Anulare act. Decizia 1091/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 1091/R/2009
Ședința publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan JUDECĂTOR 2: Felicia Toader
JUDECĂTOR 3: Doina Măduța
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii, ambii domiciliați în S M,-,. 1, în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, 25 Octombrie, ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinetul avocațial, în Carei,-/A, județul S M împotriva deciziei civile nr. 1782/R din 9 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintăav.,în reprezentarea contestatorilor, în baza în baza împuternicirii avocațiale nr. 221 din 28 aprilie 2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual.
lipsă intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței, că prezenta contestație în anulare este legal timbrată, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestației,să se constate că decizia pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale, și prin urmare să se rejudece recursul, urmând a-l admite cu consecința admiterii acțiunii.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1782/R din 9 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEAs -a respins ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 66 din 3 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menținut- în întregime.
A fost obligată partea recurentă la cheltuieli de judecată în favoarea părții intimate și.
Din considerentele deciziei se reține că, criticile recurenților cu privire la încălcarea de către instanța de apel a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, nu sunt fondate.
Astfel, instanța de apel prin decizia atacată, nu a soluționat cauza pe calea vreunei excepții care să nu fi fost pusă în discuția contradictorie a părților.
Este adevărat că în considerentele hotărârii se face trimitere la sentința civilă nr. 92/2005 pronunțată în dosar nr. 1382/2004 al Tribunalului Satu Mare, arătându-se că, în acel litigiu a fost analizat titlul Statului asupra imobilului din litigiu.
Acest aspect, respectiv această hotărâre, nu a făcut însă, pentru prima oară obiectul analizei instanței de apel, deoarece hotărârea de mai sus a fost avută în vedere și de către prima instanță cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 3641 din 5 iunie 2007.
De altfel, prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de apel (fila 19), intimatul Primarul Municipiului SMa solicitat respingerea apelului declarat de reclamanți, deoarece dispoziția nr. 866 din 19 aprilie 2004 fost emisă pe baza sentinței civile nr. 92/2005 a Tribunalului Satu Mare.
Față de cele de mai sus, rezultă fără nici un dubiu că instanța de apel nu a analizat în considerentele deciziei pronunțate aspecte care să nu fi fost puse în discuția contradictorie a părților.
de către reclamanții apelanți a acestei sentințe, nu-i este imputabilă instanței de apel, câtă vreme hotărârea judecătorească evocată a fost avută în vedere și de către instanța de fond prin sentința pronunțată și atacată cu apel d e către reclamanți.
În ceea ce privește fondul cauzei, în mod corect au reținut cele două instanțe că dispoziția nr. 866/2004, prin care s-a restituit în natură apartamentul din litigiu în favoarea foștilor proprietari este legală.
Imobilul înscris în nr. 19877 S M, reprezentând în natură apartament cu patru camere și dependințe, a constituit proprietatea intimaților și, fiind trecut în proprietatea Statului Român prin decizia nr. 629/1989, în baza Decretului nr. 223/1974, pentru cota de 1/2 parte, ce revenea intimatei, preluarea fiind făcută fără plata vreunei despăgubiri, iar pentru cealaltă cotă de 1/2 parte ce-i revenea soțului acesteia, trecerea fiind făcută cu plata de despăgubiri.
Prin sentința civilă nr. 92/2005 a Tribunalului Satu Marea fost admisă acțiunea formulată de foștii proprietari, intimați în prezenta cauză, în contradictoriu cu Statul Român, și, constatând că preluarea de către Stat a imobilului a fost abuzivă, s-a dispus restituirea acestuia în natură, hotărâre care a stat la baza emiterii dispoziției atacate în prezenta cauză de către recurenți.
Este adevărat că aceștia nu au fost parte în acel litigiu, însă recurenții de azi nici nu aveau calitate procesuală în respectiva cauză, care s-a purtat între foștii proprietari ai imobilului și Statul Român, care i-a deposedat în mod abuziv de bunul aflat în patrimoniul lor, hotărâre care, așa cum a reținut și Tribunalul Satu Mare, are dispoziții opozabile erga omnes privind caracterul preluării de către Stat a imobilului în baza Decretului nr. 223/1974.
În baza Legii nr. 10/2001, este îndreptățit a obține restituirea în natură a imobilului și fostul proprietar care, pentru a putea părăsi țara, a fost nevoit să-și înstrăineze către Stat imobilul și a primit o despăgubire în sensul reglementat prin Decretul nr. 223/1974, cu atât mai mult acei proprietari ai căror imobile au fost trecute la Stat fără plata vreunei despăgubiri.
În ceea ce privește apartamentul din litigiu, este cert că, cel puțin cu privire la cota de 1/2 parte, preluarea a fost făcută fără plată.
Cu privire la această cotă este de precizat că în nici unul din regimurile constituționale succedate între 1948 și 1990, nu pot fi recunoscute efecte juridice, în sensul unei preluări cu titlu valabil, acolo unde a lipsit plata ori despăgubirea, deoarece nici una din constituțiile respective nu a omis să acorde o minimă ocrotire proprietății personale.
Cât privește preluarea imobilelor cu plata unor despăgubiri, este de relevat că în situația părăsirii definitive a țării, intimații, ca de altfel toți cei aflați în situații similare, au fost obligați să procedeze la înstrăinarea construcțiilor către stat, în schimbul unor sume pe care tot acesta le stabilea, motiv pentru care ele nu puteau să reprezinte valoarea reală a bunului, mai exact despăgubirea rezonabilă.
În speță este vorba de cota de 1/2 parte, ce-i revenea intimatului, din imobil, pentru care s-a prevăzut o despăgubire, fără însă a se face dovada plății acesteia.
Prin contestația în anulare înregistrată la instanță la data de 2 februarie 2009, contestatorii și au solicitat anularea deciziei civile nr 1782/2008 a Curții de APEL ORADEA, și prin urmare să se rejudece recursul, urmând a-l admite cu consecința admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare, arată că hotărârea dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale, subliniind că după cum rezultă din considerente, instanța ar înclina să admită acțiunea în ceea ce privește cota de parte din imobil, în condițiile în care se stabilește că pentru cota de parte preluarea a fost făcută fără plată.
De asemenea se arată că, instanța nu a ținut cont de faptul că la dosar exista un act care făcea dovada că această plată pentru cota de 1/32 parte s-a efectuat de către Statul Român.
Ca atare, arată contestatorul că mențiunea Curții în motivarea deciziei cum nu se face dovada plății este rezultatul unei erori materiale, în sensul prevederilor art v318 cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nici nu și-au precizat poziția procesuală în cauză.
Analizând contestația în anulare formulată, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art 318 cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Greșeala materială prevăzută de acest text, constituie o greșeală cu caracter procedural pentru verificarea căreia nu este necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor.
Din cuprinsul prezentei contestații în anulare rezultă că contestatorul are în vedere o greșeală de judecată comisă de instanță în soluționarea cauzei, care așa cum s-a arătat mai sus nu poate fi îndreptată pe această cale, nefiind îndeplinite cerințele art 318 cod procedură civilă, motiv pentru care urmează a respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE contestația în anulare formulată de contestatorii, ambii domiciliați în S M,-,. 1, în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, 25 Octombrie, ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinetul avocațial, în Carei,-/A, județul S M împotriva deciziei civile nr. 1782/R din 9 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
5.07.2009
Jud fond recurs, R
Dact CC
9.07.2009
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
