mai sus menționate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cu toate acestea nici până la data pronunțării prezentei hotărâri Comisia nu a comunicat reclamantului care este cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin.
În practica instanțelor s-a decis că trebuie făcută aplicabilitatea prevederilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
S-a recunoscut că această dispoziție nu garantează dreptul la restituirea unui bun preluat în orice mod de autoritățile statale înainte de intrarea în vigoare a convenției cu privire la statul în cauză. În măsura în care acesta și-a asumat o atare obligație, ea se concretizează cel puțin, într-o speranță legitimă de redobândire a bunului sau a contravalorii lui rezonabile.
Deoarece Convenția Europeană a Drepturilor Omului apără drepturile efective, nu iluzii - simpla recunoaștere a faptului că reclamantul deține un bun nu este suficientă pentru protecția efectivă a acestuia.
Reclamantului i s-a emis dispoziția de restituire în echivalent - însă despăgubiri nu a primit - astfel încât, în mod corect s-a decis că simpla adoptare a unor măsuri reparatorii nu este suficientă dacă nu este urmată de măsuri concrete de aplicare într-un termen rezonabil, astfel încât posibilitatea acordării de măsuri reparatorii să nu fie o simplă iluzie.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că Fondul Proprietatea nu funcționează într-o manieră susceptibilă de a duce la o despăgubire echitabilă și efectivă a foștilor proprietari, condamnând în mod repetat România la despăgubiri în folosul acestora.
Calitatea procesuală pasivă o are Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor conform HG 386/2007, Fondul Proprietatea fiind înființat de stat și având atribuții precise, determinate prin lege.
Pentru nefuncționarea Fondului Proprietatea, responsabilitatea trebuie să revină statului, care suportă despăgubirile.
Reclamantului i s-a emis dispoziție de restituire în echivalent împreună cu sora lui elkan pentru apartamentele 1,2,3,3A, 4,6,8,9 și 9A, din imobilul situat în O,-, înscris în CF 3940 O, top. 2369/1.
Prin acțiunea formulată el a solicitat despăgubiri pentru apartamentele 1,3,4,8,9A. Între el și sora lui elkan a intervenit o înțelegere în sensul ca sora lui să solicite despăgubiri pentru apartamentele 2,3A,6,9 din același imobil, sens în care s-a depus la dosar copia acțiunii formulate de aceasta
Împotriva Statului Român reprezentat tot prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ceea ce demonstrează modul în care aceștia au înțeles să-și partajeze coproprietatea, respectiv drepturile ce le revin potrivit deciziei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtului Direcția generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru Satul Român solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acesta ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În dezvoltarea motivelor de apel arată apelanta, invocând prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 faptul că, în cauza de față au calitate procesuală pasivă: Primarul, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu Ministerul Finanțelor Publice.
Mai arată că în conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 1068 din 5 septembrie 2007 s-a stabilit în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, acordarea măsurilor reparatorii stabilite prin Legea 10/2001
Subliniază în continuare că, instanța de fond eronat a reținut calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor față de prevederile HG386/2007, care stipulează că Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
De asemenea arată că, instanța nu a observat că unitatea cu personalitate juridică a imobilului în litigiu este Primarul municipiului O și, acestei instituții îi revine sarcina, conform Legii 10/2001 de a se pronunța asupra notificării de acordare a măsurilor reparatorii.
Apoi apelanta, învederează faptul că suntem în prezența unui concurs dintre legea generală și cea specială, conflict care se rezolvă în favoarea legii speciale, potrivit principiului "specialia generalibus derogant", astfel că reclamanta trebuia să uzeze de calea prevăzută de Legea 10/2001 și să atace decizia în termen de 30 de zile la secția civilă a Tribunalului.
Referitor la practica CEDO, arată că aceasta este neconcordantă cu legislația în vigoare, atâta timp cât este de notorietate că Fondul Proprietatea este funcțional, iar din acest fond se acordă constant despăgubiri.
Arată că, în cele din urmă faptul că sentința este criticabilă și sub aspectul obligării Ministerului Economiei și Finanțelor la plata cheltuielilor de judecată.
În acest sens subliniază că efectuarea expertizei nu se impunea în cauză, Comisia Centrală având la dispoziție o listă de evaluatori autorizați, acesteia rămânându-i prin urmare sarcina efectuării expertizei și nu instanței de judecată.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii apelate, cu obligarea apelantei la plate cheltuielilor de judecată.
Analizând apelul formulat prin prisma criticilor invocate, instanța constată că acesta este nefondat urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Criticile apelantei Ministerului Economiei și Finanțelor, axate pe lipsa calității sale procesuale pasive în cauză urmează a fi înlăturate ca fiind lipsite de temei, eronat apreciind aceasta că față de temeiul juridic al acțiunii (Legea 10/2001) calitatea procesuală îi revine Primarului,Autorității Națională pentru Restituirea Proprietăților, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În acest sens este de subliniat faptul că acțiunea promovată de reclamanți nu este o acțiune întemeiată pe prevederile /2001 ci este o acțiune în despăgubiri întemeiată pe prevederile dreptului comun, promovată ca o consecință a faptului că urmare a constatării calității reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri în condițiile /2001, prin dispoziția Primarului municipiului O nr.2238/14 iulie 2006 și înaintării notificării în conformitate cu prevederile art. 16 aliniatul 2 din Titlul VII din Legea 247/2005 al Secretariatului Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acestea nu au fost soluționate nici până în prezent.
Prin urmare, urmărind obținerea unei reparații rapide și echitabile, reclamantul pornind de la jurisprudența CEDO, care a statuat în numeroase cazuri faptul că Fondul Proprietatea este nefuncțional, a promovat prezenta acțiune îndreptată pe bună dreptate împotriva Statului Român prin Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta având calitate de parte obligată în raportul juridic dedus judecății.
În acest sens sunt atât prevederile articolului 25 din Decretul 31/1954 care prevăd că " Statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit în nume propriu ca subiect de drepturi și obligații, el participând în astfel de raporturi prin Ministerului Economiei și Finanțelor, afară de cazul în care legea stabilește anume alte organe în acest scop", precum și prevederile art. 3 pct 48 din HG 386/2007.
Cât privește criticile referitoare neconcordanța existentă între practica CEDO și legislația internă în vigoare, este de precizat că în cazul unor astfel de neconcordanțe prioritară este Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sens în care vor fi avute în vedere prevederile art. 20 din Constituția României, potrivit căruia convențiile internaționale la care România este parte au prioritate față de dreptul intern.
Neîntemeiat apreciază apoi apelanta că nu se impunea efectuarea expertizei de evaluare în cauză, în condițiile în care așa cum s-a arătat mai sus în cauza de față se analizează tocmai legalitatea și temeinicia cuantumului despăgubirilor ce i se cuvin reclamantului, ca o consecință a nerealizării acestui aspect prin procedura prevăzută de art. 16 din titlul VII din Legea 247/2005.
Împrejurarea că reclamantului nu a atacat în termen de 30 de zile dispoziția Primarului, nu este de natură a atrage inadmisibilitatea prezentei acțiuni, cum eronat susține apelantul, reclamantul declarându-se de acord cu soluția respingerii cereri de restituire în natură, neatacând decizia sub acest aspect.
Constatându-se așadar că prima instanță a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, judicios reținând aceasta că numai prin adoptarea unor măsuri concrete aplicabile într-un termen rezonabil, care să înlăture caracterul iluzoriu al posibilității acordării de despăgubiri, se ajunge la protecția dreptului de proprietate, simpla adoptare a unor măsuri reparatorii fiind suficientă; criticile apelantei fiind nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 296 cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat menținând ca legală și temeinică hotărârea Tribunalului.
În temeiul dispozițiilor art. 274 al. 3 cod procedură civilă, instanța va reduce cuantumul onorariului avocațial al avocatului intimatului reclamant de la suma de 12000 lei la 3000 lei, acesta fiind nejustificat de mare față de munca îndeplinită de avocat, cauza fiind soluționată în primul termen de judecată în apel, nefiind vorba nici de o cauză atât de complexă care să justifice un astfel de onorariu.
Fiind în culpă procedurală, în temeiul art. 274 cod procedură civilă, apelata va fi obligat la 3000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, sumă ce reprezintă onorariu avocațial în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelanta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str - nr. 3. județul B în reprezentarea MINISTERULui economiei și FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în O,- intimata pârâtă elkan, domiciliată în O,- împotriva sentinței civile nr. 116/C din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea apelantă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B să plătească părții intimate suma de 3000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red sentinta
14.07.2009
Jud fond
Dact CC
5 ex/17.07.2009
3 com
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II/c-apel |
Dosar nr- |
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 24 IUNIE 2009
Președinte - - - judecător
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str - nr. 3. județul B în reprezentarea MINISTERULui economiei și FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în O,- intimata pârâtă elkan, domiciliată în O,- împotriva sentinței civile nr. 116/C din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintăconsilier juridic,în reprezentarea apelantei pârâte șiavocat,în reprezentarea intimatului reclamant, lipsă intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că la termenul de judecată din 24 iunie 2009, pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise și în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 1 iulie 2009, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatul reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii apelate, cu obligarea apelantei la plate cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de1 iulie 2009, cam. 39
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 24 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța
