Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1147/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 1147
Ședința publică din data de 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC" "SA B (fosta denumire SC""SA) prin reprezentant legal G, cu sediul în municipiul B,- bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 654 din data de 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna Lungă, sat M, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua striga au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița sub nr. 844/120/22.01.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata următoarelor sume de bani: 8051,50 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentări salariale de Paști și C, 14.040 lei reprezentând drepturi salariale - diferența dintre salariul minim pe unitate, prevăzut de contractul colectiv de muncă, aferent funcției deținute la data concedierii și cel fixat de unitate pe ultimii trei ani.
Motivând cererea, reclamantul a arătat că în calitate de salariat al pârâtei, în afara drepturilor salariale pentru munca prestată, trebuia să mai beneficieze și de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, conform dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă. Acest text de lege se regăsește în contractele colective încheiate la nivel de societate pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Aceste suplimentări salariale nu i-au fost plătite, motiv pentru care solicită acordarea lor.
Al doilea capăt de cerere privește diferența de salariu ce nu i-a fost acordată, având în vedere că salariul minim pe unitate, aferent funcției reclamantului, în baza art. 128 alin. 5, raportat la art. 129 alin. 3 din contractul colectiv de muncă nu i-a fost acordat în mod corespunzător.
În drept au fost invocate de reclamant prevederile art. art. 128,129, 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă art. 161, 166, 282, 283 și 285 - 291 din Codul Muncii și s-a solicitat, potrivit art. 242 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă.
S-a admis, la cererea părților, proba cu înscrisuri, iar pârâtei i s-a admis cererea privind administrarea unei expertize contabile care să stabilească dacă primele de Paști și C au fost incluse sau nu în salariul de bază al petentului pentru anii 2004 - 2007, avându-se în vedere documentele aferente anului 2003, pentru care nu se contestă această operațiune, iar în ipoteza în care nu au fost incluse, să se stabilească cuantumul drepturilor cuvenite, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuiau acordate și până la data efectuării expertizei, precum și să se verifice dacă reclamantul pe perioada ultimilor 3 ani a primit salariul de bază minim așa cum este prevăzut în la art.128 alin.5 și art. 129 și să se calculeze diferența dintre salariul minim și salariul efectiv acordat pe această perioadă.
S-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit de către expertul, la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 654 din 11 martie 2009 admis cererea formulată de reclamantul I, obligând pârâta la plata către reclamant a sumelor de 6014 lei (brut) pentru primul capăt de cerere - prime de Paști și C și 4642 lei(brut) diferențe salariale conform raportului de expertiză.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la primul capăt de cerere prin care s-a solicitat să se stabilească dacă suplimentele salariale pentru Paști și C au fost incluse în salariul de bază, s- reținut de instanța de fond că din expertiza contabilă rezultă că suplimentele salariale pentru Paști și C nu au fost incluse în salariul de bază al reclamantului până în anul 2003 conform art. 168 alin.1 din, iar din anul 2003, prin Hotărârea nr. 14/2003 a Consiliului de Administrație al SC SA s-a stabilit ca primele de Paști și C să fie incluse în salariul de bază, dar acestea nu au fost incluse, așa cum s-a specificat în raportul de expertiză.
Cu privire la cuantumul salariilor neacordate reclamantului, prin necorelarea salariului de bază la nivelul cuvenit expertul calculat pentru perioada solicitată, valoarea brută a diferențelor de salariu, menționând că în la art. 128 alin.5 se arată că salariul de bază minim este de 1,76 ori mai M decât salariul minim pe economie actualizat, iar societatea pârâtă nu a respectat aceste prevederi, reieșind diferențe față de salariul minim brut pe țară prin înmulțirea acestuia cu coeficientul de 1,76.
Expertul a menționat în anexă suma corespunzătoare pentru reclamant cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, în valoare brută, urmând a fi reținute la sursă impozitele legale la acordarea acestor drepturi bănești.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că instanța de fond în mod eronat a respins ca nefondată excepția tardivității invocată prin întâmpinare și întemeiată pe dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii, pe motiv că dreptul la prime este un drept de natură salarială, fiind aplicabil termenul de prescripție de 3 ani.
Se arată că, întrucât în cauză se reclamă nerespectarea unor clauze din CCM, referitoare la primele acordate, în cauză este incident termenul de decădere de 6 luni instituit de Codul muncii la art. 283(1) lit.
Pe fondul cauzei recurenta susține că obligarea societății la plata primelor prevăzute de art. 168 din CCM nu este legală având în vedere faptul că prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 14/31.03. 2003 aceste drepturi au fost incluse în salariul de bază al reclamantului, fiind exclusă acordarea acestora pe viitor.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nu s-a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime, căci sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
Mai este de observat și faptul că în speță s-a efectuat o expertiză de specialitate care a stabilit în concret acest cuantum.
Ceea ce a constatat în mod corect instanța de fond este faptul că recurenta -pârâtă nu a respectat clauzele privind salarizarea negociate prin CCM și nu a acordat reclamantului salariul de bază astfel cum era el stabilit prin 128 și urm. din CCM.
Nesubzistând motive de nulitate a sentinței atacate în sensul disp.art. 304 și 3041Cod pr.civilă, hotărârea recurată fiind legală și temeinică sub toate aspectele, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC" "SA B (fosta denumire SC""SA) prin reprezentant legal G, cu sediul în municipiul B,- bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 654 din data de 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în comuna Lungă, sat M, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
VN
Tehnored. VN/MD
2 ex/02.06.2009
dosar fond - al Trib.
-
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Simona Petruța
