Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1210/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 1210
Ședința publică din 20 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâtul recurent Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 83 pronunțată la 27 mai 2008 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești - valoare de referință sectorială.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru pârâtul intimat Ministerul Economiei și Finanțelor delegat DGFP A cj., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul pârâtei recurente Ministerul Economiei și Finanțelor a pus concluzii de admitere a recursului declarat de către pârâtul Ministerul Justiției și de modificare a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 05 mai 2008, reclamanții magistrați - judecători și și asistenții judiciari și au chemat în judecată pe pârâții - Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, actualizate, astfel:
- pentru perioada 05 mai 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 -31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006-31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006- 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007- 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007- 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială utilizată la calculul salariilor pentru perioadele de mai sus.
In motivarea cererii lor reclamanții au arătat că în perioada 05 mai 2005- 31.12.2007 au avut calitatea de magistrați-judecători și asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Arad.
Reclamanții au invocat în motivarea acțiunii, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 50/1996, art. 2 din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, art. 9 din Legea nr. 154/1998, art. 1 alin. 1 din nr.OG 134/1999, art. 11din OG nr. 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, nr.OUG 2/2000, nr.OUG 177/2002, art. 2 alin. 3 din nr.OG 9/2005, nr.OUG 24/2000, nr.OUG 27/2006, Legea nr. 303/2004, privind Statutul Magistraților, art. 3 alin. 1 din nr.OG 8/2007, nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, nr.OUG 123/2003, nr.OG 3/2006, nr.OG 10/2007 și Decretul nr. 92/1976, privind carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr. 83 pronunțată la 27 mai 2008, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții la plata diferențelor solicitate, după cum urmează: pentru perioada 05 mai 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG9/2005; pentru perioada 1 octombrie 2005 -31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG9/2005; pentru perioada 1 februarie 2006-31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conform OG3/2006; pentru perioada 1 septembrie 2006- 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG3/2006; pentru perioada 1 ianuarie 2007- 31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG10/2007; pentru perioada 1 aprilie 2007- 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG10/2007; pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG10/2007, în raport cu valoarea de referință sectorială utilizată la calculul salariilor pentru perioadele de mai sus, a obligat pârâții să actualizeze diferențele salariale de la data nașterii dreptului până la plata efectivă cu indicele de inflație, a obligat pârâtul Tribunalul Arad să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare modificărilor salariale din sentință, a respins acțiunea reclamanților fată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții sunt magistrați judecători și asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Arad.
A apreciat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât acest pârât nu are obligația legală de a plăti drepturi salariale magistraților și asistenților judiciari care funcționează în cadrul instanțelor judecătorești.
Cu privire la fondul cauzei, a reținut că, potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
- valoarea de referință universală;
- indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
- valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/10096, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Drept urmare, OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, a prevăzut în mod corect în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
În baza art. 48 din OUG nr. 177/2002 și a art. 3 lit. e din OUG nr. 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, această valoare de referință sectorială era de2.380.592lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile OUG nr. 191/2002 și ale art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003.
Pentru perioadele 5.05.2005 - 30.09.2005 și 1.10.2005 - 31.01.2006, deși OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/ 2001 era în vigoare (stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică) iar conform art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, lege organică, "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
A mai reținut că acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din OG 9/2005 arată doar că în anexele VIII și IX sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare al indemnizațiilor; că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", că potrivit preambulului, OUG nr. 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a urmărit, între altele, armonizarea grilei de salarizare a acestora cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor "prin care au fost aduse modificări substanțiale ale prevederilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor cu incidență asupra salarizării". De asemenea, că potrivit art. 2 din OUG nr. 27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc "ținându-se seama delocul și rolul justiției în statul de drept,de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal", aceste reglementări transpunând în mod evident principiul constituțional al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
Cu toate acestea, în Anexa 1 la OUG nr. 27/2006 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților, în disprețul dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 1172/108,208, iar ca urmare a modificărilor intervenite în materia competenței materiale, la ÎCCJ B sub nr- și reînregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat solicită casarea sentinței recurate în temeiul art. 304 pct. 4 cod procedură civilă și modificarea sentinței recurate în temeiul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților.
Arată că instanța de fond a admis acțiunea în baza unor texte de lege care se aplică altor categorii de personal din sectorul bugetar, că prin acordarea altei valori de referință sectorială decât cea prevăzută de OUG nr. 177/2002 și OUG nr. 27/2006 înseamnă că s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești și s-a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a judecătorilor.
Sub aspectul fondului arată că începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003 care a modificat art. 2 din OUG nr. 177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG nr. 177/2002, OG nr. 23/2005 și OUG nr. 27/2006.
Mai arată că art. 73, actual art. 74 alin. 2 teza II din Legea nr. 303/2004 prevede că drepturile salariale ale judecătorilor sunt stabilite prin lege specială, situație în care pretențiile reclamanților de a fi salarizați conform unor acte normative care nu li se adresează sunt neîntemeiate; că principiul echilibrului celor trei puteri în stat prevăzut în Constituție nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal, în Constituție neexistând principiul aplicării aceleiași valori de referință sectorială invocat de reclamanți, că OUG nr. 134/1999 aprobată prin Legea nr. 714/2001 nu mai este în vigoare începând cu anul 2003, fiind abrogată implicit prin OUG nr. 177/2002.
Reclamanții intimați și pârâții intimați, deși legal citați, nu au depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de recursul declarat.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 4, 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, urmând a-l admite cu următoarea motivare:
Prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale invocate de reclamanți prin acțiune, respectiv OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007.
Valoarea de referință sectorială pe baza căreia se determină indemnizația de încadrare cuvenită magistraților a fost stabilită prin OUG nr. 177/2002 la 1.833.754 lei, art. 2 in ordonanță prevăzând că această valoare actualizată periodic se aplică de drept și magistraților. Art. 48 din acest act normativ a prevăzut majorarea cu 6% a valorii de referință sectorială începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003 față de 1 septembrie 2003.
Aceste creșteri salariale au fost acordate reclamanților.
Prin OUG nr. 27/2006, valoarea de referință sectorială a fost stabilită la 257 lei.
OG nr. 9/2005, OG nr. 3/2006, OG nr. 10/2007 reprezintă acte normative prin care s-au acordat creșterile salariale în anul 2005, 2006, 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sistemul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
In anexele acestor OG au fost prevăzute expres categoriile sociale și demnitarii cărora li se aplică aceste creșteri salariale, iar magistrații, deși sunt numiți prin decret prezidențial și ocupă funcții de demnitate publică, alături de ceilalți membrii ai puterii executive și legislative, nu au fost incluși în aceste anexe.
Aceste ordonanțe nu au realizat o indexare pentru a acoperi creșterea indicelor prețurilor de consum, ci au acordat creșteri salariale doar unor categorii profesionale și doar pentru anumiți demnitari aleși sau numiți. Neacordarea acestor creșteri salariale magistraților nu este discriminatorie pentru aceștia, deoarece magistrații beneficiază de un sistem special și diferit de salarizare care nu a fost aplicat și altor demnitari. A considera astfel, ar trebui ca și creșterile salariale aplicabile magistraților să fie acordate tuturor salariaților bugetari sau demnitarilor aleși sau numiți, or, prin OG nr. 27/2006 au fost acordate creșteri salariale, creșteri de care nu au avut corespondent și în legile de salarizare ale categoriilor profesionale și demnitarilor menționați în OG nr. 3/2006 și OG nr. 10/2007.
In anexele acestor OG au fost prevăzute expres categoriile sociale și demnitarii cărora li se aplică aceste creșteri salariale, iar magistrații, deși sunt numiți prin decret prezidențial și ocupă funcții de demnitate publică, alături de ceilalți membrii ai puterii executive și legislative, nu au fost incluși în aceste anexe,astfel încât nu se pot aplica prin analogie alte acte normative.
Referirile instanței de fond la dispozițiile Legii nr. 154/1998 și OUG nr. 134/1999 este greșită, câtă vreme aceste acte erau abrogate în ce-i privește pe magistrați, cărora li se aplicau pentru perioada respectivă dispozițiile OUG nr. 177/2002, respectiv OUG nr. 27/2006, care prevedeau care este cuantumul valorii de referință sectorială.
In lipsa unei prevederi legale exprese, instanța nu poate înlocui valoarea de referință sectorială prevăzută în legile speciale de salarizare ale magistraților cu o altă valoare de referință, pe baza aplicării unor creșteri salariale prevăzute de acte normative aplicabile unor altor categorii ed bugetari.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, va admite recursul declarat de către pârâtul Ministerul Justiției și va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 83 pronunțată la 27 mai 2008 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad, Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 20 august 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
5.10.2009
, - Tribunalul Arad
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Vasilica Sandovici, Dumitru
