Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1148/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1148/2008-
Ședința publică din 10 iulie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - judecător
- - judecător
- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta ROMÂNIA T cu sediul în T, Calea DN 6 km. 5,7, Cod poștal -, județul T, în contradictoriu cu intimatul reclamant din T,-,.18, județul T, împotriva sentinței civile nr.304/LM din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.304/LM din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul domiciliat în T,-,.18, județul T în contradictoriu cu pârâta SC. ROMÂNIA SRL cu sediul în T, Calea DN 6 Km.5,7, județul T și în consecință:
S-a dispus obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 5.725 lei reprezentând sporul de vechime aferent perioadei 11 aprilie 2004 - 11 aprilie 2007.
Pârâta a fost obligată să calculeze și să-i plătească reclamantului sporul de vechime pentru perioada 12 aprilie 2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri raportat la dispozițiile art.40 alin.3 lit. d din Contractul Colectiv de Muncă negociat la nivel național.
A fost obligat reclamantul la plata onorariului de expertiză în cuantum de 1050 lei în contul Biroului de Expertiză Judiciară al Tribunalului Timiș (expert ).
Pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1050 lei cu titlul de cheltuieli de judecată constând în plata onorariului de expert.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 155 Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, îndemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Sporul la salariul de bază este un element accesoriu al salariului și poate include și sporul de vechime.
Pornind de la aceste prevederi legale, este de arătat că salariul de bază înscris în contractul individual de muncă ( 4) este cel negociat la data angajării, care potrivit carnetului de muncă al reclamantului ( 6-14) a fost indexat pe parcurs cu coeficienții inflației, fără a cuprinde nici un fel de adaos sau spor salarial, care formează partea variabilă a salariului.
Apărarea pârâtei în sensul că actele adiționale nr. 39/1 martie 2007 și nr. 38/5 mai 2006 conțin mențiunea că salariul negociat include sporul de vechime, nu poate fi luată în considerare întrucât nu se arată în cifră absolută cât este acest spor de vechime. Neprecizarea valorii sporului de vechime, nu permite nici constatarea dacă acesta a fost stabilit corect, respectiv în funcție de vechimea în muncă a reclamantului la data când s-au întocmit actele adiționale.
Vechimea în muncă a reclamantului este cea care rezultă din carnetul de muncă, dovedită așa dar în conformitate cu dispozițiile art. 296 Codul muncii.
Până la data de 11 aprilie 2007 vechimea în muncă realizată de către reclamant, este de 18 ani și 6 zile.
Întrucât contractul individual de muncă al reclamantului nu prevede sporul de vechime, instanța față de dispozițiile art. 247 Codul munciia aplicat prevederile contractului la nivel de ramură, în speță contractul colectiv de muncă pentru ramura electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare pentru anii 2003-2004, 2005-2006.
La art. 51 lit. d din aceste contracte se prevede un spor de vechime de 10 % la o vechime de la 5-10 ani, de la 10-15 ani este de 15 % iar de la 15 ani este de 20 %. În contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006 și pe anii 2007 - 2010 sporul de vechime de 5 %, 10 % și 15 % este prevăzut la art. 41 lit.
Având în vedere anexa nr. 3 la raportul de expertiză întocmit de către expertul ( 51, 52) privind calculul sporului de vechime pentru perioada 11 aprilie 2004 - 11 aprilie 2007 cu indicii de inflație și față de considerentele expuse, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 5.725 lei reprezentând sporul de vechime aferent perioadei 11 aprilie 2004 - 11 aprilie 2007.
Solicitarea reclamantului de a i se plăti sporul de vechime și în continuare pe toată durata derulării contractului individual de muncă este justificată doar în parte și anume pentru perioada 12 aprilie 2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri - 24 martie 2008, calculul urmând a se face raportat la dispozițiile art. 40 alin.3 lit. d din Contractul colectiv de muncă la nivel național. După data rămânerii definitive a hotărârii, deci după data de 24 martie 2008, instanța nu poate dispune acordarea sporului de vechime întrucât dreptul reclamantului nu este născut și actual.
În temeiul dispozițiilor art. 20, 22 și 23 din nr.2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, instanța a obligat reclamantul la plata onorariului de expertiză în cuantum de 1050 lei în contul Biroului de Expertiză judiciară al Tribunalului Timiș (expert ).
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1050 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata ROMÂNIA SRL. T, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței în sensul respingerii în întregime a pretențiilor intimatului privind acordarea sporului de vechime pe perioada 11.04.2004 - 11.04.2007, 12.04.2007 - 24.03.2008, menținerea dispoziției de neacordare spor începând cu 24.03.2008 și în continuare.
Prin motivele de recurs s-a invocat că în carnetul de muncă nu sunt stipulate clauze referitoare la sporul de vechime, explicația fiind că la negociere s-a avut în vedere includerea sporului, cu excepția celor reglementate expres de Codul muncii, iar, fiind vorba de bani, dovada se face prin înscrisuri.
Conform art. 157 Codul muncii, salariile se stabilesc prin negocieri, acțiunea s-a formulat în baza unei interpretări trunchiate a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă, ori, în art. 40 alin. 2 din cel în vigoare în anii 2005 - 2006, s-a prevăzut că se acordă sporurile numai în locurile de muncă unde nu sunt cuprinse în salariul de bază. În contractul individual s-au cuprins sporul pentru ore suplimentare, pentru sărbătorile legale, munca de noapte, celelalte fiind incluse în salariul negociat. Nu s-a ținut cont nici de dispozițiile art. 60 din contractul colectiv pentru anii 2003 - 2006, ce la art. 6 prevăzut că sporurile se acordă tot conform celor expuse mai sus.
S-a interpretat greșit actul dedus judecății, nu s-a ținut cont de probe, ci de opinia expertului, nici de contractul colectiv pe anii 2001 - 2003 ce la art. 27 pct.2 prevede că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat. Chiar dacă nu a fost înregistrat, poartă semnătura părților și trebuie privit ca un început de dovadă scrisă conform art. 25 din Legea nr.130/1996.
Reclamantul a renegociat includerea distinctă a sporului la salariul negociat, prin acte adiționale lămurind conținutul noțiunii de salariu lunar. S-a preluat o motivare a expertului, s-a pus semnul egal între noțiunile de retribuție tarifară de încadrare și salariul negociat, fără a se ține cont că, înainte de 1990 salariile se stabileau prin lege.
Nu s-a observat că nici celelalte sporuri nu sunt evidențiate în carnetul de muncă, respectiv cele acordate pentru orele suplimentare, sărbătorile legale, timp de noapte, că, potrivit procesului verbal de control nr.15359/12.12.2005 s-a avut în vedere includerea în salariul negociat, sporul de vechime, efectuând un control amplu.
nr.HG127/1991 prevedea acordarea sporului de 15 % pentru vechime în muncă, dar, când nu era inclus în salariul de bază, ori ITM. a constatat că salariile negociate mai mari cu 20 % decât salariul minim pe economie, cuprind toate tranșele de vechime, fiind astfel favorizați toți angajații.
La încheierea contractului individual de muncă, s-a obligat să respecte modelul de contract pentru sectorul privat, doctrina, jurisprudența opinând constant că salariile se stabilesc prin negociere. Contractul colectiv de muncă, unic al nivel național, stabilește limita minimă și maximă a sporului de vechime, acesta fiind rezultat al negocierii, ori, în speță sporul de vechime a fost inclus în salariu.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 80 din Legea nr.168/199, art. 154 - 156 Codul muncii, art. 37, 50 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2001 - 2005, Legea 154/1999, HG. 281/1993.
Deși legal citat, intimatul nu s-a prezentat și nici nu și-a exprimat poziția.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs,cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin contractul de muncă înregistrat sub nr.-/14596 - fila 4 dosar fond, intimatul a fost angajat al recurentei din 29.04.1999 în funcția de operator linie, cu un salariu lunar de 1.770.000 lei, brut, fără ca din conținutul acestuia să reiasă că în câtimea acestuia s-a inclus și sporul de vechime. Ulterior, la data de 1.03.2007, sub nr.39 s-a încheiat un act adițional - fila 6 dosar fond - conform căruia salariul a fost majorat la 1.839 RON, începând 1.03.2007, salariul negociat ce ar include sporul de vechime, fără a se arăta care este procentul aferent acestuia aspect. Se reține totodată că anterior, sub nr.38/05.05.2006, s-a încheiat la fel un act adițional ca și cel expus mai sus, ori, prin faptul că nu s-a prevăzut o valoare, o cuantificare a acestuia în procente din salariul de bază raportat la vechimea în muncă, nu se poate efectiv analiza dacă a fost stabilit corect, în limitele legale conform dispozițiilor Codului muncii, criticile aduse fiind nefondate.
Astfel cum s-a mai stabilit într-o cauză similară - decizia civilă nr.484/2007 - Ra C urții de APEL ORADEA, art. 155 din Codul muncii, enumeră componentele salariului ca și contraprestație a muncii salariatului, în categoria căreia se includ salariul de bază, sporurile, etc. iar în art. 157 alin.1 este reglementată modalitatea de salarizare prin negocieri individuale și / sau colective, între angajator și angajat sau reprezentanții acestora, ori, prin cele reținute de instanța de fond nu s-a încălcat principiul negocierilor libere.
Sigur că, în contractul colectiv de muncă la nivel național, s-a stipulat în art. 40 alin.2 că sporurile procentuale se acordă doar la locurile de muncă unde respectivele componente salariale nu sunt cuprinse în salariul negociat, dar, în speță, astfel cum de altfel a concluzionat expertiza întocmită cu ocazia judecării cauzei în fond, nu au existat dovezi din care să rezulte că a fost inclus efectiv sporul de vechime în salariul negociat cu contestatorul.
Nu se poate contesta faptul că, salariul se stabilește de angajator în urma unor negocieri purtate cu salariatul sau reprezentantul acestuia, dar, în speță nu s-a făcut dovada includerii efective a sporului de vechime aferent ce i se cuvenea intimatului conform vechimii acestuia, în salariul de bază ce a fost negociat, nefiind vorba de scoaterea din contract a unor norme legale.
Faptul că s-a semnat pentru anii 2001 - 2003 un contract colectiv de muncă ce prevedea că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat, față de faptul că nu a fost înregistrat la. T, acesta nu poate produce efecte juridice, cum de altfel, conform deciziei civile expuse mai sus, Curtea de APEL ORADEAa concluzionat într-o altă cauză de natura celei de față. Ca urmare, contestatorul avea că în situația juridică similară să aibă legitimă a dobândirii unui bun în condițiile în care altor persoane în condiții similare li s-au recunoscut drepturile solicitate și de către contestator. A proceda în cauza de față altfel, ar însemna o încălcare a dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform de altfel cauzei "Beian c/a României" din 6.12.2007.
Sigur că, instanța de fond, în lipsa unei alte probe administrate, în mod corect a acceptat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, faptul că nici celelalte sporuri acordate intimatului nu sunt cuprinse în carnetul de muncă, este culpa angajatorului, ceea ce nu poate însă duce la concluzia că sporul de vechime i-a fost efectiv acordat.
Inițial, urmare a controlului efectuat de ITM T, prin procesul verbal nr.15959/12.02.2005, fila 23 - 31 dosar fond, s-a opinat că sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul este mai mare cu 20 % decât cel minim pe economie, dar conform unei alte adrese nr.2101/20.03.2006 emisă tot de ITM. T s-a precizat că societatea recurentă nu acordă sporul de vechime, criticile fiind nefondate.
Raportat la toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă ROMÂNIA T cu sediul în T, Calea DN 6 km. 5,7, Cod poștal -, județul T, în contradictoriu cu intimatul reclamant din T,-,.18, județul T, împotriva sentinței civile nr.304/LM/2008 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10.07.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.dec.- /11.07.2008
Jud.fond. -
Dact./15.07.2008
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Stan Aurelia Lenuța, Moșincat
