Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1380/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1380
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.147 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -- și --, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - - comuna -, nr.775, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat din cadrul Baroului P în baza împuternicirii depuse la dosar, lipsind intimații-reclamanți.
Curtea față de lipsa apărătorului intimaților -reclamanți lasă cauza la ultima strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ultima strigare a cauzei a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat din cadrul Baroului P în baza împuternicirii depuse la dosar, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii privind suplimentările de toamnă-iarnă ca neîntemeiată. Depune la dosar concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului,
reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, -, -, -- și -- au chemat in judecata pe parata SC SA B, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite si neacordate, cu ocazia aprovizionării toamna-iarna pentru anul 2005-2007, dobânda legala si cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentari salariale acordate in luna octombrie reprezentând aprovizionare toamna iarna, drepturi ce nu le-au fost acordate in perioada sus-menționată.
Reclamanții au depus la dosar copiile carnetelor lor de muncă și ale contractelor colective de muncă la nivel de ramură energie electrică,termică, petrol și gaze și la nivel de societate.
La termenul din data de 11.11.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea (filele 76-78) indicând cuantumul pretențiilor solicitate iar pârâta a formulat întâmpinare(filele 55-65) solicitând respingerea acțiunii pentru că drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu 2003, și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția prescripției dreptului la acțiune.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri (filele 66-73) iar reclamanții au formulat și depus concluzii scrise (filele 95-96).
Prin sentința civilă nr.147 pronunțată la 20 ianuarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiate excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale active invocata de pârâtă; a admis acțiunea precizată formulată de reclamanți și a obligat pârâta să le plătească drepturile salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă pentru perioada 2005-2007 conform art. 176 din CCM la nivel de ramură calculat la nivelul salariului minim pe ramura, sume ce vor fi calculate si actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, că salariații sunt părți în contractele colective de muncă pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea și au calitatea de creditori chiar în ipoteza în care nu ar indica exact cuantumul sumelor din moment ce există criterii clare în raport de care pretențiile lor pot fi stabilite, în speță solicitându-se sume echivalente cuantumului unui salariu minim pe ramură pentru perioada 2005-2007, astfel că excepția a fost respinsă, cu atât mai mult cu cât chiar pârâta se contrazice întrucât a susținut, printre altele, că drepturile respective au fost incluse în salariu, ceea ce înseamnă că recunoaște implicit calitatea reclamanților de a intenta procesul de față.
Instanța a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că termenul de prescripție este de 3 ani și nu de 6 luni, fiind aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, în cauză fiind vorba de drepturi de natură salarială.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a stabilit că în conformitate cu mențiunile din carnetele de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamanții au calitatea de salariați la SA B -Baza de Aprovizionare.
Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005-2007 prevede în art.176 în mod expres:"Cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, Ziua meseriei, C precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă. Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract".
În consecință din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamanții, deși erau îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, nu au primit aceste sume reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă conform prevederilor CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze.
Mai mult decât atât, potrivit art. 243 din Codul muncii executarea contractului colectiv de muncă este obligatoriu pentru părți.
Neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța de fond a considerat că pârâta nu a respectat prevederile disp. art. 176 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentări a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum de un salariu minim pe ramură și a admis acțiunea precizată reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâta SC SA B (filele 4-10) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că pe de o parte, excepțiile au fost eronat respinse, iar pe de alta că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii în principal ca fiind prescrisă, sau ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Recurenta a administrat proba cu înscrisuri (filele 21-56) și a formulat și depus concluzii scrise (filele 76-94).
Și intimații-reclamanți au depus note scrise (filele 57-60).
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamanți îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu cel de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la cea de a doua excepție, Curtea constată că și aceasta a fost corect dezlegată de instanța fondului, deoarece calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală cât și pe cea a pârâtului chemat în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În cauză de față, reclamanții au indicat cu claritate în cererea introductivă de instanță atât obiectul pretențiilor lor cât și motivele de fapt și de drept pentru care au chemat în judecată societatea pârâtă, astfel că aceasta are calitatea procesuală de a sta în judecată în raportul juridic cu pârâta pentru drepturile bănești pe care le-au cerut în nume propriu, afirmând că acestea decurg din relațiile lor de muncă cu unitatea angajatoare.
Reclamanții, -, -, -- și -- sunt salariați ai societății pârâte SC SA B, Sucursala Baza de Aprovizionare -astfel cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă anexate acțiunii (filele 6-50).
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (filele 81-85 dosar fond).
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariul autorului lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2007, după cum s-a solicitat.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv în cel al lui, autorul reclamanților-intimați, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta (filele 67-68 dosar fond) s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997(fila 24 dosar recurs) emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998 (filele 69-71 dosar fond).
Acest înscris depus atât la instanța fondului (fila 71) cât și în recurs (fila 31) emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În plus, din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, din carnetele de muncă ale reclamanților mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce salariatul nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat deoarece în cauză recurenta-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de bază ale salariaților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005-2007, a fost în mod greșit admisă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea, menținând celelalte dispoziții ale acesteia, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.147 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -- și --, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - - comuna -, nr.775, județ P, și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sesnul că respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - -- - - --- -
Fiind în CO semnează Fiind în CO semnează
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier
Tehnored
3 ex. 16.07.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
