Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1377/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1377
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1,împotriva sentinței civile nr. 179 pronunțată la data de 23 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în Scăieni,-,.7, etaj 1,.7, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de fata, în baza lucrărilor dosarului,
retine următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr- reclamantul a chemat in judecata pe parata SC SA B, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 4574,65 RON, din care 4394 RON drepturi salariale cuvenite si neacordate si 180,65 RON daune materiale pentru neachitarea la termen a obligațiilor, calculate în raport cu rata de inflație.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost angajat la SA B, în funcția de operator extracție țiței in perioada 2005-2006 si ca pe lângă salariul de bază urma să beneficieze de drepturile acordate în baza art.168 din Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2005-2007, constând în suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate in perioada sus-menționată.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus înscrisuri(filele 6-13).
La data de 19.09.2008 pârâta a formulat întâmpinare(filele 23-25) la care a atașat înscrisuri(filele 26-48) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că începând cu anul 2003, suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, în baza negocierilor ce au avut loc si menționate prin actul adițional la CCM înregistrat la DGMPS sub nr.8080/23.05.2000, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Pârâta invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.
Prin sentința civilă nr.179 pronunțată la 23 ianuarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă;a admis acțiunea formulată de reclamant și a obliga pârâta să-i plătească suma de 4394 lei brut, reprezentând prime de C 2005-2006 și Paște 2006-2007, actualizata cu indicele de inflație de la data scadentei fiecărei sume, pana la data plății.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a constatat sub aspectul excepției că în cauză sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform cărora prezenta acțiune este supusa termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadentei sumelor revendicate începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât cererea vizează un conflict de muncă.
În ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, tribunalul reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamantul a fost salariatul societății pârâte, însă nu a încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru Paște 2006-2007 și C 2005-2006.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Prin urmare prima instanță, in baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 si urm. muncii și având în vedere și adresa nr.831/05.02.2008 prin care s-a comunicat cuantumul salariului de baza mediu pe pe anii 2003-2007 raportat la lunile anterioare sărbătorilor de Paște și C din perioada respectiva, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 4394 lei brut, reprezentând prima de C 2005-2006 si Paste 2006-2007, ce va fi actualizata cu indicele de inflație de la data scadentei fiecărei sume, pana la data plății, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamantul a suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la momentul când ele trebuiau acordate.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs (filele 4-6) criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Unitate(denumit în continuare ) cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamantei sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamant este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Examinând sentința prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul munci, în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul Muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică dintre părți nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantului-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul Muncii.
Este la fel de real și că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că după această dată nu există în dosar mijloace de probă care să probeze susținerile recurentei.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantului ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantului raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece potrivit adresei nr.830/2008 depuse la fila 48 din dosarul de fond, primele aferente sărbătorilor de Paște și C pentru anii 2005, 2006 și 2007 au fost solicitate de reclamant și admise de instanța de fond, prin raportare la salariul de bază mediu pe unitate.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1,împotriva sentinței civile nr. 179 pronunțată la data de 23 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în Scăieni,-,.7, etaj 1,.7, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - -- - - --- -
Fiind în CO semnează Fiind în CO semnează
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier
Tehnored
2 ex. 16.07.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
