Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Sentința 11/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 11/F-CM
Ședința publică din 09 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu Daniel
Judecător - -
Asistent judiciar -
Asistent judiciar
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanții, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în cadrul Judecătoriei Brezoi în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL PITEȘTI și TRIBUNALUL VÂLCEA având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea acesteia.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 11.04.2008, reclamanții, -a, și, judecători la udecătoria Brezoi, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL VÂLCEA și Curtea de APEL PITEȘTI, solicitând totodată citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata despăgubirilor cauzate de discriminare reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în anexa 1, lit.A, pct.6-13 ale nr.OUG27/2006, corespunzător funcțiilor pe care le exercită, începând cu data de 10.04.2006 la zi și în continuare, ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va adăuga dobânda legală.
Au solicitat totodată efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii se arată că noua modalitate de salarizare a magistraților, concretizată inițial prin adoptarea nr.OUG27/2006, apoi prin Legea nr.45/2007 nu a înlăturat discriminarea instituită între judecători și procurorii din cadrul și prin prevederile art.28 alin.4 din nr.OUG24/2004, modificată prin Legea nr.601/2004 și ale art.24 din Legea nr.508/2004.
Discriminarea a fost adâncită prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile menționate mai sus.
Noua grilă de salarizare stabilește în favoarea acestei categorii profesionale un coeficient de multiplicare cuprins între 19 și 23, în timp ce judecătorul care soluționează cauze în primă instanță este salarizat cu un coeficient de multiplicare de doar 13,5.
Diferența de salarizare nu este justificată dacă se are în vedere faptul că potrivit art.11 alin.2 din nr.OUG27/2006 procurorii din cadrul acestor structuri beneficiază și de drepturile stabilite expres prin alte acte normative.
Este afectat astfel principiul unității procesului întrucât se recunoaște urmăririi penale superioritate în raport cu judecata.
Necesitatea intensificării neîntârziate a reducerii fenomenului de corupție se asigură nu numai prin activitatea de urmărire penală, judecata fiind cea care finalizează și stopează fenomenul infracțional de criminalitate organizată, terorism sau de corupție.
Tratamentul diferit pentru procurorii din cadrul și este lipsit de orice fundament deoarece deși instrumentează cauze a căror competență de soluționare în fond revine tribunalului și judecătoriei au același nivel de salarizare ca procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, contravenind astfel criteriilor prevăzute de art.73 din Legea nr.303/2004 potrivit cărora stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor, inclusiv drepturile salariale prevăzute la art.74 - se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și de complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege.
Or, potrivit art.11 alin.1 din nr.OUG27/2006, procurorii din cadrul și sunt salarizați numai în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, indiferent de gradul profesional deținut, în condițiile în care, potrivit art.43 alin.1 din Legea nr.303/2004 promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele ierarhic superioare se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente.
În concluzie, se arată, deși scopul urmărit - reducerea neîntârziată a fenomenului de corupție - este legitim, metoda de atingere a acestuia nu este una adecvată.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.2 alin.1 și 2 și art.27 din nr.OG137/2000, completată și modificată.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii în considerarea principiului separației puterilor în stat.
A arătat, în susținerea excepției, că cererea având ca obiect acordarea altor drepturi salariale decât cele stabilite prin lege nu poate fi soluționată de către instanțele de judecată, competența de a reconsidera sau cenzura poziția față de drepturile salariale ale reclamanților aparținând legiuitorului.
Pe fond, apărările pârâtului au fost următoarele:
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 procurorilor din cadrul și s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate, ci criteriul gradului instanței sau al parchetului la care funcționează, în acord cu dispozițiile art.3 din nr.OUG27/2006 și ale art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și al procurorilor, republicată.
În privința încadrării procurorilor la legiuitorul a menținut regula numirii acestora, iar nu a promovării, respectiv a exercitării pe o durată temporară a funcției de procuror în cadrul acestui parchet, precum și a revenirii pe postul deținut anterior.
Odată numiți în cadrul, chiar și pe durată temporară, acestor procurori trebuie să li se recunoască un tratament salarial identic cu cel al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o tratare diferențiată din punct de vedere al salarizării fiind discriminatorie.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a soluționat prin Hotărârea nr.355/01.08.2007 un memoriu formulat de judecători din cadrul Curții de Apel Iași, care sesizau existența unui tratament diferențiat între procurorii și judecătorii care își desfășoară activitatea în cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și al parchetelor de pe lângă aceste instanțe, pe de o parte și procurorii din cadrul și, pe de altă parte, reținând că faptele prezentate nu constituie fapte de discriminare.
Acordarea pe viitor a pretențiilor solicitate reprezintă, în opinia pârâtului, un drept eventual, care nu este născut și actual, prin urmare este inadmisibilă.
În fine, s-a arătat că s-ar putea pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executarea unei obligații având drept obiect o sumă de bani numai dobânda stabilită de lege, care este datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Nici dobânda legală nu poate fi însă acordată deoarece pârâtul Ministerul Justiției nu este debitorul respectivei obligații bănești.
Iar în măsura în care operează actualizarea în funcție de rata inflației nu se mai justifică și dobânda legală căci s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și o îmbogățire fără justă cauză.
Examinând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a acțiunii instanța reține următoarele:
În interpretarea dispozițiilor art.14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Fundamentale, în hotărârea dată în cazul Thlimmenos vs. din 6 aprilie 2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
Protecția egală a legii consacrată de Constituția României din 2003 - art.16 - se concretizează în următoarele obligații ale statului: de a se abține de la tratamentul diferențiat nejustificat în procesul de adoptare și aplicarea legii, de a interzice și sancționa prin lege discriminarea, de a crea remedii legale eficiente pentru victimele discriminării.
Această din urmă obligație pozitivă a statului presupune asigurarea accesului liber la justiție pentru repararea prejudiciului suferit prin discriminare.
Tratamentul diferențiat interzis de norma internațională menționată anterior trebuie să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
Prin Hotărârea Frett din 2002 Curtea de la Strasbourg a rupt complet clauza de nediscriminare din art.14 de celelalte drepturi garantate prin Convenție, conferindu-i caracter autonom.
În speța de față, dreptul protejat prin interzicerea discriminării este recunoscut de normele interne și internaționale, respectiv de art.5 și 6 din Codul muncii, potrivit cărora în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, iar orice salariat are dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Art.119 din Tratatul d l Roma asupra Comunităților Europene consacră principiul remunerării egale pentru muncă egală a lucrătorilor de sex masculin și de sex feminin.
În cauza Defrenne//1976 Curtea Europeană de Justiție a interpretat norma comunitară în sensul că interdicția discriminării în materia remunerării salariaților are caracter imperativ, se impune autorităților publice.
A concluzionat că principiul remunerării egale din acest articol este susceptibil de a fi invocat în fața instanțelor naționale și că acestea au datoria de a asigura protecția drepturilor pe care această dispoziție le conferă justițiabililor, în special în cazul discriminărilor care își au originea în mod direct în dispoziții legislative sau convenții colective de muncă, precum și în cazul unei remunerări inegale pentru muncă egală a lucrătorilor de sex feminin și de sex masculin, atunci când aceasta este realizată în aceeași instituție sau în același serviciu, privat sau public.
În considerarea celor arătate mai sus și a prevederilor art.20 din Constituția României, instanța apreciază că acțiunea este admisibilă, urmând să analizeze dacă tratamentul diferențiat de salarizare a judecătorilor, pe de o parte și a procurorilor numiți la și, pe de altă parte, este discriminatoriu.
Trebuie stabilit mai întâi dacă reclamanții, judecători la udecătoria Brezoi și procurorii care funcționează în cadrul sau se află în situații analoage sau comparabile.
Potrivit art.1 din Legea nr.508/2004, modificată și completată, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceasta își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României.
Condițiile de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri sunt reglementate de dispozițiile art.75 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, modificată și completată.
Aceștia pot fi revocați prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, iar la data încetării activității în cadrul revin la parchetul la care au dreptul să funcționeze potrivit legii.
Potrivit art.80 din lege, Direcția Națională Anticorupție își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României și funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Este organizată ca structură autonomă în cadrul Ministerului Public și este coordonată de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Art.87 prevede că se încadrează cu procurori numiți prin ordin al procurorului șef al, cu avizul
Avându-se în vedere aceste prevederi, se va reține că cele două categorii de personal nu se află în situații comparabile, întrucât funcționează la instanțe/parchete de grad diferit.
Iar indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și a magistraților asistenți se stabilește, în conformitate cu prevederile art.3 din nr.OUG27/2006, în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută.
Prin urmare, diferența de tratament în salarizarea celor două categorii de personal, stabilită prin anexa la nr.OUG27/2006, la care trimit dispozițiile art.3 alin.(1) și art.11 alin.(1) decurge din situarea acestora pe poziții diferite în ceea ce privește gradul instanței sau parchetului la care funcționează.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în jurisprudența sa că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Câtă vreme cele două categorii de personal nu se află în situații analoage, analiza celorlalte elemente ale tratamentului discriminatoriu nu mai este necesară. De astă dată funcționează principiul diferențierii salariilor după funcția îndeplinită.
Nici analiza condițiilor de încadrare sau promovare în funcție a procurorilor în cele două structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu se impune deoarece se invocă drept temei al acțiunii în despăgubire discriminarea în privința plății drepturilor salariale și nu în privința accesului la o funcție.
Se va reține prin urmare că în cauză nu poate fi vorba despre o încălcare a prevederilor art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale întrucât tratamentul diferit nu vizează persoane aflate în situații analoage și se va respinge cererea de plată a despăgubirilor.
Față de soluția dată asupra capătului principal de acțiune vor fi respinse cererile accesorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘT
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în cadrul Judecătoriei Brezoi, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, CURTEA DE APEL PITEȘTI, TRIBUNALUL VÂLCEA.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Asistenți judiciari,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
11 ex./17.09.2008
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu Daniel
