Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1218/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1218
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL ȘI LIBERTĂȚILOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.3614/02.11.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL GORJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA și, având ca obiect
drepturi bănești SPOR DE ȘI NEUROPSIHICĂ DE 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr. 3614/02.11.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- s-a dispus admiterea acțiunii formulată de petenta, împotriva intimaților Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Justitiei și Ministerul Finanțelor Publice.
S-a dispus obligarea intimaților la plata către petentă a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.07.2009, actualizat la data plății.
S-a dispus obligarea intimatelor la plata sporului de stres si suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% si pentru viitor.
A fost obligată intimata Tribunalul Gorj să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
S-a respins capătul de cerere cu privire la emiterea ordinului de salarizare care să conțină sporul de risc si solicitare neuropsihică, în procent de 50%, pentru viitor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petenta îndeplinește funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Tg-C, fiind salarizată în baza Legii nr.50/1996, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin nr.OG83/2000, nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/29.03.2006.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996,Pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar."
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.1 lit.e din Constituția României.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, însă acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 încalcă, alături de normele constituționale referitoare la delegarea legislativă și dispozițiile legale privind tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, și dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art.108 alin.3 din Constituție,Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta.", iar, prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la,Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată."
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996,deși, așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificare, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin Legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
În același context, se reține că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ca de exemplu, art.1 pct.Q3 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct.B lit.d din Decretul nr.247/1997.
Întrucât abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 este nelegală și, mai mult, subzistă rațiunile acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică, tribunalul apreciază că pretențiile petenților sunt întemeiate.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 petenții au fost lipsiți de proprietatea acestui bun, or, lipsirea de proprietate se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă drepturile salariale ale acestora au fost majorate, astfel încât abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare ca fiind lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, tribunalul a reținut că art.I pct.42 din nr.OG83/2000, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, încalcă norme constituționale și prevederi legale interne și este în conflict cu art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, urmând să dea preponderență acestui din urmă text legal.
Drepturile bănești solicitate de petenți pentru perioada mai 2004 - 30 septembrie 2007 au fost calculate prin expertiza contabilă efectuată în cauză, iar intimații nu au avut obiecțiuni cu privire la cuantumul acestora.
Despăgubirile cuvenite petenților trebuie sa cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
Mai mult de cât atâtprin Decizia nr.46/15decembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, Secțiile Unite în dosar nr.27/2008, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție si în interpretarea si aplicarea unitară a dispozițiilor art 99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată cu modificările si completările ulterioare, raportat la art.16 alin 1 si 2 din codul deontologic al magistraților si art78 alin.1 din legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea, modificată si completată, raportat la art 9 din codul deontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii si procurorii, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la spor de confidențialitate 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar
Având în vedere considerente expuse și dispozițiile legale evocate mai sus, tribunalul admis acțiunea și obligat intimații la plata către petentă a sumelor reprezentând diferențe de drepturi salariale cu titlu de spor și solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.07.2009, actualizat la data plății.
S-a dispus obligarea intimatelor la plata sporului de stres si suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% si pentru viitor.
A fost obligat intimatul Tribunalul Gorj să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
S-a respins capătul de cerere cu privire la emiterea ordinului de salarizare care să conțină sporul de risc si solicitare neuropsihică, în procent de 50%, pentru viitor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL ȘI LIBERTĂȚILOR, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs Ministerul Justiției arată că hotărârea pronunțată de Tribunalul Gorj este nelegală, pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct. 9 Cod pr. civilă.
Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare și și-a arogat atribuții de legiferare, care revin numai Parlamentului României.
A invocat faptul că tribunalul a reținut incorect că abrogarea realizată de OG 83/2000 este nelegală, solicitând să se constate că la emiterea acestei ordonanțe au fost respectate toate condițiile și limitările prevăzute de Legea nr. 125/2000.
A mai solicitat să se constate că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, cu respectarea tuturor dispozițiilor constituționale și legale, astfel că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, iar soluția tribunalului este vădit nelegală, greșit a dispus plata sporului pentru viitor, deși a intrat în vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare, neavând raporturi de muncă cu reclamanții.
În drept a invocat dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă.
Cu privire la motivele de recurs invocate, nu s-a depus întâmpinare de către intimata reclamantă.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele care se vor expune.
in examinarea sentinței, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu potrivit art.304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite,în cauză neexistând motive de casare sau modificare din cele prevăzute expres și limitativ de lege.
Astfel, se reține că în mod corect instanța a admis acțiunea reclamantei, în condițiile în care în mod neconstituțional sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, prev.de art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat și nu a mai fost acordat, iar abrogarea textului a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, deoarece potrivit art.107 alin.3 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, ordonanțele de Guvern se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de această lege.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996 și în acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Curtea Constituțională a constat neconstituționale dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 numai în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În speță însă, prima instanță nu a anulat ori a refuzat aplicarea unor acte normative cu putere de lege și nici nu le- înlocuit cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative ci, dimpotrivă, a făcut aplicarea întocmai a acestor dispoziții legale, stabilind că reclamanții fac parte dintre persoanele enumerate la art. 3 din ordonanță.
Prin urmare, nu se poate reține că hotărârea atacată este pronunțată cu depășirea limitelor puterii judecătorești și deci, că este afectată de motivul de nelegalitate menționat la art. 304 pct. 4 cod. pr. civ. așa cum se încearcă a se acredita de către recurentul pârât Ministerul Justiției Și Libertăților.
În sensul acestei interpretări sunt și dispozițiile art.2 pct.2 din Convenția nr. 111/ 1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei ratificată de România prin Decretul Consiliului de Stat încă din 1974 prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului solicitat de reclamantă, nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, față de restul personalului auxiliar și conex care au primit acest spor.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul intimaților reclamanți.
Curtea, reține că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
Cu atât mai mult,principiul nediscriminării,ca principiul general al dreptului comunitar,este obligatoriu nu numai pentru statul membru și,în anumite circumstanțe, persoanele fizice sau juridice, ci și pentru instituțiile comunitare,care nu pot adopta în politicile sau legislația lor,criterii ce ar încălca acest principiu.
Aceasta a fost și rațiunea pentru care a fost recunoscut acest drept prin Legea-cadru nr.330/5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, reglementări specifice personalului din sistemul justiției,art.4,care reglementează sporul de confidențialitate și sporul de risc pentru acest personal.
În acest sens, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr. XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Chiar dacă prin art.30 din nr.OG8/2007 a fost abrogată Legea nr.50/1996, așa cum susține pârâtul recurent nu se poate reține că decizia dată în interesul legii, susmenționată nu-și produce efectele obligatorii pentru instanțe asupra dezlegării date problemelor de drept, așa cum prevede art.329 alin.3 Cod pr.civ.
Nu este întemeiată nici critica pârâtului recurent cu privire la faptul că drepturile solicitate, nu mai pot fi acordate după intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, în condițiile în care prin acea decizie s-a statuat că sporul de stres se cuvine în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care textul de lege se referea, astfel că nici nu se poate concepe că la data când a fost soluționat recursul în interesul legii, nu au fost avute în vedere noile dispoziții legale privind salarizarea personalului din sistemul justiției, respectiv.nr.OG8/2007 și nr.OUG27/2006 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.45/2007.
Cu atât mai mult în componentele salariului, așa cum prevede art.155 din Codul muncii, se include și acest spor solicitat de reclamantă.
Nici critica din cel de al doilea motiv de recurs nu poate fi primită, întrucât instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale care reglementează instituția abrogării unor dispoziții din acte normative.
Nici criticile Ministerului Finanțelor Publice nu sunt întemeiate în condițiile în care acesta are atribuții potrivit Legii nr.500/2002 privind finanțele publice în vederea alocării sumelor necesare pentru plata drepturilor salariale, cât și în ceea ce privește rectificarea bugetară pe baza propunerilor de rectificare efectuate de către ordonatorii principali de credite.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursurile se privesc ca nefondate și se vor respinge, menținându-se hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică, în condițiile în care nu s-a constatat nici existența unor motive de ordine publică, care potrivit art.304 indice 1 Cod procedură civilă să poată fi puse în dezbaterea părților din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ȘI LIBERTĂȚILOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.3614/02.11.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații TRIBUNALUL GORJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/25.02.2010
/ și
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Marian Lungu, Marin Panduru
