Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 12/F-CM
Ședința publică din 09 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu Daniel
Judecător - -
Asistent judiciar -
Asistent judiciar
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță acțiunea formulată de reclamanții, HG, și, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea,-, județul V, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL VÂLCEA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în baza delegației depusă la dosar, lipsind reclamanții și ceilalți pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra ei.
Consilier juridic având cuvântul pentru pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției pe care o reprezintă, arătând că între reclamanții și această instituție nu există raporturi de muncă care să justifice calitatea procesuală pasivă a acesteia, iar în cazul în care se va trece peste această excepție, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, deliberând constată:
La data de 19 aprilie 2008, reclamanții, HG, și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, TRIBUNALUL VÂLCEA, Curtea de APEL PITEȘTI și în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata despăgubirilor cauzate de discriminare ce reprezintă drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în anexa 1 lit.A lit.6-13 din nr.OUG27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre ei, începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG27/2006 la zi și în continuare, reactualizate și cu dobânda aferentă, precum și înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii se arată că prin Hotărârea nr.185 din 22 iulie 2005, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că prevederile art.28 alin.4 din nr.OUG24/2004, modificată prin Legea nr.601/2004 și ale art.24 din Legea nr.508/2004, au instituit o discriminare directă între reclamanți - magistrați judecători - și magistrații procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Nu s-a avut în vedere că prin nr.OUG27/2006 s-a urmărit eliminarea tuturor inegalităților existente în sistemul de salarizare a magistraților, determinat de acordarea unor sporuri numai în favoarea unor procurori și judecători, în detrimentul altora.
Deși actualul sistem de salarizare trebuia să dea eficiență corespunzătoare prevederilor art.2 din nr.OUG27/2006, completată și modificată prin Legea nr.45/2007, actele normative de salarizare sus-arătate sporesc importanța activității desfășurate de procurorii din cadrul și prin salarizarea acestora potrivit criteriilor 6-13 de la litera Această grilă de salarizare stabilește în favoarea acestor categorii de salariați un coeficient de multiplicare cuprins între 19-23, în timp ce judecătorul care judecă în primă instanță este salarizat cu un coeficient de multiplicare de numai 13,5.
Potrivit art.11 alin.1 din nr.OUG27/2006, procurorii din cadrul și sunt salarizați numai în raport de funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, iar potrivit art.43 alin.1 din Legea nr.303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente.
Prin aplicarea diferită a ui de multiplicare s-a realizat o discriminare directă, potrivit art.2 alin.1 și 2 din nr.OG137/2000, cu completările ulterioare, situație în care se solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât potrivit Legii nr.508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Publica D. modificată ulterior, rezultă că această direcție reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ca atare, salarizarea procurorilor ce își desfășoară activitatea în această instituție trebuie să fie identică cu cea a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere criteriul gradului instanței sau al Parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art.3 din nr.OUG27/2006 și art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004, cu modificările ulterioare.
În această situație, nu poate fi reținut un tratament diferențiat, nelegal, între procurorii și magistrații de la nivelul judecătoriilor, deoarece nu poate fi reținută o situație comparabilă sau analoagă între cele două categorii de magistrați.
Pe de altă parte, și susținerile reclamanților cu privire la pretinsa stare de discriminare în care se află sunt nefondate, întrucât reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excedează cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000.
Prin întâmpinarea formulată la data de 04 august 2008, pârâtul Ministerul Justiției precizează că prevederile art.1 alin.2 din nr.OG137/2000 au fost declarate neconstituționale prin Decizia din 03 iulie 2008 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că "prevederile art.1, art.2 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde interesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
La rândul său, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea acțiunii întrucât nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art.27 din nr.OG137/2000, republicată, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri, judecarea cauzei având loc cu citarea obligatorie a consiliului, dar nu în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Scopul introducerii în astfel de cauze, în sensul voinței reale a legiuitorului, este acela de a-și prezenta poziția cu privire la existența sau nu a caracterului discriminatoriu în speța respectivă, fapt ce nu poate atrage calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare.
Examinând probele administrate în cauză și susținerile părților, instanța constată următoarele:
Reclamanții funcționează ca judecători în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, județul
Potrivit art.3 alin.1 din nr.OUG27/2006, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzută în anexa ce face parte din ordonanță.
Potrivit art.11 alin.1 din nr.OUG27/2006, modificată și completată prin Legea nr.45/2007, procurorii din cadrul și sunt salarizați potrivit pct.6-13 lit.A din anexa la ordonanță, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii. Pct.6-13 din această anexă privesc salarizarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
este o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum rezultă din art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.508/2004, cu modificările ulterioare, situație în care salarizarea lor s-a făcut potrivit art.3 din nr.OUG27/2006 și art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004.
Susținerile reclamanților potrivit cărora art.11 din nr.OUG27/2006 instituie o discriminare sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii din cadrul este făcută în considerarea nivelului Parchetului unde funcționează.
de multiplicare 19-23 prevăzut în anexa la.OUG nr.27/2006, lit.A nr.6-13 se acordă procurorilor cu funcții de conducere și execuție, ce își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că regula aceleiași salarizări și pentru procurorii din cadrul este justificată.
De altfel, nu toate situațiile în care anumite persoane sunt tratate diferențiat pot constitui acte de discriminare, iar un asemenea tratament poate avea la bază un alt motiv decât apartenența persoanei respective la una din categoriile prevăzute prin art.2 din nr.OG137/2000.
Susținerea reclamanților privind modalitatea de acces a procurorilor în cadrul și, fără a se avea în vedere gradul profesional și vechimea în magistratură nu este relevantă în raport de obiectul acțiunii, respectiv existența unei diferențe de salarizare între aceștia și procurorii din cadrul celor două instituții, întrucât în cauză nu se contestă modul de numire sau stabilire a unei discriminări în raport cu modul de numire a procurorilor în cadrul structurilor menționate.
De altfel, atât prin Hotărârea nr.355 din 01 august 2007, cât și prin Hotărârea nr.232 din 17 decembrie 2007 ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a statuat că faptele prezentate - respectiv salarizarea diferențiată între procurorii și judecătorii care își desfășoară activitatea în cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și parchetelor de pe lângă acestea pe de o parte și procurorii din cadrul și pe de altă parte, nu constituie o discriminare potrivit nr.OG137/2000.
După formularea acțiunii de către reclamanți, prin Decizia nr.821 din 03 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art.1 alin.2 (3) și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În speță, raportat la activitatea desfășurată de magistrați, care efectuează activități similare cu cele ale procurorilor din structurile menționate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, salarizarea diferențiată este stabilită de legiuitor în considerarea nivelului diferit al instanței în care funcționează aceștia, respectiv în cadrul Parchetului de pe lângă și nu în considerarea importanței activității desfășurate.
În această situație, în speță nu poate fi în discuție o încălcare prevederilor art.14 privind introducerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât diferența de tratament săvârșită de către stat trebuie să fie între indivizi situați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, în cauză justificându-se tratamentul diferențiat stabilit de lege, activitatea de urmărire penală a procurorilor din cadrul și fiind una specifică, specializată de urmărire penală pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr.508/2004 și de legi speciale, având în atribuții și aspecte ce nu țin de activitatea de judecată din atribuțiile unor magistrați judecători sau procurori de la alte instanțe, cum ar fi studierea cauzelor care generează săvârșirea infracțiunilor de criminalitate organizate, trafic de droguri, criminalitate informatică și terorism și a condițiilor care le favorizează, elaborarea propunerilor în vederea eliminării acestora, precum și pentru perfecționarea legislației penale în acest domeniu.
Față de cele arătate, pretențiile formulate de reclamanți împotriva pârâților sunt nefondate.
Avându-se în vedere netemeinicia pretențiilor reclamanților, față de motivele sus arătate nu s-a mai impus analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care de altfel a fost chemat în judecată pentru a-i fi opozabilă sentința pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, HG, și, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea,-, județul V, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL VÂLCEA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Asistenți judiciari,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
31 ex./11.09.2008
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu Daniel
