Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1389/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1389
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.461 din 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, - și, toți reprezentanți de avocat, cu domiciliile alese în P,-, -.A,.13, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii privind acordarea suplimentărilor de toamnă-iarnă. Depune la dosar concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului
reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată La ribunalul Prahova sub nr- reclamanții, și - au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, pentru a fi obligata la plata sumei de câte 8474 lei cu titlu de cota parte din profitul societății realizat pe anii 2005-2007, la contravaloarea primei de aprovizionare toamnă-iarnă aferenta aceleiași perioadei și la drepturile bănești reprezentând cota de benzină cuvenita fiecăruia în perioada 2005-2007, drepturi salariale actualizate potrivit indicelui de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura constând în suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamna-iarna și c/valoare cota de benzină, cotă parte din profit pe perioada 2005-2007, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada respectivă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus înscrisuri (filele 3-54).
La data de 16.01.2009 pârâta a depus întâmpinare (filele 62-87) la care a anexat înscrisuri (filele 88-112) prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, solicitând pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 13.02.2009, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul indicării sumei reprezentând c/valoarea aprovizionare toamnă-iarnă pentru perioada 2005-2007, respectiv câte 1628 lei (fila 118).
Prin sentința civilă nr. 461 pronunțată la 17 februarie 2009, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtă prin întâmpinare; a admis acțiunea precizată în parte obligând pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de cate 1628 lei reprezentând contravaloare aprovizionare toamna-iarna conform art.176 CCM la nivel de ramura pentru perioada 2005-2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective.
Prin aceeași sentință au fost respinse capătul de cerere privind cota de participare la profit si capătul de cerere privind cota de benzina, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut sub aspectul excepțiilor că salariații sunt părți în contractele colective de muncă pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea și au calitatea de creditori chiar în ipoteza în care nu ar indica exact cuantumul sumelor din moment ce există criterii clare în raport de care pretențiile lor pot fi stabilite, în cauză solicitându-se sume echivalente cuantumului unui salariu minim pe ramură pentru perioada 2005-2007, astfel că excepția a fost respinsă, cu atât mai mult cu cât chiar pârâta se contrazice întrucât a susținut, printre altele, că drepturile respective au fost incluse în salariu, ceea ce înseamnă că recunoaște implicit calitatea reclamanților de a intenta procesul de față.
Instanța a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că termenul de prescripție este de 3 ani și nu de 6 luni, fiind aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, în cauză fiind vorba de drepturi de natură salarială.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a stabilit că în conformitate cu mențiunile din carnetul de muncă depus la dosarul cauzei, reclamanții sunt salariați la SA B Sucursala sau Cercetare P
Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006, 2007 si anexa la actul adițional nr.397/2007, la art.176 prevede în mod expres "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, Ziua meseriei, C precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă. Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract. "
În consecință din actele si lucrările dosarului a rezultat ca reclamanții, deși erau îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, nu au primit aceste sume reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă conform prevederilor CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze.
Mai mult decât atât, potrivit art. 243 din Codul muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatoriu pentru părți.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța de fond a considerat că pârâta nu a respectat prevederile disp. art. 176 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentări a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
În ceea ce privește pretenția reclamanților de a fi obligata parata la plata cotei de participare la profitul anual, aceasta cerere este neîntemeiata întrucât
pârâta este o societate cu un capital majoritar privat, iar reclamanții nu au dreptul la încasarea unei cote părți din profitul acestei societăți, neavând calitatea de acționari ai acesteia, mai ales că CCM-ul prevedea pentru acordarea unor asemenea cote in favoarea salariaților, existenta unor negocieri intre patronat și sindicat în acest sens, condiție neîndeplinită nici până în prezent, în vederea acordării acestor solicitări.
Tribunalul, va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata cotei de benzina cuvenita fiecăruia întrucât, nu exista nicio dispoziție in CCM, care sa stabilească în favoarea reclamanților, acordarea unei asemenea cote, în condițiile în care aceste drepturi salariale au fost incluse, începând cu anul 1997 în salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs (filele 4-24) pe care ulterior l-a dezvoltat prin concluzii scrise (filele 45-63) criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut în esență că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în faptul că pe de o parte, excepțiile au fost eronat respinse, iar pe de alta că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Prima instanță a pronunțat deci o hotărâre greșită sub acest aspect, interpretând eronat dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii în principal ca fiind prescrisă, sau ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Intimații-reclamanți au fost legal citați dar nu s-au înfățișat la judecata recursului și nici nu au depus întâmpinare.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamanți îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu cel de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la cea de a doua excepție, Curtea constată că și aceasta a fost corect dezlegată de instanța fondului, deoarece calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului chemat în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În cauză de față, reclamanții au indicat cu claritate în cererea introductivă de instanță atât obiectul pretențiilor lor și motivele de fapt și de drept pentru care au chemat în judecată societatea pârâtă, astfel că aceștia au calitatea procesuală de a sta în judecată în raportul juridic cu pârâta pentru drepturile bănești pe care le-au cerut în nume propriu, afirmând că acestea decurg din relațiile lor de muncă.
Sub aspectul fondului cauzei, Curtea constată că dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (filele 185-186 dosar fond).
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2006-2007, astfel cum s-a solicitat.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților-intimați, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta (filele 89-90 dosar fond) s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 (fila17) emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998 (filele 91-92 dosar fond).
Acest înscris depus atât la instanța fondului (fila 93) cât și în recurs (fila 55) emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai su( filele 94-95) iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala -unde sunt salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și (filele 91-92).
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" - " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților-intimați (filele (filele 3-54 dosar fond) rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat deoarece în cauză recurenta-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale intimaților-reclamanților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005-2006-2007, fost în mod greșit admisă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere privind drepturile pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, menținând celelalte dispoziții ale acesteia, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.461 din 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, - și, toți reprezentanți de avocat, cu domiciliile alese în P,-, -.A,.13, județ P, și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere precizat privind drepturile suplimentare pentru aprovizionare toamnă-iarnă 2005-2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - -- - - --- -
Fiind în CO semnează Fiind în CO semnează
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier
Tehnored
3 ex. 16.07.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
