Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1397/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1397/2009-
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora | - - | - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria |
- - | - JUDECĂTOR 3: Trif Doina | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate derecurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimata reclamant, cu domiciliul în O- - etaj 2. 11 județul B și cu intimatul pârât PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu sediul în O- județul,împotriva sentinței civile nr. 452/D din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 452/D din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fostrespinsă excepția de inadmisibilitate, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în O, formulată împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la plata in favoarea reclamantei a sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pe perioada 15.07.2006 - 01.02.2007, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost obligat chematul în garanție -Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond areținut, analizând actele și lucrările dosarului, următoarele:
După cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului în speța dedusă judecății, tema pretențiilor și probațiunii vizează acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru reclamantă, în calitatea acesteia de grefier, treapta a III-a la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, însa, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condițiile prevăzute de aceasta, ori, prin art. 1 lit.Q pct.1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000, s-a procedat si la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezulta din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzuta decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisa in temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat in acest context că, acolo unde legiuitorul a avut intenția sa acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta in cuprinsul legii de abilitare.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizata prin OG nr. 83/2000 este nelegala, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantei cu privire la acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 %, prevăzut de art. 47 din 50/1996, calculat din salariul de baza brut lunar, începând cu data de 15 iulie 2006 și până la data de 01 februarie 2007, data la care a intrat in vigoare OG nr. 8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr. 50/1996.
De asemenea, a reținut că prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008, Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 5/2008, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin 334/2001, decizie care, potrivit disp. art. 329 aL. 3.pr.civ. este obligatorie.
S-a apreciat ca întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, urmând să o admită în temeiul art. 60 și urm. pr.civ. coroborat cu disp. art. 131 pct. 1 din 304/2004 republicată, potrivit cărora activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, precum și a disp. art. 19 din 500/2002 privind finanțele publice, conform cărora Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, considerente pentru care va obliga chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare în vederea efectuării plăților solicitate de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru, au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Prin recursul formulat, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În motivare se arată că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia pronunțată în recursul în interesul Legii nr. 21/2008, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, decizie obligatorie pentru instanță conform articolului 329 aliniatul 3 Cod de procedură civilă, dar că instanța de fond a dispus nelegal plata dreptului actualizat cu rata inflației în condițiile în care recurentul este instituție bugetară și nu poate insera în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru o astfel de cheltuială, câtă vreme fondurile alocate acestui minister pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin legea bugetară, care nu cuprinde capitol distinct pentru diferențe salariale. În atare situație, obligarea pârâților la astfel de sume ar reprezenta practic o obligație imposibilă și lipsită de cauză juridică în sarcina recurentului, plata sumelor reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
În drept, invocă articolul 304 punctul 9 și articolul 3041Cod de procedură civilă.
În motivele de recurs, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (fost MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR) prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul obligării MINISTERULUI PUBLIC la plata sumelor solicitate de reclamanți.
Se arată că OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii cuprinde dispoziții aplicabile pentru toate instituțiile publice, deci și pentru MINISTERUL PUBLIC, cu atât mai mult cu cât cererile se referă la drepturi salariale solicitate de reclamanții și intervenientul aflați în raporturi juridice de muncă cu MINISTERUL PUBLIC și nu cu MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR. Mai mult, articolul 2 din aceeași ordonanță prevede că ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordin, a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Deși legal citați, intimații reclamanți nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția în recurs.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu conform articolului 3041Cod de procedură civilă, se apreciază că recursurile sunt nefondate, sens în care în condițiile articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, recursurile formulate de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE vor fi respinse ca nefondate, având în vedere considerentele de mai jos.
Motivele invocate, respectiv calitatea procesuală pasivă doar pentru MINISTERUL PUBLIC și deci lipsa calității procesuale pasive pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, nu sunt întemeiate în condițiile în care recurentul are atribuții privind coordonarea acțiunilor care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor bugetare anuale ale legilor de rectificare, precum și legile privind aprobarea contului manual de execuții, conform articolului 19 litera a din Legea nr. 500/2002, iar articolul 19 litera g din același act normativ prevede că MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor, relevant fiind și articolul 28 din lege care statuează că acest minister elaborează proiectele legilor bugetare anuale, ținând seama și de propunerile ordonatorilor principali de credite, precum și articolul 14 din lege care interzice orice cheltuială din fondurile publice dacă nu are prevederi bugetare.
Cât privește activitatea instanțelor, aceasta este finanțată de la bugetul de stat - conform articolului 131 aliniatul 1 din Legea nr. 304/2004, astfel că, fără alocarea fondurilor necesare de către MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, plata drepturilor salariale acordate prin această hotărâre ar deveni neexecutabilă, ori, neexecutarea hotărârii nu ar asigura finalitate procesului civil, iar reclamanții ar fi lipsiți de un bun - dreptul de creanță recunoscut prin hotărâre judecătorească, o astfel de situație constituind o încălcare a articolului 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel că recurentul justifică calitate procesuală pasivă în astfel de litigii.
De altfel, conform prevederilor legii fundamentale - Constituția României, articolul 148 aliniatul (2) - prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.
În aceste condiții, corect a reținut instanța de fond calitatea procesuală pasivă a acestui recurent, criticile aduse hotărârii urmând a fi înlăturate ca nefondate.
Având în vedere răspunderile și obligațiile ce-i incumbă conform prevederilor legale mai sus enunțate, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE urmează a găsi soluțiile financiare necesare punerii în aplicare a dispozițiilor date de instanță în ceea ce privește drepturile salariale acordate, aceasta constituind un drept și o obligație acestui minister de a face propuneri executivului în acest sens, fundamentat pe găsirea unor surse de finanțare legale.
Nici recursul formulat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și care vizează fondul cauzei dedusă judecății, nu este fondat, urmând a fi respins având în vedere următoarele considerente:
Față de pronunțarea deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar - reclamanta îndeplinind funcția de grefier - personal auxiliar de specialitate, așadar are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, este clar că s-a urmărit acordarea unui astfel de drept, care reprezintă un bun în înțelesul articolului 1 al Protocolului la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de care reclamanții nu pot fi lipsiți fără temei legal în acord cu dreptul comunitar.
În acest context se înscrie și actualizarea cu rata de inflație a drepturilor salariale neacordate pe perioada 15.07.2006 - 01.02.2007 de către recurent și acordate ulterior prin hotărârea recurată, instanța de fond soluționând legal și această cerere a reclamantei, întrucât doar astfel i se poate acorda reclamantei o justă și completă despăgubire pentru drepturile salariale neachitate la timp, soluția pronunțată făcând aplicarea dispozițiilor legale interne (articolul 1084 Cod civil) și comunitare (articolul 41 din Convenția Europeană privind reparația echitabilă și articolul 1 al Protocolului nr. 1 al aceleiași convenții, mai sus enunțat). În acest context, este de menționat că în articolul 295 Codul muncii se precizează la aliniatul 1 că dispozițiile acestuia se întregesc cu dispozițiile legislației civile, iar la aliniatul 2 se arată că prevederile Codului muncii se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete, iar la articolul 292 Codul muncii se prevede obligativitatea armonizării legislației interne a muncii cu normele Uniunii Europene, cu convențiile și recomandările Organizației Internaționale a, potrivit obligațiilor asumate.
Motivele invocate de către recurent, în sensul că nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală, nu sunt întemeiate în condițiile în care prin hotărâre s-a admis acțiunea și față de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, respectiv cererea de chemare în garanție formulată chiar de către recurent, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE având, astfel cum s-a expus anterior, atribuții în baza Legii nr. 500/2002 în acest sens, respectiv în elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale, în pregătirea proiectelor bugetare anuale ale legilor de rectificare bugetară, ținând seama și de propunerile ordonatorilor principali de credite, etc.
Față de considerentele mai sus expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, Curtea, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge recursurile, urmând a menține în întregime sentința recurată.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declaratederecurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B sector 5-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimata reclamant, cu domiciliul în O- - etaj 2. 11 județul B și cu intimatul pârât PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cu sediul în O- județul,împotriva sentinței civile nr. 452/ din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: PA/17.11.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: /17.11.2009
5 comunicări:
MINI STERUL PUBLIC - Parchetulde pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14,MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în B sector 5-, prinDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O- județul B,cu domiciliul în O- - etaj 2. 11 județul BPARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea,cu sediul în O- județulPreședinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Trif Doina
