Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1363/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1363
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Elena Simona Lazăr
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1471 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, - -, toți cu domiciliul ales la udecătoria Ploiești, cu sediul în P, str.-.-, nr.6, județul P, intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1, cauza fiind venită spre competentă soluționare potrivit deciziei nr.4123 din 27 martie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și deliberând pronunță următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, -, - -, și - judecatori la udecatoria Ploiești au chemat în judecată pe pârâții Statul R - prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constate că au fost si sunt discriminați in raport cu judecătorii Înaltei Curți de Casație si Justiție, cei ai Curții Constituționale, dar si cu Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție si adjuncții săi și că fiecare a fost prejudiciat cu sumele aferente creșterii salariale cu 5% începând cu 01.01.2007 (in raport cu salariul din decembrie 2006),cu 2% începând cu aprilie 2007 (in raport cu salariul din martie 2007), iar dacă nu se înlătură discriminarea, de la 1 octombrie 2007 vor fi prejudiciați și cu sumele aferente creșterii salariale cu 11% în raport cu nivelul salariilor din septembrie 2007;
- înlăturarea pentru viitor a discriminării la care au fost supuși ca urmare a neacordării unui salariu egal cu al celorlalți magistrați, demnitari, funcționari publici ori salariați contractuali ai statului, discriminare ce nu poate fi înlăturata decât prin acordarea majorărilor salariale amintite anterior și către reclamanți, repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale amintite, dar si a creșterii de 11% de la 01.10.2007 (raportat la salariul din luna septembrie 2007), obligarea pârâților la plata dobânzilor legale calculate conform art.3 aljn.3 din OG nr. 9/2000 pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 si pana la efectuarea plății, obligarea paratilor la indexarea sumelor datorate (prin aplicarea coeficienților de inflație) începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire -1.01.2007 si până in momentul efectuării plății drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării, precum si efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în cărțile de muncă ale acestora.
In motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței faptul că la data de 31.01.2007, Guvernul României a emis un număr de 3 ordonanțe simple prin care a dispus majorarea salariului (începând cu 01.01.2007) tuturor demnitarilor, funcționarilor publici si salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților judecători de la curțile de apel, tribunale si judecătorii si a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție si de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale si judecătorii.
Au mai arătat reclamanții că singurii magistrați care, asemeni tuturor celorlalți salariați ai statului, au primit majorări salariale de la 01.01.2007, sunt judecătorii, cei ai Curții Constituționale, Procurorul General al Parchetului de pe lângă si adjuncții acestuia.
In plus, reclamanții au mai precizat ca prin nr.OG10/31.01.2007(art.1-4), salariile persoanelor menționate anterior, au fost majorate cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2007, cu 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 si cu 11% începând cu data de 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, iar prin nr.OG16 si 27/31.01.2007 s-a dispus majorarea drepturilor bănești cu începere de la 01.01.2007 a persoanelor si a controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cu aceleași procente.
În drept, au fost invocate prevederile art.1 al.2 lit.e pct.I din OG nr.137/2000, ale Protocolului nr.12 la. ale Constituției României, art.1-4 din OG nr.10/2007, art.1 din nr.OG16/2007, art.2 al.2 din nr.OG27/2007, precum si prevederile Legii nr.232/2007.
S- solicitat de către reclamanți citarea în cauză și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, P-ța. - - nr. 1-3, sector 1, obligatorie potrivit dispozițiilor art.27 alin.3 din OG nr. 137/2000.
Pârâtul Tribunalul Prahova depus întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești - magistrați, personal auxiliar de specialitate, funcționari publici, personal contractual precum și drepturile de care aceștia beneficiază, este reglementată prin legi speciale având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal, magistrații beneficiind de indemnizație lunară și sporurile prevăzute de OG nr. 27/2006.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, întrucât nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care, la rândul lor, sunt astfel de ordonatori (așa cum este Ministerul Justiției) și nu repartizează sume de la buget acestora, ele fiind alocate conform destinațiilor bugetare, in conformitate cu legea bugetului de stat.
La rândul său, și pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare și solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu poate fi reținută existența unei discriminări între persoane aflate în situații analoge sau comparabile, în absența unei justificări obiective, reclamanții motivându-si pretențiile pe acte normative care reglementează salarizarea altor categorii profesionale.
In ceea ce privește cuantumul drepturilor solicitate, pârâtul arată că interpretarea reclamanților prin care susține ca judecătorii ICCJ ar fi beneficiari ai majorărilor prevăzute de OG nr. 10/2007, este eronată, având în vedere dispozițiile art.1 alin.1 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, singurul act normativ ce reglementează salarizarea si alte drepturi ale membrilor, ale judecătorilor de la ICCJ, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, ale magistraților asistenți de la ICCJ și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
Se mai susține de către pârâtul Ministerul Justiției că reclamanții, în calitate de magistrați, sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază fiind stabilite exhaustiv în cuprinsul acesteia, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor.
Curtea de Apel Ploiești depus la rândul său întâmpinare, prin care solicitat respingerea ca neîntemeiată acțiunii, precizând că acordarea majorărilor salariale numai pentru anumite categorii salariale fost justificată de elemente specifice activității acestora și reprezintă în esență opțiune legiuitorului, fiind problemă de legiferare.
In acest sens, au fost invocate dispozițiile Deciziei nr. 447/2005 Curții Constituționale ce au statuat că numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de determinare cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat precum și sporurilor si adaosurilor la indemnizațiile si salariile de bază.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1471 din 21 noiembrie 2007 Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată prin întâmpinare de P și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis in parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova să plătească reclamanților majorările salariale respectiv: începând cu 1 ianuarie 2007 de 5 % față de luna decembrie 2006; de 2% începând cu 1 aprilie 2007 față de nivelul lunii martie 2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007 față de salariul din luna septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadentei fiecărei sume până la achitarea efectivă în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul Judecătoriei Ploiești.
Au fost obligați pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale ca neîntemeiat.
Prima instanță s-a pronunțat mai întâi pe excepțiile invocate.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de către P, în numele său, pe cale de întâmpinare, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, respingând acțiunea față de respectivul pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Se observă, astfel, pe de o parte, că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamantului, neexistând raporturi de muncă între aceștia, iar pe de altă parte, nu poate fi ordonator principal de credite pentru Ministerul Justiției, care la rândul lui are această calitate, în conformitate cu art. 47 alin.4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite neputând fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt astfel de ordonator.
Prin urmare, nu Ministerul Economiei și Finanțelor, ci Guvernul repartizează sume de la buget instituțiilor care sunt ordonatori principali de credite, astfel de sume fiind alocate potrivit destinațiilor bugetare, în conformitate cu legea bugetului de stat.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că prin nr.OG10/31.01.2007 s-a stabilit ca, în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, precum și indemnizațiile personalului care ocupa funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la <LLNK 11998 154 10 201 0 18>Legea nr. 154/1998, să se majoreze în 3 etape, după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceleași majorări salariale au fost prevăzute prin nr.OG27/31.01.2007 în ceea ce-i privește pe controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, precum și prin nr.OG16 din aceeași dată - în ceea ce privește personalul din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate.
Astfel cum rezultă din anexa 2/2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publică, printre persoanele care ocupă funcții de demnitate publică se numără și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, cei ai Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă și adjuncții acestuia.
Prin urmare, singurii magistrați exceptați de la acordarea majorărilor salariale amintite anterior sunt judecătorii din cadrul curților de apel, tribunale și judecătorii și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale si judecătorii, printre aceștia din urmă numărându-se și reclamanții (toți judecători în cadrul Judecătoriei Ploiești ).
Or, modul în care s-a procedat la majorarea salariilor anumitor magistrați, în detrimentul altora, conduce la existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, prin aceasta aducându-se atingere principiului egalității de tratament în materie de muncă și salarizare și al egalității în fața legii.
Prin urmare, diferențierea nu este justificată de conținutul concret al funcției ocupate, de pregătirea profesională sau de responsabilitățile pe care le implică munca desfășurată de magistrații în privința cărora s-au prevăzut majorările salariale la care s-a făcut anterior referire.
De aceea, tribunalul a constatat că distincția făcută de legiuitor nu-și găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă, astfel că va reține tratamentul diferențiat aplicabil persoanelor aflate în situații analoage sau comparabile ca fiind injust și încălcând drepturile consfințite de art.1 alin.3 din nr.OG137/2000.
Pe de altă parte, raportând efectele nr.OG10, 16 și 27, toate din 13.01.2007, la definiția discriminării, astfel cum aceasta este reglementată de art.2 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare, tribunalul constată preferința unei anumite categorii a salariaților bugetari în majorarea sau indexarea veniturilor lunare, acest tratament fiind de natură a aduce atingere folosinței drepturilor economice ale judecătorilor din cadrul curților de apel, tribunale și judecătorii și procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale si judecătorii, recunoscute prin art.6 lit.c din același act normativ, care prevede "discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumitecategorii sociale, într-un raport de muncă și protecție socială, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, manifestată" prin "acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul".
Concluzionând și constatând că majorarea sau indexarea veniturilor anumitor salariați bugetari nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea unui scop legitim, contravenind art.16 alin.1 din Constituție și art.26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit cărora "toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii" și "legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală și eficace contra oricărei discriminăriîntemeiată pe orice altă împrejurare", tribunalul a admis în parte acțiunea, în sensul că va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova să plătească reclamanților majorările salariale respectiv: începând cu 1 ianuarie 2007 de 5 % față de luna decembrie 2006; de 2% începând cu 1 aprilie 2007 față de nivelul lunii martie 2007 și cu 11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul lunii septembrie 2007, sume ce vor fi indexate în raport de indicele de inflație, de la data scadentei fiecărei sume până la data plății efective.
Totodată, instanța a obligat pârâții să dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Nu în ultimul rând, referitor la capetele de cerere privind constatarea discriminării în raport cu judecătorii Înaltei Curți de Casație si Justiție, cei ai Curții Constituționale, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi, constatarea că fiecare dintre reclamanți a fost prejudiciat cu sumele aferente creșterii salariale, precum și înlăturarea pentru viitor a discriminării la care au fost supuși ca urmare a neacordării unui salariu egal cu al celorlalți magistrați, demnitari, funcționari publici ori salariați contractuali ai statului, se observă că prin aceste solicitări reclamanții tind la constatarea existenței unor stări de fapt, care sunt inadmisibile față de prevederile art.111 pr.civ. conform cărora "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistentei unui drept".
Pe de altă parte, chiar dacă reclamanții ar fi solicitat prin acțiunea lor să se constate existența sau inexistența unui drept, cererea lor tot nu ar fi putut fi primită, deoarece prin celelalte capete de cerere, dreptul lor a fost realizat, astfel că urma să fie făcută aplicarea tezei a II-a a art.111 pr.civ. potrivit cărora "cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova criticând-o ca netemeinică și nelegala.
Un prim motiv de recurs, formulat de Curtea de Apel P se referă la faptul că admiterea acțiunii are ca urmare obligarea intimaților la plata unor drepturi care nu sunt prevăzute de lege, ceea ce constituie evident o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești și o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
In acest sens Curtea Constituțională prin decizia nr.447/2005, a statuat că este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
De asemenea si Tribunalul Prahovaa formulat recurs in cuprinsul cărorora se mentioneaza faptul că diferentierea facuta de legiuitor privind salarizarea se datoreaza faptului că ne aflăm in prezenta unor categorii sociale diferite, categorii care nu sunt identice din punct de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare ori cuantumului, astfel incat nu se poate retine osituatie comparabila ca element indispensabil in stabilirea unei discriminări.
Diferenta de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri.
Principiul egalității în fața legii invocat de reclamanți nu presupune uniformitate, astfel încât stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoanele aflate în situații diferite nu constituie o discriminare.
In cuprinsul motivelor recursului formulat de Ministerul Justitiei se arată ca sentinta tribunalului este nelegala prin prisma motivului de casare prevăzut de art.304 pct.9 si 304 pct.4 pr.civ.
Astfel prin hotărârea pronunțata s-a dispus obligarea ordonatorilor de credite la plata in favoarea reclamanților a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților.
In acest sens prima instanța a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare.
Un alt motiv de critică se referă la faptul că in mod eronat s-a apreciat ca s-a făcut dovada unei discriminări, întrucât reglementarea prin lege sau prin alt act normativ a unor drepturi in favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000, iar in afara legii nu se poate vorbi de discriminare.
In mod greșit se mai arata s-a dispus obligarea paraților la plata sumelor pretins a fi datorate actualizate cu indicele de inflație de la data plății.
In aceste sens se arata ca măsura neacordării indexării personalului din cadrul autorității judecătorești a avut la baza rațiuni de politică financiara si bugetara a statului, neputându-se retine in aceasta situație vreo cuplă in sarcina Ministerului Justiției in ceea ce privește neacordarea indexărilor.
Examinând hotărârea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în cauza, Curtea va reține următoarele:
In ceea ce priveste criticile formulate de recurenți in cuprinsul recursurilor formulate, Curtea va retine ca acestea sunt întemeiate, astfel:
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi in favoarea unor categorii profesionale in mod diferit fata de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a unor anumite aspecte care tin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat de OG nr. 137/2000.
Astfel in mod greșit a reținut instanța ca in cauza majorarea sau indexarea veniturilor anumitor salariați bugetari nu reprezintă o metodă adecvata și necesară pentru atingerea vreunui scop legitim care să conducă la înlăturarea categoriei reclamanților de la beneficiul creșterilor salariale prevăzute de art.1 lit.a, b si c din OG nr.10/2007.
vreme magistrații și alte categorii de personal nu se află in situații similare și nici comparabile atât din punct de vedere al răspunderii, complexității si interdicțiilor specifice, cat si al salarizării trebuie admis că și suportarea creșterii inflației se răsfrânge in mod diferit asupra acestor categorii din sectorul bugetar.
In anul 2006, potrivit art.38 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției, valoarea de referință sectoriala s-a majorat cu 4 % incepand cu data de 1 aprilie 2006 si cu 5 % începând cu data de 1 septembrie 2006 fata de nivelul din luna august 2006.
De altfel, retinerea de către instanța a unei comparabilități cu celelalte categorii de judecători și procurori este neavenită, avand in vedere ca potrivit art.1 din OUG nr.27/2006, "ordonanta de urgenta reglementeaza salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor de la Inalta de Casatie si Justitie ale procurorilor de la parchetele de pe langa aceste instante. Din dispozitiile legale mentionate rezultă că și aceștia din urmă beneficiază de drepturi stabilite prin aceeasi lege, care se aplică tuturor magistraților. De altfel, aceste categorii de magistrati ai instantei supreme nu au beneficiat de cresterile salariale acordate prin OG nr.10/2007, asa cum in mod gresit a retinut prima instanta.
In acest sens, potrivit art.41 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei se arata ca "drepturile de salarizare. sunt brute si impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale".
Însă, conform dispozițiilor Legii nr.45/2007, art.35 din nr.OUG27/2006 care prevede că drepturile de salarizare ale magistraților vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale se abrogă.
Și judecătorii din cadrul Curții Constituționale beneficiază sub aspectul salarizării, de prevederile nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor.
Față de aceste considerente; Curtea va reține că prin acordarea unor drepturi neprevăzute de actul normativ în vigoare în materia salarizării magistraților, prima instanță și-a arogat atribuții de legiferare, ceea ce atrage incidența motivului de modificare a hotărârii.
Astfel, Curtea în temeiul disp.art.3041Cod procedură civilă coroborat cu disp.art.312 Cod procedură civilă va admite recursurile formulate și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1471 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, - -, toți cu domiciliul ales la udecătoria Ploiești, cu sediul în P, str.-.-, nr.6, județul P, intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul P, Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Elena Simona Lazăr
- - - - - - -
Fiind în semnează
Președintele instanței
GREFIER,
Fiind în semnează
Prim grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.VD
3 ex/30.06.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Elena Simona Lazăr
